Tatiana Ernuteanu

Ma mut!!!

2009-05-21T00:56:00.001+03:00

Din acest miez de noapte, am un nou loc de impartasit impresii. Acesta este www.tatianaernuteanu.com. Astept comentariile voastre acolo( inclusiv impresiile voastre despre noul meu adapost)

Cu drag,
Tatiana

Objects-Art Lessons by Kristina Dragomir

2009-05-20T16:13:00.004+03:00

Ieri, 19 mai, Kristina Dragomir, unul din cei trei designeri romani ce reprezinta noua campanie de imagine Roua Muntilor si-a prezentat colectia Objects- Art Lessons.
Numita sugestiv, colectia a fost intr-adevar o lectie despre piesele vestimentare ca obiecte de arta, asa cum a spus artista:” colectia reprezinta un dialog plastic intre estetica ambientului si etetica vestimentara”. Interpretand creativ un element al designului interior, fiecare piesa vestimentara devina un obiect de arta, ce exprima ganduri, trairi si o atitudine distincta.
Colectia este una conceptuala, plina de texturi suprapuse, drape-uri minutioase din piele si forme elaborate. Ideea centrala de la care s-a pornit intreaga colectie a fost aceea ca tablourile si obiectele de design interior reprezinta mai mult decat un simplu element decorativ, fiind mai degraba o forma sublima de arta la purtator. In perfecta armonie cu linia si cromatica hainelor, accesoriile designerului isi gasesc inspiratia in obiecte, astfel incat fiecare piesa vestimentara este un obiect de arta in sine, mai presus de dimensiunea lui practica.
Kristina Dragomir afirma „Objects-Art Lessons- este in primul rand o lectie de comunicare vizuala, de alaturari de planuri, obiecte sau texturi, care searticuleaza intr-un dialog coerent intre spatiul personal si stilul vestimentar”.
Hair-styling-ul a fost realizat de catre Jean Pierre Mannina, invitat special in Romania de Sonya Mod pentru aceasta prezentare. Jean Pierre Mannina este cunoscut pentru spiritul sau imaginativ, pentru talentul remarcabil de a crea forme si modele si nu in ultimul rand pentru schimbarea de look a unor vedete: precum Claudia Cardinale, Jean Paul Belmondo., Catherine Spaak si Richard Berry. Si pentru ca s-a indragostit de Romania, in curand isi va deschide Salonul de coafura, Carre Noir in Bucuresti.
Ca sa scurtez am sa concluzionez spuanand ca la ora actuala o consider pe Kristina Dragomir unul dintre cei mai talentati, creativi si curajosi designeri. Intotdeauna am admirat spiritul liber si lipsa de conformism a unui om. Fara acest tip de oameni, am lancezi intr-o imensa banalitate.
La eveniment i-am remarcat pe: Andreea Esca si Alexandre Eram, Bodo si sotia lui, Laura Lazar, Corina Vladescu, Adelina Ivan, etc.(no ofense!celor nementinoati, dar fiind lume multa, nu aveam cum sa-i remarc pe toti:)

Interviu cu Gabriel Hennessey

2009-05-19T09:25:00.007+03:00

Unul dintre cei mai apreciati fotografi de la noi este fara doar si poate Gabriel Hennessey. Cunoscut pentru pictorialele sale din revistele glossy, Gabriel s-a implicat si in campaniile umanitare, dintre care amintesc : realizarea calendarului Ethnic Trends Richness", un eveniment care a facut parte dintr-un proiect de strangere de fonduri in beneficiul refugiatilor aflati in Romania impreuna cu Inaltul Comisariat al Natiunilor Unite pentru Refugiati (UNHCR), cat si Natural Born Beauties“ - un proiect realizat împreună cu Mihaela Berciu în cadrul unei campanii împotriva cancerului ce conţine portretele celor mai cunoscute femei din România, care au acceptat să se lase fotografiate fără machiaj.
A colaborat cu Anastacia pentru realizarea copertei single-ului „Heavy on my Heart” si a realizat campania mondiala a brandului Etam.
Pentru ca munca lui in mare parte se deruleaza in jurul femeilor frumoase am vrut sa aflu cum se vede femeia prin ochii lui Gabriel.

T: Kant spunea ca turcii caracterizau tarile prin care treceau dupa viciul vizibil: tara modei Franta, tara stramosilor Spania, tara proastei dispozitii Anglia, a fastului Italia, a titlurilor Germania. Unde ati incadra Romania?
G.H: Romania pentru mine a fost tara oportunitatii, fiind o democratie noua si o economie in formare. A fost si mai este plina de zone neexplotatate in toate nivelurile.

T: Tinand cont ca provii dintr-o tara renumita pentru numarul mare de femei frumoase, as vrea sa stiu cum ti se par romancele?
G.H: Romancele sint femei foarte frumoase, sint in general inalte, slabe, cu fizionomia frumoasa, nu este o coincideta ca multe dintre fetele noastre ne reprezinta pe podiumuri internationale la cel mai inalt nivel. Totusi, trebuie sa aibe mai multe grija de ele dupa o anumita varsta, sa faca sport, sa manance sanatos si alte lucruri de genul asta. Frumusetea din tinerete daca nu este ingrijita se pierde.

T: Ce il face pe un barbat sa intoarca capul pe strada dupa o femeie?
G.H: O fata foarte frumoasa, niste ochii expresivi, un corp frumos si bine lucrat, siguranta in mersul ei.

T: Despre cine ai spune ca este un “fashion icon”?
G.H: Madonna, Gwen Stefani.

T: Ce femeie din istorie, cinematografie, moda iti place?
G.H: Angelina Jolie

T: Ce ii trebuie unei femei sa patrunda in sufletul unui barbat?
G.H: Iubire

T: Cum poate fi uitata o femeie?
G.H: Daca ai iubit-o. nu o uiti. Ramane in sufletul tau.

T: Ce nu ar trebui sa faca o femeie niciodata?
G.H: Sa-si piarda independenta si\sau demnitatea in schimbul banilor barbatului.

T: Care crezi ca sunt avantajele si dezavantajele unui burlac?
G.H: Avantajele ar fiilipsa de griji, de responsabilitati, dezavantajele singuratate, lipsa de iubire.

T: Care ti se pare locul ideal pentru o idila ?
G.H: Nu e asa important locul ci persoana, dar cred ca pe plaja, in Caraibe.

T: De ce remarcam pe strada din ce in ce mai multe femei ostentative si mai putina simplitate? Oare pentru ca astazi ostentatie se traduce prin bogatie, frumusete, succes?
G.H: Sa fii ostentativa este direct legat cu mentalitatea de 'new rich' pe care deocamdata o vedem foarte mult la noi.

T: Daca ar fi sa-i dai un tips unei femei pentru a arata fabulos care ar fi acesta?
G.H: Depinde de femeie, dar in linii generale, naturaleta, sportul, mancarurile sanatoase, independenta si increderea sint elemente care te fac mai frumoasa.

Lansare album Fresh- Anamaria Ferentz

2009-05-15T10:58:00.004+03:00

Aseara, 14 mai in club Bellagio, Anamaria Ferentz si- a lansat primul album solo, „Fresh”. Odata cu aceasta lansare, noul nume de scena al artistei va fi AMF. La realizarea acestui CD, Anamaria a colaborat cu fostul sau coleg din trupa Demo, George (actual Deep Central). Pe album se regasesc 8 melodii si 2 remixuri.
Impreuna cu Anamaria care a schimbat 4 tinute, pe scena, alaturi de ea, a fost si trupa de dans Trouble Crew, niste tineri foarte talentati care au dat un farmec aparte show-ului. Coregrafia mi s-a parut foarte bine aleasa, in concordanta cu stilul Fresh al cantaretei.
Impresia mea fiind acolo, a fost ca lansarea a fost una mai mult decat reusita, Anamaria uimind prin atitudine si miscari lascive. Nu am mentinonat nimic de voce, pentru ca este stiut ca este o cantareata care nu numai ca are formarea profesionala necesara, dar are si reale calitati vocale. Foarte tare mi-a placut noul single „She’s not over you”. De la eveniment nu au lipsit vedetele autohtone, tinutele extravagante, proiectiile pe plasme, jocurile de lumini, intr-un cuvant, cam tot ce insemna o seara reusita. Va las in compania catorva filmulete, care vor ilustra mai bine ceea ce am scris.

Felicitari Dragos!

2009-05-14T10:47:00.000+03:00

Pentru ca nu am avut timp ieri, am sa-l felicit pe Dragos Bucurenci astazi!
Ieri, pe 13 mai, moment aniversar pentru „Mai mult verde” si pentru Dragos Bucurenci, aparator redutabil al cauzei sustinute de miscarea ecologista.
Meritul este cu atat mai mare, cu cat el, ca si altii, nu o face pentru un capital de imagine, ci pentru a lansa un SOS fata de locuitorii Planetei, de a-si revizui atitudinea de consumatori lacomi si inconstienti ai rezervelor tuturor, pe termen lung, de a pune in locul consumului excesiv, umanismul, cumpatarea si ratiunea. Miscarea ecologista are multi militanti si ambasadori. El este unul dintre ei. Sa-l felicitam si sa avem grija de lumea verde!

How to build the love...

2009-05-13T14:55:00.000+03:00

De felul meu sunt cam curioasa si cu tendinte mari spre analiza si introspectie. Tinand cont de enumerarea de mai sus cateodata ma cam intreb unele chestii mai mult sau mai putin folositoare,( chiar in cazul in care as afla adevaruri de mare valoare). Eh, bine! Tot iesind saptamana asta la diferite evenimente, prin magazine, pe la terase, am dat nas in nas cu tot soiul de perechi de indragostiti ce-si cantau iubirea primavaratica in tot felul de manifestari. Ba erau absorbiti unul de celalalt, ba se sarutau intr-o maniera atat de hulpava, incat te faceau sa te simti prost tu, pentru ca ai indraznit sa te plimbi intr-un loc public, ba erau genul care etaleaza o dragoste de necontestat, desi totul iti spune in ce-i priveste, ca e vorba de un troc ce promite avantaje ambilor parteneri. Intrebarea care mi-a incoltit in minte a fost oare cum se construieste dragostea? As fi raspuns initial: pai ea vine asa brusc, te loveste, dar asta ar fi insemnat sa pun totul pe baza norocului si a destinului. Dar daca norocul e in concediu si tu nu ai drum spre destinatia in care el se afla? Pai ar mai putea fi chimia aceea despre care toti adora sa vorbeasca. Chimia: acel concept despre care nu stim sa-l definim prea bine, dar il uzitam la maxim pana la demonetizarea lui. Eu nu fac parte din categoria romanticelor si chiar ma mandresc cu asta (no ofense celor care apartin acestei categorii!), ca atare raspunsul nu m-a multumit si am cautat mai departe. M-am mai gandit ca poate dragostea se construieste in timp, pe baza respectului si a admiratiei pentru faptele celuilalt, ca un raspuns al dragostei pe care acesta ti-o poarta. Dar, daca lucrurile stau asa, pe baza carui ingredient ajungi sa acorzi acest timp despre care vorbeam, ce te face atunci, la inceput, sa-i acorzi credit? Deci clar dragostea trebuie sa existe initial pentru a exista restul.
Si in bezmeticia gandurilor mele am dedus ca la mine dragostea se construieste ca un raspuns al nevoilor mele hedonice. Construiesc dragoste pentru ca-mi creeza o stare, fiindca am nevoie sa ard naucitor. Iubesc pentru ca-mi face placere, pentru ca ma gadila in stomac, pentru ca-mi incinge mintea, pentru ca nu-mi da pace, ma sacaie tandru si brutal, pentru ca nu ma lasa sa lancezesc in lene sentimentala. Construiesc dragostea pentru ca de pe culmile ei viata are o dimenisune mai mare, iar ochii mei scruteaza mult mai departe orizontul. Imi asez dragostea pe franturi traite, pe mirosuri, pe miscari si mai putin pe cuvinte. Intotdeauna cuvintele mi-au parut inutile in acest domeniu. Folosindu-le, nu faci decat sa rationezi trairile, iar asta le micsoreaza intensitatea. Un „te iubesc” zilnic face sentimentul derizoriu. Nespus insa, el lasa loc sagalnicelor interpretari, iti permite sa fi ludic, sa te joci cu amintirile voastre si sa afli singura daca este iubire ceea ce El simte. E un joc cu gust de gutuie, asa as defini jocul din care tu vei desprinde singura sentimentele celuilat. Imi place sa stiu ca din cand in cand acest joc ajunge in mainile mele, de fiecare data infrigurate sa-i dea de cap. De fiecare data reusesc sa descopar noi solutii ale rezolvarii lui. Seamana cu Monopoly, dar aici cuceresti mintea si inima celuilalt, devii mai bogat in trairi si poti stapani universului lui. Satisfactia e nemasurata atunci cand sti ca poti domni intr-o fiinta, iar ea creste pe masura ce cuceritul reprezinta o adevarata reduta.
How do you build the love?

Despre tara mea de suflet....

2009-05-12T09:41:00.006+03:00

Sunt sedusa iremediabil de Grecia! Si nu pentru ca este la moda sejurul in acest lacas al zeilor , nici pentru ca exista serviciul all-inclusive. Prima mea intalnire cu Grecia a fost pe vremea cand eram doar o copilita cu par balai si saboti de lemn( cu toc insaJ) Mamei ii datorez primul contact cu acesta lume. Imi amintesc cum casa rasuna in acorduri de mandolina, in timp ce vocea mamei imi spunea despre cata patima si nostalgie poate reuni muzica greceasca. Nu prea intelegeam mare lucru, asta e cert! In timpul studentiei insa am cunoscut colegi greci care mi-au vorbit de tara lor, care m-au invatat sa dansez, care mi-au aratat ce insemna dorul de tara, atunci cand, ascultand muzica lor, cu patos, duceau mana la inima. Era gestul prin care aratau lumii cat de mandri sunt de originea lor, cat de draga le e tara. O faceau pentru ca asa simteau! Nu era PR, nu era un joc de-a imaginea, nu era un fals patriotism.
Asa a inceput fascinatia mea pentru Grecia. Iubesc ascesta tara pentru ca are o cultura bogata, pentru ca atrage prin trecutul glorios si retine prin prezent, pentru ca traditiile, vinul, muzica formeaza ceea ce eu numesc „o tara perfecta”. Astazi am ales sa vorbesc despre traditiile acestui taram fascinant.
Majoritatea traditiilor grecesti au caracter religios. Unele tin de religia ortodoxa, altele de Paganismul Antichitatii. Poporul grec este un popor in speta superstitios si crede cu tarie in fortele supranaturale. Aceste traditii insa variaza de la sat la sat, de la o insula la alta.
Spre exemplu onomastica are o insemnatate mult mai mare decat ziua de nastere, iar Sarbatoritul este obligat sa dea o petrecere in cinstea lui. In timpul ceremoniei de casatorie, urarile care trebuiesc facute sunt: „Kala Stephana” (Sa aveti casa de piatra!) si „I ora I Kali”( Viata frumoasa!). In unele regiuni ale Greciei mireasa este cea care aduce cea mai mare parte de bunuri: din partea mamei, a matusii si a bunicii-cearsafuri si broderii, iar din partea tatalui o casa mobilata in intregime. In timpul unui botez, care se desfasoara asemenea celui din tara noastra, in plus, traditia lor spune ca preotul trebuie sa-i puna la gat copilului un lant cu o cruce din aur. Invitatii ii ureaza copilului crestinat „Nas sas zisei”(Viata lunga!).
Carnavalul numit „Apokries” este o sarbatoare ce tine timp de 2 saptamani, timp in care toata lumea se deghizeaza si sarbatoreste evenimentul. El incepe intr-o duminica si se incheie in prima Luni din Postul Pastelui (Kathari Deutera). In aceasta Luni lumea se aduna sa manance afara (pique-nique) si inalta un Zmeu. Apoi Pastele este Sarbatoarea Sarbatorilor, ocazie de a face cadouri, de a primi si face urari. In Vinerea Sfanta, Epitaphul, o imitatie a unui mormant este decorat cu flori si apoi este purtat pe strazile orasului. Dupa ce merg la slujba de inviere unde primesc lumina si canta „Christos Anesti”( Hristos a inviat!), membrii familiei se reunesc in jurul mesei pentru a servi „magiritsa”, o supa compusa din burta de miel si orez, si „tsoureki”(cozonac).

Painea este considerata un dar de la Dumnezeu, iar batranele binecuvinteaza acest aliment trasand cu cutitul o cruce pe ea, inainte de a o rupe. Multi greci cred cu tarie in puterea deochiului. Aceasta e o superstitie ce isi are originea in vremurile pagane. Deochiul la ei se numeste „matiasma” si in general este provocat de persoanele cu ochii albastri. Pentru a preveni deochiul, copiii poarta la gat un colier de perle bleu. De asemenea, acelasi gen de margele, dar mult mai mari, este vazut si la gatul catarilor si al cailor tot din acelasi motiv.
Niciodata sa nu incercati sa-i luati din mana un cutit unui grec pentru ca superstia spune ca trebuie luat de pe masa. Daca nu faci asa, vei avea parte de cearta si neintelegere. Preotii greci care poarta parul lung, strans intr-un coc, sunt cei mai stimati, iar gestul de a le saruta mana inca mai are o importanta de netagaduit. In schimb, daca in aceasi zi iti taie calea un preot si o pisica neagra este considerat semn rau. Expresia „Piase kokkino” (Atinge rosu!) este un sfat pe care trebuie sa-l urmezi in cazul in care intr-o conversatie ai spus acelasi lucru in acelasi timp cu altcineva. Daca nu ai sa atingi ceva rosu, vei fi manios si cu chef de harta.
De asemenea sa nu va mire daca intre orele 14-17, totul este inchis, fiind repaos total. Orice nerespectare a acestei traditii este considerata un afront la adresa Greciei. Deja mega-exploatata traditie de a arunca cu farfurii in timpul dansului era cu mult inainte, mult mai riscanta, deoarece in locul farfuriilor, era vorba de cutite.
Ziua de care se tem cel mai mult grecii este marti-13, deoarece intr-o marti 13, Constantinopole a fost cucerit de inamicii turci.
O amintire din Grecia o pot constitui Komboloi (margelele). Aceste margele au mereu un numar impar si pot fi usor confundate cu mataniile, fiind vazute in mainile barbatilor. Ele provin din Orient dar in Grecia simbolizeaza specificul unei zone precum si infinitul.

Daca stiti si alte traditii legate de Grecia, va rog sa le impartasiti.

Lansare Mini Cabrio

2009-05-07T23:45:00.013+03:00

Asta seara am avut placerea sa fiu prezenta la lansarea noului Mini Cabrio, ce a avut loc la sediul Automobile Bavaria din Baneasa. Cu alte cuvinte eram curioasa sa vad cum isi da palaria jos acest Mini. Si am vazut! O da cam in 20 de secunde si intr-un mod extrem de elegant. Un alt motiv pentru care am mers au fost prezentarile de moda ale noului val de designeri care chiar daca nu vin cu o experienta de ani intregi in spate, sunt foarte talentati si detin numeroase premii. Mi-a placut aceasta asociere creata intre tinerii designeri si „tanarul” Mini. Cei care au facut deliciul acestei seri au fost: Maria Lucia Hohan, Kinga Varga, Kristina Dragomir, Mirela Diaconu, Corina Vladescu, Geanina Punkosti, Clara Rotescu si Galina Panzaru. Evenimentul a fost prezentat de „polivalentul: fotograf, DJ, prezentator” Vali Barbulescu care a si incheiat seara introducand pe scena noul Mini Cabrio. Atmosfera destinsa tocmai buna de socializat, Dj-ita noua, femeile frumoase, barbatii eleganti, accesoriile si hainele la moda au facut ca seara si implicit evenimentul sa fie unul reusit. Printre invitatii care au onorat cu prezenta evenimentul s-au numarat: Monica si Irinel Columbeanu, Anamaria Ferentz, Mircea Solcanu, Mircea N Stoian, Gabriel Hennessey, Ruxandra Hurezeanu, Jasmine, Claudiu Patrascu.
Pentru a nu arunca doar cu vorbe va las in compania unor imagini sugestive si merg sa dorm :)

"Ziua Mamelor de Ingeri"

2009-05-07T14:57:00.002+03:00

Abia ce m-am intors de la conferinta de presa organizata de una dintre cele mai dragi prietene, Bianca Brad, cu ocazia evenimentului ”Ziua Mamelor de Ingeri”. Pentru cei care nu stiu, Bianca a pierdut in urma cu doi ani o fetita, Emma. Aceastei pierderi trebuia sa-i dea un sens, astfel ca, a pus bazele Organizatiei Emma, o organizatie filantropica care doreste sa informeze viitoarele mamici asupra sarcinii si sa previna pierderea copiilor. Printre obiectivele pe care si le-a propus acesta organizatie sunt: informarea femeilor insarcinate despre importanta tuturor analizelor si ecografiilor in timpul sarcinii si asupra felului in care trebuie urmarita sarcina, schimbarea legislatiei in ceea ce priveste recunoasterea identitatii fatului de la 22 de saptamani de sarcina, obtinerea unui certificat de nastere( chiar daca se nasc fara viata, procesul nasterii se intampla), precum si al unui certificat de deces, infintarea posturilor de psihologi in maternitati, dotarea maternitatilor cu aparatura necesara monitorizarii fetale, incurajarea cu blandete a mamelor sa-si vada copilul, precum si obtinerea dreptului de a-si inmormanta copii nascuti morti. In cadrul conferintei s-au derulat mici filmulete ce cuprindeau testimoniale ale mamelor care au suferit pierderea fiintelor dragi. Extrem de emotionant si de cutremurator. Alaturi de Bianca Brad au stat nu doar mame de ingeri, cat si personalitati precum Gabi Szabo si Malvina Cervenschi care au sustinut aceasta initiativa.
Moartea intrauterina ocupa locul 1 in lume, iar o alta statistica spune ca Romania are nivelul cel mai scazut de cheltuieli pentru sanatate si medicamente din lume.
Organizatia EMMA-Eternul Miracol Materna Alinare a fost nominalizata pentru perioada sustinuta 2008-2009 la Premiile Carol Davila, Editia a II a, iar in cadrul decernarii premiilor de la Athene Palace Hilton, a fost desemnata castigatoarea serii, revenindu-i Premiul ” Campania filantropica” si Premiul ”Cel mai bun program de responsabilitate sociala al anului 2008”
Asadar pe 10 mai la ora 18.30, in Bucuresti, pe Stadionul Iolanda Balas, cat si in alte 12 orase din tara va avea loc evenimentul „Ziua Mamelor de Ingeri”. Se vor aprinde lumanari, se va rosti Tatal Nostru si se vor inalta la cer baloane colorate in memoria copilasilor plecati dintre noi.
Dragii mei, vorbiti oamenilor despre aceasta organizatie, cu cat vor fi sustinatori mai multi, cu atat poate va fi luata mai in serios problema.
Sunand doar din reteaua Romtelecom la numerele de telefon 0900900301(1 Euro/apel), 0900900303( 3 Euro/apel), 0900900305( 5 Euro/apel), 0900900300 (10 Euro/apel), puteti DONA pentru dotarea maternitatilor cu aparatura necesara atat pentru mame cat si pentru bebelusii care au nevoie de ingrijiri urgente si speciale.
Banii vor avea destinatia reala! In plus 1 Euro pe tine nu te ajuta prea mult, in schimb altora le poate da dreptul sa traiasca!
Mai multe detalii pe www.organizatiaemma.ro

Parodie Sex and The City

2009-05-06T23:33:00.001+03:00

Stiu ca suna banal si lipsit de imaginatie, dar ma declar fan Sex and The City. Asadar va dati seama cum ma simt cand cineva ii aduce critici. Nu e o capodopera, dar este un serial cu replici acide si pline de umor si haine superbe! Ei bine, astazi am simtit cum mi se urca sangele la cap de nervi initial si de ras mai apoi cand am vazut pe dragul Youtube o parodie a serialului. Va invit sa o urmariti si apoi sa va dati cu parerea.

Interviu cu Lora- Wassabi

2009-05-06T11:17:00.006+03:00

Una din cantaretele pe care le apreciez foarte mult este Laura Petrescu alias Lora de la Wassabi.
“Si m-am indragostit de tine” canta Lora acum ceva timp! Acum pare ca aceste versuri sa se fi transformat si in deviza fanilor ei. De altfel cred ca este imposibil sa nu o placi!
Ursitoarele au fost darnice, atunci cand au inzestrat-o cu o voce puternica, dragalasenie, sex-appeal, inteligenta. Dar cel mai mult ma incanta faptul ca este unul din putinii oameni care stie sa fie serios, determinat dar fara a-si pierde spiritual ludic. Am prins-o pe Lora intr-unul din putinele momente cand este libera si profitand de asta am luat-o la intrebari.

T: In ultimul timp presa a tot speculat plecarea cat si revenirea ta in trupa Wassabi? Pana la urma cum va fi, vei ramane doar pana la lansarea primului album sau …? Ce ne poti spune?
L: Pentru mine e foarte important ca Wassabi sa lase cel putin un album in urma, in aceasta formula. Ce se va intampla mai departe nu stiu..Eu lucrez la albumul meu si la albumele altor artisti, in paralel. Mai am un proiect cu prietena mea cea mai buna, care se numeste SHEROCKS, prin care facem PR mai multor trupe din undergorund si nu numai :..BYRON, TIMBA, EMIL, GO TO BERLIN, BLAZZAJ....si ne vom extinde.

T: Daca vei incepe o cariera solo spre ce gen de muzica te vei indrepta?
L: Nu ma reprezinta un singur gen de muzica,de aceea veti gasi pe albumul meu influente hip hop , raggae, rock, electro, rhythm and blues, funk.

T: Cam ce schimbari crezi ca vor exista trecand de la girl-band la artist solo?
L:In primul rand voi putea sa ma exprim cum simt, sa fiu concentrata pe ce starile mele. Simt ca sunt sustinuta si asta imi da incredere.

T: Multe fete lipsite de talent, sau nu, vor cu orice pret sa intre in show-bizz devenind vedete. In opinia ta care crezi ca este avantajul de a fi vedeta in Romania?
L: Acele fete obtin tot felul de favoruri de la barbati bogati care isi aleg iubitele de la TV sau reviste.Pentru mine nu exista fericire mai mare decat, atunci cand reusesc, sa ajung la sufletele oamenilor si ei ma rasplatesc cu aplauze.Fiecare vrea ceva in viata. Eu ma consider norocoasa ca ma pot urca pe scena cu constiinta curata.

T: Unde ti-ar placea cel mai mult sa sustii un concert?
L: Oriunde sunt dorita, oriunde oamenii ma asteapta si vor sa-mi daruiasca din energia lor

T: Ce femeie din istorie, cinematografie, muzica, admiri cel mai mult? Si de ce?
L: Admir multa lume. Admir toate femeile cu caracter, carora nu le-a fost frica sa fie pe picioarele lor, carora nu le-a fost frica de singuratate si de esec atunci cand isi sustineau punctul de vedere in fata barbatilor multi si cu functii inalte. Nu trebuie sa fii persoana publica pentru a fi considerata exemplu.

T: Referitor la stilul tau fresh, provocator uneori, childish alteori, exista cineva care se ocupa de imaginea ta sau aparitiile tale sunt doar rodul imaginatiei si al stilului personal? Vorbeste-mi aici putin despre stilul tau vestimentar…
L: Ma imbrac exact cum am chef. Pot sa jonglez usor cu stilurile vestimentare.Imi place sa ma joc cu toate stilurile de la diva retro, la punk. Ma distreaza chestia asta si nu am nici o problema sa port maiou cu blugi taiati si tocuri la un eveniment monden.

T: Este cunoscut faptul ca hainele vorbesc despre noi. Care este mesajul pe care vrei sa-l transmita hainele tale despre tine ?
L: Hainele mele au personalitate si de cate ori deschid dulapul striga "Alege-ma pe minee!" :) Ma ajuta sa imi exprim starea de spirit. Va puteti da seama cum ma simt, dupa cum ma imbrac. De cele mai multe ori hainele mele striga "Lora e o tipa cu caracter si are incredere in ea" :)

T: Ce articol vestimentar ar reprezenta investitia ta urmatoare in materie de moda?
L: O geaca de piele bleumarin de care voi abuza

T: Cred ca esti una dintre cele mai sexy prezente feminine din peisajul actual. Ce o face pe o femeie sa fie seducatoare? 3 lucruri…
L: Multumesc. Sincer, nu mi-am facut un scop din asta. O femeie sexy, e cea care se simte bine in pielea ei, inteligenta, expresiva..

T: Despre o Lora indragostita nu s-a vorbit mai deloc. Exista o astfel de Lora in momentul de fata? Cum e ea?
L: In bratele iubitului las garda jos. Ma inspira si ma adora. Cred ca asa suntem toate. Chiar si cea mai mare scorpie poate fi imblanzita. Haha!!!

T: Ce aprecizei cel mai mult la un barbat si ce iti displace cel mai tare?
L: Nu-mi plac narcisistii, mincinosii, cei care nu stiu ce vor de la viata, care nu misca un deget fara voia mamei lor. Apreciez intelepciunea, inteligenta, umorul, simtul dreptatii, talentul, afectiunea, privirea, parfumul, miscarile…uh.

T: Ce nu ar trebui sa faca niciodata un barbat pentru a te cuceri?
L: Sa nu foloseasca replici, sa creada ca nu sunt genul de femeie pe care sa i-o prezinte familiei si prietenilor, sa creada ca pot fi folosita ..

T: Ce-ti doresti pentru viitor?
L(zambeste): Sa fiu mai inteleapta si sa va placa sa ma aplaudati.

T: Privind cariera ta in ce moment crezi ca vei putea spune ca ai ajuns unde ai dorit?
L: Nu stiu. Sunt la inceput, dar nu ma grabesc.Vorbim peste vreo 2 ani.

T: Cititorilor ai vrea sa le spui ca….(continua tu...)”fiecare secunda poate fi un chin sau o binecuvantare. Sta in puterea noastra”

Rihanna Bag

2009-05-05T12:46:00.002+03:00

Nu stiu voua cat de mult va place Rihanna, dar pentru mine este o prezenta banala, nu-mi transmit mare lucru melodiile ei si nici aspectul fizic nu ma face sa-i devin o admiratoare. In schimb am aflat ca in cinstea ei s-a creat o geanta care ii poarta numele Rihanna Bag. Creatorul,nimeni altul decat Marc Jacobs! Pretul „un fleac” , variaza intre 1650-2075 $! Ma intreb oare chiar avea nevoie de mai multa publicitate Marc Jacobs, sa-l fi afectat criza intr-atat incat sa-i dedice acesta creatie sau poate ideea casei Hermes care a creat celebra geanta Birkin in cinstea cantaretei Jane Birkin l-a sedus asa de tare? Poate din subiectivism si poate pentru ca tot ce se asociaza numelui de Rihanna nu-mi place, iata ca nici geanta nu mi-as cumpara-o nici daca banii m-ar da afara din casa. Voua cum vi se pare?

Kate Moss, Justin Timberlake, Marc Jacobs-Vogue

2009-05-05T12:35:00.005+03:00

Top-modelul Kate Moss, icon al modei, cunoscuta pentru lipsa de masura care o caracterizeaza dar si datorita performanetelor ei pe podium, a reusit din nou sa se reinventeze. O noua Kate, o noua fata, mai putin „touchee” de aspectul trash cu care ne-a obisnuit.
O putem vedea in Vogue SUA, editia din mai, unde apare alaturi de Marc Jacobs si Justin Timberlake. Annie Leibovitz a fotografiat-o pe Kate intr-o ipostaza lasciva, glamour, inconjurata de cantaret si creator. Ce ziceti o lasam nu-i asa in topul preferintelor?

Jump this summer in a JUMPSUIT!

2009-05-04T12:28:00.006+03:00

Anul acesta am revazut-o in toate prezentarile marilor case de moda. Este chic, usor de accesorizat, confera o alura de invidiat, aratandu-te mai supla si mai inalta. Cu siguranta ca salopeta, caci despre ea vorbeam, este pe lista celor mai la moda articole vestimentare vara acesta. Mulata, larga, paietata, de matase sau bumbac, scurta sau extrem de lunga, salopeta- vedeta anilor disco- a revenit in dressing-ul nostru. Acest stil all-in–one reprezinta unul din trend-urile ce s-au facut remarcate nu numai in cadrul prezenatrilor de moda dar si „on the red carpet”.
De la New York la Hollywood, jumpsuit-ul pare sa fie preferata starletelor la moda si a marilor designeri ne-o spune si revista Vogue. O putem vedea pe Rihanna intr-o creatie florala Missoni si pe Heidi intr- o creatie Michael Kors. Deci nu au stat prea mult pe ganduri....
Jumpsuit-ul este o alternativa a rochiei cu care poti dobandi mai usor un aer chic desi vorbim in ambele cazuri de o singura piesa vestimentara. Nu necesita neaparat un trup a la Giselle dar cu siguranta ca impune incaltari cu tocuri inalte si un stil minimal. Pentru un look fabulos purtati-o cu o palarie cu boruri mari ,o geanta plic, si tocuri stilleto. Ce spuneti Do you love it or hate it?

Interviu cu Silvia - De la Vegas

2009-04-30T11:49:00.010+03:00

Cu siguranta una dintre cantaretele care nu doar arata foarte bine dar are si o formare muzicala solida este Silvia Launeanu, solista trupei De La Vegas. Intotdeauna prezenta ei pe scena mi-a transmis naturalete si siguranta de sine. Nu s-a sfiit niciodata sa vorbeasca, despre ea asa cum este, fara artificii si fara a se ascunde in spatele unei imagini construite pas cu pas, iar acest lucru m-a facut sa o apreciez din plin. Plina de spontaneitate asa cum s-a remarcat si la emisiunea “Inelul cu diamant”la care a participat, Silvia mi-a vorbit despre ea si despre proiectele ei.

T: Reprezentati unul dintre cele mai profesioniste si longevive proiecte de pe piata muzicala. A fost greu sa va gasiti un loc in muzica romaneasca?

S: Atat eu cat si Daniel Robu ne-am inceput carierele ca solisti si apoi, practic, la cererea publicului, am format proiectul De La Vegas. Prima piesa pe care am cantat-o impreuna a fost "Fata cu vioara", aceasta aducandu-ne foarte multe satisfactii profesionale. In aproape 10 ani, de cand exista proiectul De La Vegas, am trecut si prin momente dificile dar cred ca intotdeauna ne-am gasit locul in muzica romaneasca si tocmai de aceea existam de atatia ani si functionam foarte bine si in prezent.

T: Cum ti se pare peisajul muzical autohton? Ce iti place si ce te dezgusta la el?

S: Muzica produsa in Romania se imbunatateste vizibil, devenind competitiva si pe plan international. Ma dezgusta ca se promoveaza pe toate planurile non-valorile, dar nu intr-atat de mult incat sa intru in detalii.

T: Stiu ca ai fost protagonista musicalului The Rocky Horror Show. Ce a reprezentat aceasta experienta pentru tine?

S: A fost o experienta pozitiva pentru mine, o mare provocare, si sunt foarte multumita ca am invatat lucruri noi si simt ca am devenit o artista mai buna, complexa.

T: De curand ai fost desemnata castigatoarea inelului cu diamant. Care au fost atuurile tale in aceasta competitie?

S: In primul rand, am intrat de la bun inceput in emisiunea "Inelul cu diamant" ca intr-o competitie sportiva. Am fost pe tot parcursul probelor, foarte atenta, echilibrata, si am tratat multe situatii cu umor. Cred cu tarie ca atuul principal a fost naturaletea, pentru ca nicio clipa nu mi-am dorit sa par altfel decat sunt eu in viata de zi cu zi. Tocmai de aceea am acceptat invitatia de a participa la acest show pentru ca oamenii sa ma poata cunoaste mai bine si sa ma vada in diferite situatii atipice

T: Am citit undeva ca niciodata nu ai o coregrafie stabilita pentru show-urile tale. De unde vin toate acele miscari, din instinct, din faptul ca devii una si aceiasi cu muzica pe care o canti?

S: Chiar daca sunt momente in care lucram la coregrafie, totusi imi place foarte mult pe scena sa fac ceea ce simt. Comunicarea cu publicul este esentiala pentru mine si de aceea prefer sa nu fac totul ca dupa o reteta, ci spontan. Fireste ca se poate intampla sa nu fii foarte inspirat intr-o zi, dar conteaza enorm feedback-ul pe care il simti din partea publicului.

T: Intotdeauna cand incepem sa descriem o persoana incepem cu parul. El este practic purtator al mesajelor noastre despre noi, cel lung fiind cel mai adesea considerat un simbol al libertatii. Parul tau lung ce ar trebui sa ne spuna, despre tine?

S: Nu am stiut ca parul lung este considerat un simbol al libertatii, dar daca asa este, atunci poate fi adevarat, pentru ca sunt o persoana independenta si imi place foarte mult sa ma simt si sa fiu libera,dar nu de aceea am parul lung. Parul meu atat de lung este de fapt o razbunare. Toata copilaria mama m-a tuns foarte scurt, baieteste, in timp ce eu adoram fetele cu parul lung.

T: Banatul” e fruncea” se spune. Cum ai descrie femeia banateana in raport cu celelalte? Ce o face speciala?

S: Da, stiu ca se spune ca "Banatul e fruncea" dar noi, banatenii, trebuie sa dovedim prin fapte acest lucru. Femeia banateana este exact ca celelalte femei din oricare alta zona a tarii, dar parca putin mai mandra de originea ei. Pentru mine tot ceea ce reprezinta Banatul este special si asta pentru ca prietenii mei din copilarie sunt acolo in Timisoara, casa in care am crescut, toate amintirile mele din copilarie sunt foarte proapspete in mintea mea, in sufletul meu, si simt si acum ca radacinile mele sunt clar de origine banateana. Niciodata nu voi uita cine sunt,de unde am plecat si cine imi sunt adevaratii prieteni.

T: Foarte multe lucruri stiute despre tine sunt legate de muzica si mai putine despre tine ca om.
Asa ca da-mi voie sa te intreb si cateva lucruri mai de suflet.
Cine este Silvia, dincolo de imaginea exotica pe care o vedem pe scena si care cu siguranta ne incanta privirile?

S: Pai, Silvia este exact cea pe care o vedeti voi pe scena. Fara artificii de niciun fel. Sunt o persoana curajoasa si imi place sa ma arat lumii exact asa cum sunt. Este grozav sa te simti iubit si apreciat de oameni pentru simplu fapt ca ai curajul sa spui ceea ce gandesti si sa faci lucrurile in care chiar crezi.

T: Esti o femeie extrem de frumoasa si senzuala. As vrea sa stiu daca risca o femeie frumoasa sa nu stie daca a fost aleasa pentru ca reprezenta un trofeu sau pentru toate celelalte lucruri care-i completau aspectul fizic?

S: Sunt foarte multi barbati care, intr-adevar, alearga dupa trofee, dar eu intotdeauna am stiut sa-mi aleg barbatul care m-a iubit pentru ceea ce reprezint eu ca om. Am avut putine relatii, toate de durata si toate traite la intensitate maxima.

T: Tie ce-ti place cel mai mult la tine? Care este calitatea cu care te mandresti?

S: Imi place ca am simtul umorului si acest lucru ma salveaza de multe ori din situatii delicate

T: Ai fost si esti o persoana extrem de discreta in ce priveste viata personala. Acesta lipsa de informatii a condus in vreun fel la inventii ale oamenilor despre intimitatea si relatiile tale?

S: Da, sunt o persoana discreta dar in momentul in care am fost intrebata despre viata mea personala am raspuns fara sa ezit. S-au mai strecurat, pe parcursul anilor, mici informatii eronate, dar nu m-au afectat in niciun fel. Sunt o persoana deschisa si nu imi este greu sa discut despre viata mea de dincolo de scena.

T: Ce te intristeaza cel mai mult?

S: Sa vad animale agresate de oameni si batrani care stau la coada pentru a-si cumpara o feliuta de parizer pentru ca nu-si permit mai mult. Ma intristeaza mult sa vad copii abandonati atata vreme cat exista foarte multe cupluri care nu pot avea proprii lor copii, dar isi doresc foarte mult sa devina parinti adoptivi si din cauza birocratiei inutile nu reusesc sa infieze un copilas.

T: Ce-ti aduce zambetul pe buze oricat de suparata ai fi?

S: Figura catelusului meu care de fiecare data cand vin acasa ma intampina cu dragoste enorma.

T: Jumatatea pe scena ti-ai gasit-o, poti spune ca ti-ai gasit si jumatatea in viata personala?

S: Da, pe scena simt ca ma completez foarte bine cu Daniel Robu. In viata personala am intalnit de mai multe ori iubirea dar cred ca este destul de greu sa-ti gasesti cu adevarat jumatatea. Mi-as dori foarte mult sa cred ca barbatul care este in momentul acesta in viata mea este acea jumatate.

T: Descrie-o putin pe Silvia indragostita. Cum e ea ?

S: Mai dezordonata decat de obicei. Uit cheile in usa, uit de semafoare si trec pe culoarea rosie, ma gandesc de doua ori daca am platit sau nu intretinerea, si alte lucruri marunte de acest gen. Avand in vedere ca eu sunt o persoana foarte ordonata, aceste evenimente mai sus enumerate nu-mi stau in fire.

T: Daca ar fi sa te descrii printr-o culoare, melodie, obiect care ar fi acelea?

S: Ma reprezinta foarte mult vioara si tot ceea ce reprezinta acest instrument, forma, sunetul si dificultatea cu care ii sunt descoperite tainele.

T: Ce proiecte ai pentru viitor atat pe plan profesional cat pe plan personal?

S: Pe plan profesional pregatesc alaturi de Daniel Robu urmatorul album De La Vegas care va fi lansat in toamna acestui an. Pe plan personal imi doresc foarte mult ca in curand sa deschid un magazin pentru animale.

T: Un sfat cititorilor…..?

S: De obicei ma feresc sa dau sfaturi, dar imi place intotdeauna sa le spun oamenilor sa-si pastreze optimismul. Intotdeauna dupa ploaie vine soare!

Vedeta verii:Short-ul!

2009-04-28T13:46:00.006+03:00

Cu siguranta ca dulapul vostru contine si o pereche de pantaloni scurti. E momentul insa sa-i scoateti de acolo! Sezonul acesta sunt indispensabili, daca va doriti sa fiti la moda. Fie ca este din bumbac sau jeans, cu lungimi variate, in culori pastalate sau negru, short-ul revine si chiar se impune. Asadar pregatiti-va pentru ca timp de cateva luni, acest articol vestimentar sa va pune in valoare picioarele si bronzul.!
Un pic trash, dar stylish, short-ul din jeans cu aspect uzat este un must-have al verii. Desi propus pentru sezonul toamna/iarna 2009 de Alexander Wang, iubitoarele de moda, se pare ca n-au mai avut rabdare pana atunci, si au inceput deja sa-l poarte.
De asemenea, puteti sa va jucati taind o pereche de jeans, lasand sa se vada interiorul buzunarelor. Evitati insa pe cei cu aspect prespalat si pe cei cu capse, fermoare in exces.
Sunt usor de combinat, putand astfel aborda stiluri diferite. O vesta scurta, o palarie, un tricou lag pot completa tinuta voastra. Pentru seara, o mica vesta paietata, peste un tricoul alb poate fi o combinatie reusita. De asemenea, o pereche de cizme de vara, platforme sau balerini pot face deliciul unei tinute in care short-ul este vedeta.
Sfaturile de aur ale specialistilor spun ca niciodata nu trebuie sa combini intr-un outfit doua pise din denim. E prea mult si risti sa ai un aer banal si deloc chic. Asa ca lasa imaginatia sa-ti zburde, fa combinatii ingenioase si ai grija ca pielea ta sa arate imbietor. Vedetele au dat startul, voi? Eu deja am cazut in capcana si chiar saptamana trecuta mi-am achizitionat unii. Cu ce m-a cucerit acesta tendinta? Cu simplul fapt ca–ti permite sa-i porti in tot soiul de combinatii, fara a arata cheap si vulgar. In schimb, continui sa detest pantalonii scurti purtati cu colanti.

Mischa Barton, Ashley Olsen, Linsay Lohan

Victoria Beckam

Nicole Richie

Kate Moss

Interviu cu Sylvia- (DJ Rynno)

2009-04-27T10:32:00.009+03:00

Sursa foto: blue-sylvia.blogspot.com

„Feel”, „Save Me”, „Fantasy of love”- piese care incing atmosfera in cluburi si despre care m-am intrebat la momentul aparitiei lor: ale cui sunt? Eram sigura ca vin de pe meleaguri straine. M-am inselat, recunosc! Aveam sa aflu apoi, ca cea care canta se numeste Sylvia, este fosta componenta a trupei A.S.I.A si actuala „partenera de viata „ a lui Andrei, de la „Alb si Negru”si partenera de scena a lui DJ Rynno. Pentru ca nu este doar o femeie frumoasa ci si una care canta admirabil, pentru ca are multe proiecte in care este implicata, fiindca business-ul nu-i e strain, fiindca de curand s-a casatorit, m-am gandit ca are multe lucruri interesante sa ne povestesca. A avut amabilitatea de a raspunde intrebarilor mele, asa ca am placerea de a va lasa pret de cateva minute in compania ei.

T: De fiecare data cand am ascultat in premiera o piesa de a ta, am fost sigura ca nu este romaneasca. Te-ai asteptat la succesul asta cand ai initiat acest proiect?

S: E o istorie frumoasa,cea a proiectului Rynno si Sylvia. Am pornit de la o simpla piesa ,FEEL si am devenit o trupa care a realizat si a demonstrat multe. Am castigat numeroase premii si cel mai frumos este ca nu am avut pe nimeni in spate. Hotararile le-am luat singuri, piesele , hainele, imaginea ,showul ,absolut tot! Nu ne asteptam sa fim primul proiect romanesc cu 2 single-uri pe piata si fara o casa de productie dar uite ca se mai intampla si minuni..... fara compromisuri!

T: Ce a reprezentat A.S.I.A pentru tine? Ai nostalgia vremurilor de atunci?

S: Perioada A.S.I.A a fost una frumoasa, grea si importanta pentru mine. Am invatat multe lucruri, am invatat ce inseamna disciplina acestei meserii si asta ma ajuta foarte mult in momentul de fata, mai ales in ceea ce priveste managementul acestui proiect. Exista momente in care sunt nostalgica, dar trebuie sa recunosc ca imi place mult mai mult echipa de acum poate si pentru ca am mai multa putere de decizie.

T: Esti de mult in lumea asta a show-biz-ului. Ce ai putea spune ca are placut si ce te dezgusta la ea cel mai mult?

S: Cand muncesti foarte mult si vezi ca lumea iti canta piesele in concerte, cand se creeaza energia aia intre artist si public, cred ca este satisfactia suprema. Noi ne adresam targetului de club si la evenimentele speciale am incercat mereu sa venim cu showuri inedite ceea ce am si reusit. Nu as vrea sa vorbesc despre partile proaste care sunt nenumarate. Poate cu alta ocazie...

T: Care a fost cel mai nebunesc lucru pe care l-ai facut „din dragoste de muzica”?

S: Pai am cantat la un moment dat la Turabo si pentru ca am vrut sa facem un spectacol inedit am preferat sa cheltuim toti banii care ne reveneau de pe urma concertului pe dansatori, make-up artisti, acrobati decat sa castigam noi. Deci pot spune ca am cantat gratis doar pentru a avea un show frumos si astea ne-a adus si satisfactii pentru ca am semnat mai apoi contracte destul de importante.

T: Ce proiecte de viitor ai?

S: Lansarea noului nostru single, filmarea videoclipului si pregatirea showului de vara - costume noi, coregrafii, etc!

T: Ai atins de-a lungul timpului multe domenii: muzica, televiziune, business. Ce atlceva te mai tenteaza?

S: Nu prea mai am timp de altceva. Imi doresc sa incep noi business-uri pe viitor pentru ca imi plac provocarile dar deocamdata nu am timp.

T: De exemplu : daca ti s-ar propune sa joci intr-un film, ce rol crezi ca te-ar prinde cel mai mult, mai exact ce rol ai accepta fara sa clipesti macar?

S: Nu cred ca sunt o buna actrita, desi unii spun ca as fi. Nu m-a tentat niciodata sa joc in filme, nici n-am stat foarte mult sa ma gandesc, nici macar nu stiu daca mi s-ar potrivi un rol pozitiv sau negativ. Oricum....am o parere foarte proasta despre telenovelele romanesti deci...........

T: Stiu ca de curand te-ai casatorit? S-a schimbat in vreun fel Sylvia, odata cu noua titulatura de femeie casatorita? (spun asta pentru ca multe femei asociaza casatoria cu ideea de captivitate, nu se mai simt libere, devin mai blande si mai caline) Tu cum te simti acum?

S: Inainte sa-l intalnesc pe Andrei si eu eram de parere ca o casatorie te limiteaza insa atunci cand dai peste omul potrivit acest pas vine de la sine, te implineste, iti da o anume siguranta. Eu mi-am dorTi foarte mult acest lucru si imi place sa cred ca va fi pentru totdeauna.

T: Care este pentru tine culmea fericirii? Dar a durerii?

S: Pentru mine iubirea este cea mai de pret traire pe care o poate avea un om deci tot ce tine de culmea fericirii sau a durerii pentru mine se leaga de prezenta sau absenta acestui sentiment.

T: Ce este esential intr-o relatie pentru ca ea sa se apropie de cea ideala?

S: Cred ca trebuie sa existe comunicare si acea legatura spirituala inexplicabila ce leaga doua suflete. Bineinteles ca o relatie frumoasa nu este deloc usoara, fiecare trebuie sa" munceasca" sa pastreze armonia si sa mentina focul viu!

T: Muzica ta creaza o stare, transmite emotii, e altceva... La fel e si viata ta: adica e guvernata mai mult de ratiune sau mai mult de sentimente, de partea emotionala?

S: Eu sunt capricorn si sunt o persoana destul de realista si pragmatica cand vine vorba de partea materiala a vietii insa sunt foarte sensibila si imi explim din plin sentimentele cand vine vorba de oamenii dragi mie.Viata personala va fi mereu mult mai importanta decat cariera.

T: Ce apreciezi cel mai mult la un om?

S: Loialitatea si prietenia.

T: Esti o femeie foarte seducatoare, cum ai respins barbatii care te-au dorit dar care pe tine nu te-au interesat? Ai facut uz de principii, de umor....? De obicei cand se simt respinsi barbatii devin ostili, frustrati si dusmanosi.

S: Cred ca de fiecare data am stiut sa ma fac inteleasa fara sa-i ranesc orgoliul barbatului respectiv. De cand ma stiu am fost implicata in relatii stabile si cu toate ca imi place sa stiu ca sunt o femeie dorita, am stiut cum sa-mi "tin in frau" admiratorii. Nu prea am avut surprize neplacute.

T: Ce ai vrea sa stie oamenii despre tine si nu stiu inca?

S: Ca am muncit pentru toate lucrurile de care ma bucur azi, nu mi-a picat absolut nimic din cer si nu am uitat de unde am plecat! Nu mi-e rusine de nimic atunci cand ma uit in trecutul meu!

T: Cand te simti trista sau dezamagita unde iti incarci bateriile?

S: Depind sufleteste de sotul meu si el stie sa ma vindece de toate ranile sufletesti.mai nou imi place sa ma relaxez in mijocul naturii, sa fie liniste si sa nu sune telefonul, daca mai am in mana si o carte buna, totul e perfect!

T: Ce te-a cucerit cel mai mult la sotul tau?

S: Cred ca....TOT! Nu pot sa punctez ceva anume pentru ca sunt atat de multe lucruri........in primul rand este acel "ceva" inexplicabil ce-mi provoaca si acum fluturasi in stomac. Am trecut prin foarte multe lucruri impreuna, ne-am pierdut si ne-am regasit. Acum stiu cum este si fara el si pretuiesc de 1000 de ori mai mult momentele petrecute impreuna.

T: Ai vreun talent ascuns? Care este acela?

S: Cand eram in liceu aveam un foarte mare talent la scris si din cand in cand mai si pictam. Imi pare rau ca nu mi-am dezvoltat aceste hobbyuri, dar sper sa le reiau intr-o buna zi!

T: Esti o femeie frumoasa, iubita, cu o voce superba. Este ceva ce-ti lipseste sau poti spune ca te simti implinita?

S: Imi doresc ca anul acesta sa ne putem termina casa si probabil ca-mi mai lipseste un bebe dar mai e pana atunci. In cariera mi-as dori succes si pe plan international cu toate ca piesele noastre sunt cunoscute in foarte multe tari.

T: Spune-ne trei lucruri pe care o femeie ar trebui sa nu le faca niciodata?

S: Sa nu puna banii inaintea dragostei, sa nu uite ca frumusetea fizica e trecatoare, sa nu se bazeze 100% pe un barbat.

Barbati si barbati...!

2009-04-24T16:16:00.000+03:00

Mare dreptate avea cel care spunea ca barbatii se impart in doua categorii: cei care ar trebui sa ne placa si nu ne plac si cei care nu ar trebui sa ne placa, dar ne plac.
Cei mai multi barbati pe care i-am cunoscut erau de parere ca te poti indragosti de un barbat fara ca el sa faca ceva anume, ci doar pentru simplul fapt ca el exista. Li se parea sufiecient sa poposeasca in universul tau pentru o perioada, asa cum te cazezi la hotel pentru relaxare si odihna, si gata tu erai cucerita iremediabil. Nici vorba de cunoastere, similitudini, eforturi.....! Astea probabil ne raman atribuite noua femeilor, in mintea lor. Intr-un procent mult mai mic existau si cei care se straduiau atat de tare, incat efectul era invers proportional cu asteptarile lor. De aici a aparut dilema mea: ce sa faca un barbat sa nu fie nici prea mult, nici prea putin, nici prea” nimic”?
Imi amintesc de strategiile de cucerire prost alese ale unora. Imposibil sa nu fi intalnit genul de barbat care din timiditate sau poate din prea multa dragoste, disimula o indiferenta naucitoare. El spera in naivitatea lui, ca te va indarji si vei capitula fara prea multe explicatii. Niciodata nu lua in calcul posibilitatea ca indiferenta etalata de el te va trimite cu sageata albastra spre alta minte si alt trup.
I-am mai intalnit pe cei care initiau o relatie cu o femeie, sedusi de mitul lui Pygmalion, mai exact, de ideea ca ar putea sa o schimbe creand-o dupa bunul lor plac. Dar oare s-au intrebat vreodata cata responsabilitate asumata implica aceasta initiativa? Formand o persoana dupa criteriile tale, nu devine ea in timp ceva foarte previzibil, mai are ea in mana asul spontaneitatii cu care ar putea sa-ti faca zilele noi si pline de emotii? Si daca ea se schimba, poti fi sigur ca mai exista un altul care sa o vrea asa cum tu ai cladit-o, in cazul in care plictiseala te va face sa-i spui intr-o zi:”gata!”?
Nu-i pot uita nici pe cei ce considerau insistenta-calea spre succes. Telefoane, mailuri, sms-uri plus prezenta lui la orice ora din zi si din noapte formau doar arsenalul care cu siguranta te trmiteau in celalalt colt al lumii. El ramanea nedumerit si incerca sa gaseasca explicatii ale purtarii tale pe care o vedea necuviincioasa si plina de lasitate. Cum in mintea lui povestea voastra de dragoste era perfecta, iar el plin de afectiune, nu intelegea ce anume sa te fi facut sa-ti schimbi casuta de mail si numarul de telefon. Explicatia pe care o gasea, idioata de altfel, era: ca esti o neserioasa ce ai vrut doar o aventura. Niciodata mai mult de atat!
Am intalnit si pe cei care te priveau din start ca o sursa infinta de durere, suferinta. Erai practic o continuare a esecurilor lor. Asta se intampla in cazul in care in trecutul lui una din iubite il ranise suficient de tare, incat sa poata traduce bitch, cu femeie.. Dupa ce la prima intalnire, acuza intreaga tagma feminina de misandrie si infidelitate la a doua intalnire se astepta sa-i sari de gat, indragostita pana peste urechi de neincrederea lui in el si in „ELE”.
Ah! Uitam cea mai des intalnita categorie, grandomanii. Cucerirea este un sport pentru ei, iar femeia intotdeauna are un pret. Fac uz de accesoriile care ii completeza: masina, casa, pozitie sociala, pe care ti le servesc din primele minute ale conversatiei, fara legatura, asa buluc una dupa alta. Sistemul folosit este acesta: tu il intrebi ce mai face? Iar el intr-o clipita iti spune ca a fost trafic mare in Dorobanti unde locuieste, masina lui ...nu a gasit loc de parcare, iar cheile de la birou le-a uiat langa vioara Stradivarius...Si asa in 3 minute ai aflat tot ceea ce al credea ca e important sa se stie despre el. Daca te mai invita si la un jus si o salata, cu siguranta ca se astepata sa te balangani de incantare ca o trestie, clocotind de dorinta mocnita.Iar daca reactia ta nu e , esti catalogata drept o femeie tuta, care nu-l meriti, iar atentia lui se muta cu el cu tot la domnisoara cu plete blonde, prajita de solar de alaturi, care stie sa-i aprecieze lucrurile din posesie.
Si uite asa stand lucrurile ma intreb de ce doar foarte rar femeia e privita doar prin ea si nu prin celelalte. Daca un barbat s-ar stradui mai mult sa-i faca un compliment personalizat, ce n-ar putea fi spus oricarei femei de pe lume, daca i-ar admira o suvita care ii da conturul atat de perfect al fetei, daca i-ar privi mainile care i-ar vorbi despre ea, daca ar uita o clipa de atat de banalele confidente referitoare la alte partenere, daca sms-urile ar avea o masura, iar prezenta lui o siguranta...oare nu ne-am lasa mai usor seduse?
Acesti barbati exista, dar sunt rari. Sunt aceia pentru care a face sa se simta bine o femeie in compania lor le aduce o satisfactie imensa. II apreciez, desi stiu ca si asta este tot din egoism, si anume egoismul de a-ti oferi satisfactii, chiar daca asta la o prima impresie ar parea altruism.

Parfumuri ce-mi vorbesc...

2009-04-15T12:44:00.000+03:00

Daca as da o definitie: parfumul este istoria unei amintiri sau a unui fapt, un simt al imaginatiei.
Imi place mirosul de soare. Mi-am amintit mirosul lui cand zilele trecute am vazut o fetita, cu par balai si codite de veverita. Poate ca unii stiu despre ce miros vorbesc, este mirosul parului de copil, mirosul cositelor despletite ale lolitei, mirosul copilariei. Desi vara, cand soarele ma izbeste brutal sau alteori ma mangaie pe crestet nu intotdeauna imi lasa si aroma lui. Nu am descoperit inca de ce uneori il simt iar alteori nu. Cert e ca narile mele au pastrat amintirea lui din copilarie, amintire asociata de soare si uluitori pantofi rosii de lac.
Imi place mirosul citadin in care se amesteca atat de ciudat cel de asfalt incins, cu cel de tramvai, kebab, cafea si D&G. Suna ciudat acest amalgam de mirosuri dar toate il alcatuiesc pe cel care reprezinta pentru mine atat familiarul cat si noul. Este imposibil sa nu iubesti mirosul dimnetilor de vara ale unui oras mare. Stiu ca multi vor scoate in fata ideea poluarii, dar daca ar fi doar aer curat, ai mai simti vreun miros oare?Ai mai retrai o amintire, ai mai avea vreo emotie?
Nu sunt indiferenta la mirosul de bulion si zacusca specific lunii septembrie. In fiecare scara de bloc, de la fiecare fereastra il simti. Pare banal si chiar si este, dar pentru mine el anunta venirea toamnei. Eram fericita toamna, acum cativa ani, pentru ca stiam ca voi incepe facultatea si voi lasa oraselul de provincie in spate cu zilele plictisitoare care spuneau ”aici niciodata nu se intampla nimic”. Traiesc acelasi sentiment al unui nou inceput in fiecare toamna si nu primavara cand poate ar trebui.
Stiu ca ce voi spune pentru unii va suna „nefiresc de nefiresc”, dar mirosul de motorina este in topul preferintelor mele, cat si cel de lemn ars ce strabate la tara ulitele. Ma face sa-mi imaginez atmosfera caselor in care bunicii deapana amintiri, unde copii adorm in linistea basmelor si unde viata are simplitate si gust de gogosi. Ma mai las folosita de placerea de a mirosi cozonacul cald, ceaiul de vanilie, respiratia cu iz de guma de mestecat, obrazul mamei.
Mai tresar la mirosului de sarut hulpav. Nu vorbesc despre gustul cuiva, ci chiar despre felul in care mirosi dupa ce buzele ti-au fost umezite si fierbinti. Ador mirosul mainilor unui barbat, pe care il simt atunci cand „ma tine in palma”. E un miros pe care il percep ca fiind cald. Absurd sa atribui cuvantul cald ca o caracteristica a mirosului, dar pentru mine e posibil !
Voi in ce parfumuri va regasiti?

Este arta, oare?

2009-04-14T17:06:00.004+03:00

Poate ca nu e o perioada propice, tinand cont de criza mondiala in care ne aflam, in a arata lumii lucruri pline de fast si lux, dar nu m-am putut abtine sa nu scriu un articol pe acest subiect.
Asa cum exista cea mai scumpa masina sau cel mai scump sutien din lume, exista si o rochie care are un pret delirant. Anul trecut a fost vorba despre o creatie a lui Chris Aire, estimata la 20 milioane $. Anul acesta, designerul malaesian Faisol Abdullah gandindu-se sa-l detroneze pe Chris, a creat la randul sau, o rochie mult mai scumpa.
Este vorba de o rochie din materiale pretioase precum matasea si taftaua, impodobita cu nici mai mult nici mai putin decat 751 de diamante venite din Orientul Mijlociu. Costul acesteia sfideaza imaginatia, frizand nebunia, ajungand la suma de 30 milioane $. In centrul rochiei se gaseste un diamant de 70 Karate, in forma de para, numit „Privighetoarea din Kuala Lumpur”. Acesta rochie a fost creata pentru a fi prezentata in cadrul „Stylo Fashion Festival” din Kuala Lumpur. Bijutierul Mouawad, cel care a furnizat diamantele, este de asemenea cel care a creat linia de bijuterii Heidi Klum. Angelina Jolie, Jeniffer Lopez, sunt vedete care apeleaza la acest bijutier cu incredere atunci cand trebuie sa paseasca pe covorul rosu.
Dupa spusele lui Nancy Yeoh, reprezentata a festivalului, aceasta rochie va fi prezentata la curtile regale din lume, incepand cu Orientul Mijlociu. Ea a declarat „este arta si inca mai exista suficienti oameni bogati, care vor vrea sa o cumpere. Asa ca nu-mi ramane decat sa vad cui ii prisosesc 30 milioane $...?

Aveti o poseta necompartimentata corespunzator, in care niciodata nu gasiti ceea ce va trebuie? Nu va nelinistiti, daca aveti bani de cheltuit, puteti cumpara un dispozitiv, gen valiza... Karl Lagerfield a creat pentru Chanel, acest suport transparent, numit „Chanel Perspex Briefcase”, in care fiecare obiect isi are locul sau. Chiar si geanta are un loc, asa ca se intelege ca rujul, ochelarii vor avea si ele un spatiu rezervat. Iata marea gaselnita!

Azi gugaleam pe net si nu mica mi-a fost mirarea sa vad tot soiul de lucruri care nu stiu daca au avut ca prioritate in procesul creatiei: functionalitatea si aspectul util dar cu siguranta ca designul si ineditul au contat. Asa am gasit pianul realizat dupa modelul Ferrari, supranumit si Pegasus Guoqin. Este arta as putea spune, daca nu as sti ca are un sistem audio, este controlat de un mini-calculator si are 85 de clape necesare practicii. Costa 310.000 E si a fost conceput de Schimmel. Din pacate nu se decapoteaza si nu are viteza unui Ferrari dar a pastrat culoarea mama a masinilor italiene atat de ravnite.

Interviu cu Lola

2009-04-14T10:17:00.005+03:00

Acum ceva vreme ii descopeream blogul si implicit faceam cunostinta atat cu Lola cat si cu margelele ei pline de povesti. M-a fascinat istoria ei de viata, curajul de a lasa in urma tot ce ii era familiar pentru o lume total noua, pasiunea cu care si-a transformat un hobby intr-o afacere cat si minunile care ii ies din maini. Asa am decis sa ii pun Lolei cateva intrebari ale caror raspunsuri mi-au demonstrat ca niciodata nu e prea tarziu sa faci ceea ce-ti doresti si ca numai aceasta iti poate aduce satisfactia totala. Asadar va fac cunostinta si voua cu Lola, asa cum ii place ei sa i se spuna, o femeie curajoasa, optimista, creativa, sotie, mama, care a stiut sa ia decizii importante in momente cheie.

T: Lola B. Lou- ce semnificatie au cuvintele astea? Unde isi regasesc originea?

L: Lola era numele mamei mele. B. Lou duc cu gandul la ceea ce fac si suna melodios.

T: Cum a devenit hobby-ul un business? Povesteste-mi de inceputurile tale…?

L: Am inceput in joaca, fara sa am un plan sau sa anticipez ceea ce a urmat. Eram in Spania si am cumparat un pachet de lut dintr-o librarie pentru ca nu stiam ce sa fac cu atata timp liber. Cand am vandut primul sirag de margele probabil a inceput business-ul.

T: Ce-ti hraneste pasiunea pentru margele?

L: Inca n-am dezlegat misterul. E un freamat interior, o neliniste. Tot ce stiu e ca ma trezesc zilnic cu aceeasi bucurie de a le face.

T: Mai poate fi considerate astazi arta o sursa de profit?

L: Ma feresc sa generalizez. Pentru unii e pentru altii nu.

T: Cand te simti pe deplin recompensata pentru munca ta de a fabrica aceste superbe margele cu povesti?

L: Cand mi se spune “multumesc”, cand simt oamenii insufletiti si inspirati de ceea ce fac.

T: Care a fost destinatia blogului tau la inceput: promovarea muncii tale sau dorinta de a impartasi experientele tale celorlalti, poate singuratatea…?

L: Initial am vrut sa fie o adresa la care cei interesati sa gaseasca fotografii cu margelele. Pe urma blogul s-a dezvoltat organic, creatia plastica impletindu-se cu povesti si intamplari.

T: Stiu ca ai emigrat, de ce ai ales Portugalia?

L: Portugalia m-a ales. Firul lucrurilor a dus acolo.

T: Stiu ca inainte sa pleci lucrai ca copywriter in TVR, era un job, presupun, ce conferea o anumita stabilitate. Ce era de partea cealalta a balantei?

L: Da, imi oferea stabilitate, dar niciodata satisfactia unui lucru pe care sa-l pot duce la bun sfarsit asa cum as fi vrut. De partea cealalta mai era si o mare plictiseala.

T: A fost parasirea tarii cea mai grea alegere pe care ai avut-o de facut in viata?

L: Am parasit tara cand nu mai aveam de ales si atunci a fost simplu.

T: Cum ai perceput instrainarea?

L: Ma simt cetatean al lumii, nu o romanca instrainata. Ma acomodez foarte usor in orice loc. Chiar imi place desprinderea pe care mi-o da lipsa de apartenenta .
Radacinile mele sunt romanesti si asta e important, dar imi place contactul cu alte culturi, imi place sa descopar oamenii in esenta lor, dincolo de nationalitate.

T: Care este locul unde te ascunzi de ceilalti cand vrei sa fii doar cu tine?

L: Ma ascund in mine insami.

T: Cum sa ne-o imaginam pe Lola cand lucreaza? Unde sta, cu ce e imbracata, ce asculta….?

L: Stau in living daca e rece afara sau pe terasa cand se incalzeste. De obicei ma asez pe jos. Port tricouri si pantaloni de trening din ce in ce mai patate cu vopsea. Ascult Radio Marginal, muzica de ipod sau inchid tot si ma minunez cum pensula mea atinge lutul fara sa scoata vreun sunet.

T: Intr-o lume guvernata de hi-tech cat a prins la noi acest fenomen hand-made?

L: N-am suficiente date sa vorbesc despre fenomenul hand-made, dar stiu ca in paralel cu hi-tech-ul margelele mele au cautare, adica au prins.

T: Ce diferente sesizezi din acest punct de vedere la noi fata de alte tari?

L: Exista peste tot oameni care prefera lucruri originale in locul celor de serie. Diferente majore nu cred ca sunt.

T: Exista cineva sau ceva care sa te inspire cel mai mult, care sa-ti sporeasca la cote maxime creativitatea?

L: Ma inspira foarte multe lucruri. Natura in primul rand. Sunt uimita de simplitatea, rigoarea, diversitatea si estetica formelor din natura.

T: Prin ceea ce face :este Lola mai mult un creator de vise sau un om ce a gasit modalitatea de a descrie povestile traite?

L: Sunt si una si alta asa cum pot fi definita inca in alte multe feluri.

T: Spune-ne cateva atuuri pe care le au produsele handmade ca sa promovam mai mult conceptul. Spun asta pentru ca inca romanii in mare parte sunt adepti ai consumerism-ului si ai branding-ului?

L: Oamenii sunt diferiti. Cei care vor branduri vor prefera, probabil, in continuare brandurile. Cei care isi gasesc rostul consumand vor consuma, dar eu ma adresez altor categorii.
Persoanele care vor margelele mele sunt inteligente, sensibile, genul de oameni care inteleg ce conteaza in viata, care stiu sa descopere profunzimile existentei

T: A purta handmade e un indemn de a iesi din anonimat fiind altfel? Este vorba de un limbaj aici pe care il poate exprima oricine intr-o maniera proprie, nealterata de conceptul : “la moda”

L: A purta handmade e o alegere nu un indemn. Cautam cai de exprimare, vrem sa ne marcam unicitatea si atunci lucrurile personalizate ajuta intr-un fel .

T: Blog-ul tau este o sursa de emotie ori de cate ori il deschid, ma face sa ma transpun foarte usor, sa intru in atmosfera pe care tu o descrii. Nu ai vrea sa scrii o carte?

L: Daca o carte va vrea sa fie scrisa de mine cu siguranta se va intampla asta, dar eu nu imi propun nimic. Imi place sa ma las surprinsa de viata.

T: Cum ai defini gustul succesului?

L: Succesul e o recunoastere de catre ceilalti a valorii muncii mele. Nu e ceva despre care se poate spune ca are gust. As vorbi mai degraba de bucurie decat de succes. E o mare rasplata sa simt ca ceea ce fac foloseste. Eu cred in bine, in partea luminoasa a lucrurilor si cand reusesc sa transmit oamenilor un pic de incredere am sentimentul ca nu traiesc degeaba.

Advertising si consumerism....

2009-04-09T15:26:00.010+03:00

Marturisesc ca publicitatea m-a fascinat intotdeauna, de aici a plecat si chemarea mea pentru PR. In acelasi timp sunt extem de interesata de industria modei, doar ca timpul este inamicul numarul 1, care nu-mi da voie sa-i acord suficiente ore. Stim cu totii ca cel mai bine vinde sexul, iar daca se poate sa fie vorba despre cel intre doua persoane de acelasi sex sau in grup cu atat mai bine. Nefirescul devine firesc dupa sistemul teoriei haosului in care dezordinea e noua ordine.
Publicitatea, este stiut, regleazã sistemul economic prin faptul ca are efecte directe asupra productiei de bunuri si servicii, prin atragerea atentiei consumatorilor asupra acestora, în conditiile în care, datorita aglomerarii pietelor, ele ar putea trece neobservate
Acum cativa ani, rolul unei campanii publicitare comerciale era, pe langa cel de a promova propria imagine, si cel de a lansa noi chipuri, noi manechine. Era sansa pe care miza orice tanara aspiranta la titlul de top-model. Sa fie criza financiara de vina sau nu, cert e ca lucrurile sau schimbat, sau poate, s-au adaptat adresandu-se altor categorii sociale: pensionari si gay, lesbiene. Nu vorbesc prostii! Citeam recent despre baby-boomers si despre faptul ca sunt avizi cumparatori reprezentand un segment vizat de producatori. Cine sunt acestia, poate va intrebati? Ei bine, sunt cei care azi se pregatesc de pensie, cei nascuti dupa al II-lea Razboi Mondial, intre 1946-1960 si care doresc sa traiasca avand confortul binemeritat dupa pensie. William Strauss ii definea ca fiind o generatie de idealisti, egocentrici, de oameni care s-ar lupta pana la moarte pentru idealul fixat. Desi un studiu facut de Graffiti BBDO, ne arata contrariul si anume, ca consumatorii cei mai impatimiti sunt cei ce fac parte din generatia X, adica tinerii nascuti intre 1964-1978, care si-au petrecut copilaria si adolescenta în perioada comunista si au crescut fara brand-uri internationale, astfel fiind in prezent cei mai avizi consumatori, atrasi de produsele de lux. Care o fi totusi categoria cea mai addicted to shopping ramane de aflat.
Ma gandesc poate ca aceasta ar fi cauza pentru care conceptul “old woman in front…!” a fost abordat atat de retailerul Mango cat si de celebra casa de moda D&G. Mango a ales pentru campania tomna/ iarna 2009 intitulata”We love you Lauren”, pe fostul manechin si actrita Lauren Hutton acum o batranica zambitoare si supla.
Kim Basinger (in varsta de 51 de ani) alaturi de Camilla Belle in fotografiile realizate de Inez Van Lamsweerde si Vinoodh Matadin pentru Miu-Miu, primavara/vara 2009, vin sa intareasca ideea. Dolce & Gabbana a ales sa puna in valoare frumusetea Claudiei Schiffer,( putin invechita si uzitata de altfel), alaturandu-i o batranica de 72 de ani, pe nume Hattie, practicanta de yoga si amatoare de clubbing. Imaginile socheaza, cu atat mai mult, cu cat Claudia este asezata intr-o pozitie incitanta in spatele unei alte femei, ceea ce sporeste admiratia comunitatii gay.
Intr-un cuvant, reclama are de toate: desfinteaza tabuuri, creste interesul, starneste reactii.
O alta tendinta remarcata ca luand amploare o constituie reclamele ce au in centrul atentiei actrite celebre si mai putin tinere necunoscute. Vorbesc aici despre publicitatea de tip Star System. Asocierea transfera o parte din capitalul de notorietate si din atributele vedetei asupra mãrcii, permitând în acelasi timp identificarea consumatorului cu aceasta. Probabil ca ideea de plecare este ca acestea vor spori cifra vanzarilor si vor fi mai convingatoare. Scarlet Johansson, Demi Moore, Reese Whiterspoon sunt doar cateva din numele ce ar trebui sa-si imparta faima cu renumite brand-uri.
O alta idee putin bizara pe care am regasit-o in reclame este aceea prin care frumusetea se transforma in socant, lipsit de simt estetic uneori, controversat. Toate acestea fiind menite sa creeze discutii, sa atraga atentia si sa faca valva. Personal, cred ca o reclama vinde mai intai stari, emotii, dorind sa creeze sentimente pozitive fata de brand-ul respectiv. Putem observa asta in reclamele care au ca personaje bebelusi. Ele sunt create special pentru a starni un sentiment placut care sa se asocieze produsului in cauza. Poate ca daca personajul n-ar fi un bebelus bucalat cu ochii turcoise nu ai sta sa privesti reclama, si implicit, nu ai face cunostinta cu Finetti….
Lanvin si fotograful Steven Meisel au mizat pe sentimentele generate de reclama, atunci cand au pus in aceasta toate ingredientele care ar putea sa o faca placuta femeilor. Are dragoste de sine, admiratie narcisista ce duce spre dorinta chiar de a face dragoste cu tine daca se poate, are emotie. Esential pentru a flata femeia si a o face un fan infocat al produselor tale.
Sa nu uitam campania primvara/vara 2009 Calvin Klein, care, nu numai ca a starnit comentarii virulente, dar a fost si cenzurata. Reclama a avut ca personaje principale pe Anna Selezneva si Natasha Poly si a vorbit despre senzualitate si nuditate din perspectiva unei scene de sex in grup. Nimic socant daca te gandesti ca Calvin Klein , in anii ’80, realiza o campanie de promovare in care Brooke Shields afirma sus si tare “Nothing comes between Me and My Calvins". Asadar creativitatea este punctul de plecare al oricarei reclame si e firesc sa o exploatezi la maxim. Ce ma intreb este daca acest tip de “promovare cu conotatii sexuale” a fost un raspuns al cererii si preferintei publicului pentru asa ceva sau ea s-a impus treptat, insinuandu-se inconstient in mintile noastre, ca mai apoi, sa para ca face parte din noi?

Desene pe paine...Yummy

2009-04-08T11:54:00.005+03:00

Pana acum cateva zile nu stiam ca o felie de paine poate fi acccesorizata, poate avea desene sau colaje. O mancam fara mila cu dulceata, cu unt fara a ma gandi la ea ca la o posibila opera de arta. Recunsoc ca aveam grija ca sa fie unsa din belsug, cat mai simetric, dar asta doar pentru o estetica care sa-mi stimuleze apetitul. Ei iata ca cineva a privit-o din alta perspectiva. Ximena Escobar, o artista de origine columbiana a realizat adevarate opere de arta pe feliile de paine. Cunoscuta pentru articolele sale din Rant Magazine-London cat si pentru expozitiile „Art Aid” si „Up All Night”, aceasta doamna si- a folosit imaginatia si tacamurile pentru a realiza mici minuni apetisante. Cam asa arata ideile ei in imagini

Pantofi 2 in 1

2009-04-08T11:07:00.002+03:00

Nat-2 shoes

Va vine sa credeti sau nu, exista si pantofi 2 in 1 nu numai sampoane si cafea!
Brand-ul german Nat-2 a creat pantofii multi-functionali! Asemanatori pantofilor sport Converse, ei sunt dotati cu fermoar de-a lungul talpii, putandu-se transforma usor in sandale. Ideali pentru vremea ploioasa, as spune!

Interviu cu dr. Cristian Andrei

2009-04-03T14:43:00.003+03:00

Il cunosc pe dr Cristian Andrei de ceva timp, mai exact, de cand am avut o colaborare profesionala, ce s-a concretizat in editarea a doua carti, respectiv "Perna si Ruj" si "Cine m-a facut femeie?". Am dorit insa, sa pot avea ocazia de a-i lua un interviu si iata ca am reusit. Poate va intrebati care este legatura dintre natura blog-ului meu si dumnealui? Un indiciu ar fi: cartile sale care arata intr-un fel preocuparea sa pentru eternul feminin si o anume estetica a vietii. Gandindu-ma la cartile lui imi amintesc cuvintele lui Alain de Botton” am nevoie de altcineva care sa ma ajute sa-mi port istoria, cineva care ma cunoaste la fel de bine, mai bine chiar decat ma cunosc eu insami”. Cam asta imi evoca mie numele Cristian Andrei. As mai putea spune despre dumnealui ca este omul in prezenta caruia te simti cel mai liber, nu are spiritul acela glacial al celor de o breasla cu el, iubeste oamenii si nu doreste sa fie flatat, ceea ce arata ca nu face parte din categoria celor ce vor sa isi proclame valoarea, fapt ce dovedeste ca o are din plin.

T: Ati scris in ultima perioada doua carti ce vizeaza in mod deosebit femeia. Ati reusit sa surprindeti atat de bine trairile ei, incat citindu-le am avut impresia ca a fost scrisa cu sufletul si mintea unei femei. Nu stiu multi autori barbati care sa fi reusit sa se detaseze atat de mult de natura lor masculina. Cum v-ati putut transpune in maniera asta?

C. A: Cred ca aproape tot ce invata un barbat din punct de vedere emotional provine de la o femeie; sau alta… In cariera mea psihoterapeutica am discutat detaliat cu mai mult de 4000 de femei, iar trairile ei s-au intiparit adanc in constiinta mea.

T: Cartile dumneavoastra au mesaje” self help”. De unde atata dragoste de oameni, incat si timpul dumneavoastra liber sa le fie dedicat, scriind carti pentru ei?

C. A: Nu cred ca exista timp liber; cred ca exista timp trait frumos, iar asta nu presupune sa stai tolanit in pat la televizor sau sa ingurgitezi alimentge si bauturi. Am descoperit cat de interesant e sa “scrii” o carte la reportofon, in timp ce conduci prin locuri frumoase intre doua treburi, cat de frumos este chinul de a te trezi noaptea cu o pagina a cartii in minte, sau cat de firesc se prelungesc cuvintele profesiei umaniste in cuvintele unei carti umaniste…

T: In cartea Perna si Ruj vorbiti despre tema infidelitatii. Cum percepeti infidelitatea : un simptom al unei relatii bolnave deja sau o cauza?

C. A: Privita cu un ochi psiho-social si nicidecum moraliceste sau logic, infidelitatea este un fenomen care rezulta din ceea ce fac oamenii care se invart in jurul unui cuplu. Ea este o realitate sociala tot mai vizitata de contemporanii nostri, pentru ca traim intr-o lume cu preocupari erotice non-stop.

T: Credeti ca iubirea ar trebui sa rasfoiasca Registrul Starii Civile inainte sa ne viziteze?

C. A: Starea de iubire si Starea Civila se intalnesc doar formal, odata sau de mai multe ori in viata. Uneori se cauta reciproc, alteori se desfiinteaza reciproc, iar asta se intampla pentru ca una zboara, iar cealalta se infige. Sunt in contratimp aceste stari… Ai observat?

T: Sau o putem invoca ca scuza atunci cand ne atingem de asternuturi straine?

C. A: Nu cred ca iubirea erotica poate fi folosita ca argument sau ca scuza, nici ca scop in viata. Ea este perena, infloreste si se ofileste natural. Cand o simti, e semn ca ai de parcurs o sarbatoare si trebuie sa respiri in ritmul ei, macar o vreme.

T: Este amanta intotdeauna o victima a propriilor ei sentimente, pentru care este blamata si nedreptatita?

C. A: Da, amanta cade victima propriilor sentimente, cand acestea incearca sa se incadreze in povestea de viata a altora, asa cum face o fetita care incearca sa se impinga intre mama si tata cand sunt imbratisati; cred ca multe incep in acele momente din biografia ei...

T: Cum e mai greu sa traiesti azi: ca barbat, fiind permanent provocat de femei “vitrina” diponibile, dar trebuind sa ramai fidel sau ca femeie care permanent esti tentata de barbati cu potential, desi ar trebui sa ramai indiferenta?

C. A: Aici sunt enuntate cele doua mari dileme comportamentale ale celor doua sexe. Poti iesi din aceste dileme, atat ca barbat cat si ca femeie, daca stii sa-ti armonizezi atitudinile cu stadiul de dezvoltare in care te afli. Ca femeie, poti sa te arati tentata, cata vreme stii ce sa faci cu sentimentele starnite astfel.

T: In cea ce a doua carte "Cine m-a facut femeie?" vorbiti despre femeia: bijuterie, cetate, mister. Care credeti ca este scopul prin care femeii i se cere astazi, indirect, masculinizarea, propunandu-i-se printre altele si “aventura eficientei”? Mai exact: de ce trebuie sa arati si sa te comporti ca un barbat, cand el inca mai exista ca specie?

C. A:Valorile societatii sunt acum cele masculine, cu ajustari unisex. Cu alte cuvinte, pentru a te simti implinit ti se cere performanta, fermitate, insensibilitate, iar astea pot fi impachetate in culori si maniere feminine, astfel incat sa devina accesibile si sexului “slab”. Se pare ca barbatul nu prea mai exista distinct azi: nu mai tine pe umeri, nu mai exploreaza, nu mai confera siguranta.

T: Este astazi femeia un “bun mobil”? Intreb asta referindu-ma la tendinta multor barbati de a-si demonstra reusita sociala, aratandu-si casa, masina, …la fel si femeia.

C. A: Acest fenomen decurge din tendinta de a pretui imaginea, nu esentele. Barbatii se afiseaza cu femeiele care arata bine, pentru ca utilitatea lor materna nu mai este prioritara.

T: Din prisma experientei profesionale vaste precum si din cea a barbatului, ce atribute credeti ca ar trebui sa salasluiasca intr-o femeie pentru a fi retinuta de sufletul unui barbat?

C. A: Pentru a fi retinuta ca frumoasa, trebuie sa stie sa se arate si celorlalti barbati; pentru a fi retinuta ca desteapta, trebuie sa stie sa se exprime in doua trepte; pentru a fi retinuta ca posibila sotie, trebuie sa o poata prelungi pe mama Lui.

T: Exista in literatura un personaj feminin pe care l-ati putea da drept un prototip al femeii ideale, a ceea ce-si doresc barbatii?

C. A:In literatura nu exista o astfel de femeie, din moment ce cartile raman in rafturi oricat de frumoase ar fi, asa cum ramane femeia frumoasa in casa, dupa ce este citita.

T: Stiu ca organizati uneori la Institutul de Relatii Umane sesiuni deschise pe teme de interes general. Una dintre cele mai recente s-a numit Cu ce te alegi din iubire? Ati aflat raspunsul? Daca da, care este acesta?

C. A: Sesiunile deschise ale Institutului au devenit tot mai atragatoare publicului select. Din discutiile avute pe tema “Cu ce te alegi din iubire?” a rezultat ca te alegi cu viata in formele cele mai curate: copil, intensitate, naturalete.

T: Va considerati un om fericit?

C. A: Da. Pur si simplu da.

T: Vi se intampla uneori sa priviti viata ca pe o dupa-amiaza plictisitoare de duminica?

C. A: Nu viata nu este plictisitoare, cata vreme ii zambesti. Iti raspunde imediat, pentru ca de-abia asteapta sa te umple.

T: Unii spun ca pasiunea aduce cu sine performanta, altii ca masura e cheia succesului. Ce ar trebui sa primeze in viata unui om: pasiunea sau masura?

C. A: Cand e vorba despre tine, e buna pasiunea. Cand e vorba despre ceilalti, e buna masura, cu unele exagerari de moment. Dar atentie: succesul ar trebui sa fie raportat la propria persoana, nu la cei care concureaza cu tine.

T: Daca ati mai avea o viata, v-ati alege aceeasi meserie? Motivati de ce?

C. A: Nu eu am ales meseria asta, ea m-a ales pe mine. Si… adevarul este ca mai am o viata, pe dedesupt. Si inca una, pe deasupra. Cel putin asa spun teoriile unificatoare (cuantica, fractala, non-lineara, ce a corzilor…).

T: Vorbiti-ne putin despre proiectele pe care le aveti.

C. A: Acum scriu la cartea despre moartea fiecaruia. Incerc sa infiintez o clinica a dependentelor, fie ele fata de substante, fie fata de jocuri de noroc, internet, pornografie. Ma apuc la vara de renovat casa parintilor. Am niste proiecte despre cum sa-i conving pe romani sa-si tina tara curata. Iar la Institutul de Relatii Umane vreau sa adun oameni luminati intr-un grup de discutii asupra evenimentelor si curentelor la scara nationala.

Coca Cola poarta Manolo Blahnik!!!!

2009-04-02T14:21:00.005+03:00

De ceva vreme silueta sticlei de Coca Cola este din ce in ce mai dorita de marii designeri. Dupa ce a fost imbracata intr- o tinuta feminina si seducatoare de Roberto Cavalli, apoi mai sport de catre Sonia Rykiel, iata ca acum acum Manolo Blahnik s-a gandit ca e timpul sa poarte si semnatura lui.
Asa ca daca sunteti colectionari, garabiti-va: editia este limitata!

Cat de liberi suntem?

2009-03-27T15:06:00.004+02:00

Am chef de libertate! Am chef sa nu decid in functie de asteptarile celorlati si nici sa spun ce ar dori ceilalti sa auda. Am chef sa ma simt mai libera decat am fost vreodata: libera sa simt demodat sau post-modernist. Libera, sa fiu doar a mea. Egoista, mi s-ar potrivi de minune!
Ce e mai ciudat e ca atunci cand sunt libera nu prea stiu ce sa fac cu libertatea mea si de obicei sfarsesc prin a nu face nimic in afara de a o constientiza. Ce ma face sa ma intreb este daca a fi liber este o stare de spirit sau poate fi chiar realitate? Libertatea inseamna, daca consultam dictionarul, posibilitatea de a acţiona după propria voinţă sau dorinţă; posibilitatea de acţiune conştientă a oamenilor în condiţiile cunoaşterii (şi stăpânirii) legilor de dezvoltare a naturii şi a societăţii, iar daca vom intreba oamenii de langa noi, libertatea este ceva , nu are o forma, nu are un continut e o chestie pe care o vrei...si punct.
Asa cum spunea Zane Gray ”am nevoie de aceasta viata salbatica, de libertate”. De ce? Pentru ca am o mare latura hedonica, si pentru ca placerea de a reusi sa pun in practica ceea ce simt la un moment dat, nu se compara cu nimic. Oare poti trai liber in suflet si controlat in actiuni? Oare te mai poti numi liber dupa ce ajungi sa stii foarte multe? Nu imprumuti astfel din ceea ce au gandit candva ceilalti, pana unde esti tu si de unde restul?
Tot ce se intampla azi in jurul nostru pare sa dea o mare libertate”libertatii”, dar in acelasi timp, daca faci ceva care nu da bine, esti etichetat imediat.
Ai libertatea de a te exprima prin felul in care te imbraci, dar daca decolteul e generos, sigur ai ganduri necurate, daca ai indrazneala sa cutezi sa-ti arborezi pe buze un ruj rosu, esti clar, o vampa.
Daca buzele tale rostesc idei orginale, esti cam ciudata. Daca iesi la o cafea cu un amic, e sigur amantul tau. Daca nu porti ce se poarta, esti o amarata. Daca porti ce e la moda, esti o snoaba. Daca ai parul desfacut, nu esti credibila. Daca nu porti costum de cioclu asociat unei camasi uimitor de urata, accesorizati cu pantofi sleampati, nu esti o femeie de cariera. Unghiile roase par sa-i fascineze pe toti care te intreaba: Dar de ce le rozi?, de parca ai avea o ratiune, o motivatie mai puternica decat cea pe care o stim noi pamantenii. De ce cizme fara toc, ca fac picioarele groase, de ce pantofi cu toc ca sunt incomozi, de ce fumezi ca-ti ruinezi sanatatea, de ce nu bei ca e de bon-ton. Traim o epoca a de ce-urilor asemanatoare primilor ani de viata cand tot ii intrebam pe parinti de ce? Sa fie oare ca incepem sa ne senilizam de la mijlocul vietii, urmand ca spre sfarsitul ei sa ajungem din nou copii?
Nu stiu sa fi facut ceva in ultima vreme care sa nu starneasca un de ce? De ce tin cura de slabire? De ce vreau aia? De ce nu sunt mai vesela, de ce sunt impulsiva? Uneori as raspunde sec pentru ca sa aiba cei lipsiti de creativitate subiect de dialog cu mine. Tocmai ca ar trebui sa- mi multumeasca ca vin in ajutorul lor dandu-le subiecte de conversatie.
Si ma gandesc de unde libertate, daca tu trebuie sa faci numai ce se astepta altii, ca nu cumva sa starnesti intrebari pline de miez de nuca stafidita. Pana la a afla mai multe, astept parerile voastre despre cum te poti simti liber, fara a fi privit ca „un alien”?

Moda intr-o alta viziune

2009-03-27T14:22:00.006+02:00

Daca designerul italian Berardi a putut realiza celebrele cizme cu platforma dar fara toc, purtate de Victoria Beckam cu multa nonsalanta, atunci orice se poate...
Aceste haine sunt creatiile designerului Sebastian Errazuriz. Rochia poarta numele Dress N3 si dupa cum se vede este formata din 120 de fermoare.
Si la ce foloseste, o sa va intrebati? Pai, puteti sa o purtati pe bucatele, sa fiti apreciate de unii pentru indrazneala, sa va huiduie altii pentru lipsa de pudoare sau sa va testati rabdarea iubitului in cazul in care ii propuneti sa va dezbrace....
Ideile acestui designer sunt extrem de controversate datorita stilului sau de a experimenta dar marele sau talent am putea spune este acela de a face lucrurile simple sa devina bizare. Asa se explica cum a aparut Teddy Bear Jaket sau Glove Dress, lampa decapitata sau masa-copac. Imaginatie fara limite, arta, nebunie? Voi ce credeti?
Creatii Sebastian Errazuriz

D&G- S/S 2009

2009-03-26T15:53:00.002+02:00

Criza mondiala sau nu, cei doi italieni , intr-un cuvant D&G, ne propun pentru aceasta primavara o colectie plina de lux , optimista, dar parca mana in mana cu criza mondiala. S-a dat liber la iesitul in pijamele! Si daca aveam nevoie de Prozac ca sa ne putem reveni din depresia cauzata de situatia actuala, iata ca si prezentarea” Pigiama Barocco”, vine sa ne descreteasca fruntile.
La o prima vedere, modelele iti par infasurate in pijamalele de matase ale iubitilor lor, ca mai apoi sa descoperi luxul care le caracterizeaza si croiala impecabila.
Pentru a completa aceasta prezentare, apar incredibile veste si fuste elaborate, ce alterneaza geometrii a la Mickey Mouse cu influente nipone. Intre lux, voluptate, snobism sexy si clasicism rasturnat, siluetele releva o societate ireala, unde doar frumusetea si aura sociala mai au importanta. Brocart, matase, dantele rivalizeaza intre ele. Ca accesorii ce am remarcat au fost colierele in stil baroque, postele oversize, pantofi cu tocuri generoase.
Si asa cum se stie ca moda isi rezerva toate drepturile, mai ales cel de a visa, iata ca misiunea e indeplinita!

Interviu cu Kristina Dragomir

2009-03-26T13:45:00.003+02:00

Kristina Dragomir este omul din spatele unuia dintre cele mai cool branduri de accesorii din Romania-Dog Work. Pictor la baza, a absolvit Universitatea Nationala de Arta, clasa maestrului Henry Mavrodin, dupa care a urmat un master in Estetica si Sociologia Artei si unul in Relatii Publice si Comunicare. In 2001, s-a indreptat spre o alta zona unde a construit de asemenea imagini, fiind Art Director in agentii de advertising.
Picteaza, croieste haine si accesorii, realizeaza machiaje, participa la expozitii, primeste premii, iar in putinul ei timp liber vorbeste cu noi, cei care ii admiram munca si tenacitatea.
De unul din aceste momente, am profitat si eu solicitandu-i punctele de vedere avizate cu privire la diferite subiecte.

T: Arta mai poate fi considerata in zilele noastre o sursa de venit, o afacere profitabila?

K.D: Pentru un artist arta sa este sursa de venit indiferent de timpul in care o practica.

T: Cat se mai tine cont de unicitate si stil personal in moda azi, tinanad cont ca exista tendinta de a copia stilul altora ?

K.D: Fiecare dintre noi are o modalitate proprie de a-şi defini şi exprima personalitatea. Iar în contextul importanţei pe care o are în zilele noastre brand-ul personal, trebuie să ne eliberăm în primul rând de banalitatea convenţionalului şi a uniformităţii. Tocmai din acest motiv, este necesar să apelăm, fie şi ocazional, la specialişti care să ne ajute în descoperirea modului personal de exprimare vestimentară, astfel încât personalitatea fiecăruia dintre noi să iasă în evidenţă. Astfel, avem şansa de a ne îmbogăţi limbajul vestimentar şi, implicit, forţa şi expresivitatea brand-ului personal.

T: Ai o epoca favorita in moda?

K.D: Cu siguranta anii 20.

T: Care a fost cel mai nebunesc lucru pe care l-ai facut in numele modei?

K.D: M-am apucat de design-ul de pălării, un teritoriu cvasi-neexplorat al modei româneşti contemporane..

T: Hainele pe care le creezi sunt influentate de starea in care te afli in momentul conceperii lor?

K.D: Designul trebuie să îmbine întotdeauna arta cu funcţionalitatea şi inovaţia, iar piesele vestimentare create în Studioul Dog Work îmbină toate aceste trei elemente: au expresivitate şi caracter, sunt rezultate ale creaţiei artistului plastic Kristina Dragomir, sunt de cele mai multe ori multifuncţionale, putându-se adapta atât la stilul fiecărei cliente, dar chiar şi la proporţiile, statura şi preferinţele coloristice ale fiecărei persoane în parte, iar tehnicile folosite şi împrumutate din zona artei plastice le fac adevărate exerciţii de inovaţie fara a fi influentate de starea artistului in momentul conceperii lor.

T: Exista o femeie ideala careia i te adresezi prin colectiile tale? Cum este ea?

K.D: Nu exista femei ideale, exista Dog Work, un proiect special conceput de catre Kristina Dragomir, pentru femeile creative şi expresive, ce vine în întâmpinarea acestora cu serii unice, cu soluţii practice şi imaginative în accesorizarea oricărui tip de ţinută, fie ea de zi, pentru birou sau de seară.

T: Daca ar fi sa oferi un tips unei femei pentru a arata fabulos, ce i-ai spune?

K.D: „Femeia trebuie să strălucească, iar Pălăria este Accesoriul cu puteri magice”.
„Eu cred că sunt femei în România care ştiu să poarte o pălărie – şi nu vorbesc aici numai de doamnele care au avut şansa de a trăi eleganţa Micului Paris. Cred că avem chiar în generaţia noastră femei care au ţinuta, graţia şi îndrăzneala de a purta pălării speciale chiar şi în ocazii dintre cele mai obişnuite. Pe aceste tinere doamne doresc să le provoc prin design-ul pălăriilor mele.

T: Care ar fi gresela fatala pe care ar putea-o face, o femeie in vestimentatia ei?

K.D: Sa nu o accesorizeze.

T: Cum ti-ai descrie stilul intr-un singur cuvant?

K.D: Avangardist.

T: Exista o persoana pe care sa ne-o recomanzi de urmat ca stil vestimentar?

K.D: Laura Vargalui.

T: Ce te irita cel mai mult in moda romaneasca: lipsa de discernamant , ostentatia, etalarea formelor prin tinute extrem de sexy,....?

K.D: Uniformitatea, Prostul Gust si Indaratnicia romanului de a incerca sa fie indraznet si autentic de teama Ridicolului.

T: Unde ai vazut oamenii cel mai bine imbracati? Si prin ce se distingeau?

K.D: In general la evenimente mondene targhetate premium, se disting prin rafinament, eleganta si originalitate.

T: Cate vise din copilarie ti s-au implinit?

K.D: Pana acum toate.

T: Ce titlu ai vrea sa aiba un articol scris despre tine in presa peste 10 ani?

K.D: Kristina Dragomir - Cel mai important designer din industria accesorilor vestimentare

T: Ce nu stie lumea despre Kristina Dragomir? Colectionezi ceva anume, ai vreun hobby necunscut, ai avut un model in viata, ...?

K.D: Kristina Dragomir este un pictor prin excelenţă, care a a organizat şi a participat la peste 30 de expoziţii de pictura atat personale cat şi de grup, atât în ţară, cât şi în străinătate, devenind membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România la secţia pictură, cu un model inspirational - opera artistului Pablo Picasso.

T: Ce l-ai invatat prima data pe copilul tau despe oameni?

K.D: Ca sunt niste creaturi minunate cu care trebuie sa ai tact si rabdare.

T: Ai un motto care sa te fi ajutat in viata?

K.D: Am un motto care imi caracterizeaza munca : Our ideas, your statement! / Ideile noastre, mesajul tău!

T: In ce crezi mai mult: in destin, catalogandu-te o fatalista sau in forta omului de a-si schimba destinul?

K.D: Cred in puterea omului de a-si construi destinul.

T: Ce cuvant din moda iti provoaca oroare?

K.D: Este mult spus oroare, ma irita – “tendinte”, nu poti sorta gusturile oamenilor, cu stiluri si personalitati diferite si nu le poti impune niste canoane vestimentare dictate de o industrie.

T: Cum ai defini un designer: un creator de povesti, un fauritor de vise.....?

K.D: Designer-ul este un creator de povesti ce propune permanent un dialog plastic între estetica ambientului şi estetica vestimentară.

T: Cum iti petreci timpul liber, atunci cand il ai?

K.D: Pentru mine timpul liber este un lux iar atunci cand mi-l permit nu stiu cum sa-l dramuiesc mai intai, ori realizez o sedinta foto de body art, ori fac curatenie generala in perimetrul in care lucrez ori pictez.

T: Spune-ne cate ceva despre moda acestui sezon?

K.D:Nu cred in tendinte si sezonalitati, se poarta ce consideri ca ti se potriveste.

T: Daca ar fi sa enumeri 5 piese vestimentare pe care orice femeie ar trebui sa le aiba in garderoba sa, care ar fi acestea?

K.D: 5 piese de baza: o camasa alba, o fusta conica intr-o culoare neutra, o rochie de ocazie neagra, un pantalon elegant si o palarie + foarte multe accesorii, ele pot scoate tinutele din anonimat dandu-le un plus de versatilitate.

Mirajul comunicarii

2009-03-25T23:30:00.002+02:00

Cand omul a realizat trecerea de la paradisul ignorantei la infernul cunoasterii si-a asumat o serie de riscuri.
Limbajul este cel care a contribuit substantial la pervertirea omului. Filozoful francez Brice Parain spunea: „cred ca un om nu este niciodata cu adevarat liber, deoarece are mereu limbajul in spinare... istoria limbajului este istoria minciunii”. In acest sens se exprima si Gabriel Liiceanu, spunand”omul poate utiliza limba fie pe linia adevarului, fie pe cea a minciunii”. Ducand scepticismul pana la limita, dublat de un anume cinism, concluzioneaza:”istoria acestei specii este expresia unei fraude lingvistice”.
Gandindu-ma la toate acestea, ma intreb daca azi, cand se pune atata pret pe comunicare, aceasta nu se indeparteaza de adevaratul scop, devenind mijloc de disimulare, de dedublare, de manipulare. Cat e minciuna si cat adevar, in ceea ce spunem? Dar oare este important de fiecare data, stabilirea dozei de adevar in asertiunile noastre? Pana la urma, spiritul uman se intemeiaza pe activitatea lingvistica a oamenilor ce cristalizeaza ideile si produce valorile spirituale: gnoseologice, estetice, etice. Putem minti prin denaturarea adevarului sau prin omisiune. Putem minti din obisnuinta sau pentru ca avem modele redutabile de acest gen in jurul nostru? Voi ce credeti..?

Interviu cu Roxana Radu

2009-03-23T09:22:00.006+02:00

Prima data am facut cunostinta cu R.R prin intermediul blogului. Apoi am cunoscut-o personal cand am initiat o colaborare cu revista pe care o conduce. De ce o admir pe Roxana? Pentru ca face parte din categoria celor care nu scriu pe blog doar lucruri care sa-i avantajeze ci vorbeste si despre micile ei esecuri, are curaj si idei pertinente. Toate astea o fac sa fie “real”, sa nu creeze suspiciuni de genul ”oare omul asta e perfect, niciodata nu greseste?” stirbindu-i astfel din credibilitate. Asa ca fiind un exemplu pentru mine, am zis ca poate fi un exemplu si pentru voi. Iat-o asadar pe Roxana Radu - o femeie ce isi cunoaste valoarea!

T: Am citit o declaratie de-a ta care m-a surprins in mod placut: „in conditiile in care pe mine nu m-au ajutat altii sa evoluez ca stilist de moda, mi s-a parut corect sa incerc macar sa ajut.” Cum ai putut sa ramai nealterata de rautati, fite, intr-o lume in care nimeni nu mai ajuta pe nimeni?

R.R: Incerc sa ma vindec de egoism astfel. Si pentru ca asa am fost crescuta, din respect pentru parinti le ascult sfaturile si indemnurile. Si pentru ca stiu ca atunci cand faci bine, ti se plateste cu aceeasi moneda ... la un moment dat. Cred si eu in naivitatea mea, ca daca ignor raul acesta dispare, cel putin cel din jurul meu.

T: Care au fost punctele cheie care au marcat evolutia carierei tale?

R.R: Am locuit in Londra si Dublin. Alte lumi, alte civilizatii de la care am invatat tot ce stiu astazi. Si nu in ultimul rand educatia pe care am primit-o de la ai mei parinti.

T: In prezent, stiu ca esti redactor-sef al revistei Ideal Mariaj. Cum arata lumea presei in ochii Roxanei Radu?

R.R: Oficial, Ideal Mariaj nu are nicio legatura cu presa din Romania datorita nisei. Cum vad presa romaneasca insa? Nu o prea vad, tind sa ma orbeasca publicatiile de top, precum Libertatea, Can Can. Dar am tot respectul pentru Tabu, Tango, Romania Libera sau Catavencu

T: Tinand cont de faptul ca la baza esti consilier de imagine, stilist, as dori sa stiu: se dezvolta si la noi industria de imagine?

R.R: Desigur, si din ce in ce mai bine. Mai intai trebuie sa fii multumit cu ce e in interior ca sa te poti mai apoi ocupa si de exterior. As putea generaliza afirmand ca romanii inca mai sunt preocupati de interior, dar risc sa deranjez.

T: Consideri vreo vedeta de la noi un trendsetter? Care ar fi aceea?

R.R: Sincer, nu. Pentru ca nici o vedeta de la noi, exceptand Anna Lesko, nu are un stil propriu. Marea majoritate copieza vedetele internationale.

T: Te-ai gandit vreodata sa scoti o carte care poate sa convinga in vreun fel pe unii oameni ca moda nu e doar un subiect superfluu?

R.R: Daca as sti ca o carte ar convinge ca moda nu e un subiect superflu, nu as mai dormi pana nu as termina de scris. Din pacate trebuie mai mult decat atat. Ca sa poti intelege ceva trebuie sa cunosti, sa experimentezi pe propria piele sa studiezi etc

T: Ce ti-ai dori sa nu mai vezi pe strada, ma refer aici, strict, la vestimentatie?

R.R: Mi-as dori sa nu mai vad doar oameni tristi. Pentru ca atunci cand esti multumit cu tine, implicit fericit, pana si haina pe care o porti zambeste. Indiferent ca e stil pitipoanca, business sau sport. Haina face pe om, dar si omul face haina.

T: Cum vezi astazi cocktailul asta de meserii: termini conservatorul si dai sfaturi in moda, esti cantareata si prezinti stirile, esti manechin dar scrii in reviste? Oare nu mai este relevant sa ai o pregatire in domeniul respectiv, ca o garantie, intr-un fel....?

R.R: Sincer, eu nu am terminat jurnalistica dar sunt redactor sef, deci ... Daca vrei sa faci ceva cu adevarat de valoare studiezi, cu sau fara diploma. Restul sunt doar functii efemere.

T: Am mai observat la noi genul de mandrie „nimic din ce e pamantesc, nu mi-e strain”, in traducere o singura persoana isi desfasoara activitatea in 4 sectoare diferite, pretinzand ca pe toate le face la cote foarte inalte. Mai poate fi credibila?

R.R: Eu incerc sa acopar sectoare diferite si nu imi ies toate simultan, dar in timp si cu perseverenta poate reusesc. Tind sa sper, desi la cote inalte categoric nu. Experienta si varsta isi vor spune cuvantul, asta stiu sigur.

T: Am vazut pe site-ul tau ceva scris despre niste pictoriale pe care le-ai realizat, dar care nu ti-au fost publicate. In schimb, de-a lungul timpului in reviste, am vazut publicate pictoriale foarte proaste, care nu transmiteau nimic. Oare de ce crezi ca sunt promovate, uneori, non-valorile?

R.R: Redactorul-sef e cel care isi da acordul final. Unii tind spre preferinte personale, altii spre profesionalism.

T: Care dintre tendintele acestui sezon le-ai recomanda cititoarelor?

R.R: Stil inseamna atitudine. Da, e ultima tendinta in materie de moda. Recomand ce ti se potriveste, ce iti place, ce iti complementeaza trasaturile naturale si personalitatea. Trendul e doar coperta unei carti. Nu cumperi cartea doar pentru coperta, nu?

T: Ce ar vrea sa schimbe R.R in mentalitatea romanilor despre moda?

R.R: Ca moda nu e o fita, nu e snobism, e doar o industrie.

T: Despre femeia Roxana Radu se stiu putine lucruri. In afara faptului ca esti o femeie frumoasa si desteapta, plina de initiative, ce ar trebui sa mai stim....?

R.R: Ca nu sunt frumosa si desteapta. Si chiar daca as fi nu ar conta deloc in umila-mi parere. Nu, nu sunt modesta. Initiative am ce e drept, sper bune, sper de folos. Cresc odata cu oamenii care vin si pleaca din viata mea. Daca nu ar fi ei nu as avea inspiratie, nu as avea initiative, as fi un si mai nimeni decat sunt acum.

T: As vrea sa te intreb unele lucruri si despre cine esti, nu numai despre ce faci. Este R.R indragostita, acum?

R.R: In momentul asta nu, dar acum o ora eram indragostita lulea de “Im Alright – Stereophonics.”

T: Ce te incanta la un barbat?

R.R: Faptul ca e barbat.

T: Cum iti petreci putinul timp liber?

R.R: Citesc, plimband cainele, socializez la diferite evenimente si folosesc in exces internetul, mai ales de cand a aparut Romanian Fashion Bloggers, BlegooPR si Twitter.

T: Ce te sensibilizeaza cel mai mult?

R.R: Bunatatea oamenilor si animalele. .

T: Iti doresti un destin normal sau unul spectaculos?

R.R: Doar imi doresc un destin, cum o fi el sa fie. Sau cum citeaza des tatal meu – « si cand muri-voi eu mai trai-voi oare ? «

T: Ai vreun talent ascuns? Care ar fi acela?

R.R: Pai e asa de ascuns ca nu l-am gasit inca. Sau se pune – am talent la modelat sarmale?

Reteta din revista pentru sex calitatea I !!!!!

2009-03-20T15:09:00.003+02:00

Astazi prea mult timp liber si un gand idiot de altfel m-au facut sa deschid o revista virtuala. Si ce sa vad? Ditamai titlul, voit sa atate, trona pe pagina:”10 scheme de sex de care n-ai mai auzit”. N-am mai auzit de cand? De saptamana trecuta, poate! Ca in fiecare numar exista un articol similar, ceva de genul- alta Marie cu alta palarie. Sa-mi spuna si mie cineva cum sa urmezi acest preludiu si sa mai ai timp sa simti si tu ceva? Pai daca m-as hotari sa fac vreodata ce spune aici” Incepand din locul in care coapsa lui stanga intalneste abdomenul, fa cu limba un traseu care sa coboare spre scrot, sa urce printre testicule, sa coboare iar prin dreapta, pentru ca in final sa urce spre partea opusa locului de plecare, pe coapsa dreapta” asta ar inseamna ca sunt atat de suparata pe mine incat trebuie sa-mi dau o penitenta pe masura. Cum naiba sa faci dragoste cu retetarul in fata? N-am inteles pe cine vizeaza aceste sfaturi.... Or fi femei carora le- a secat imaginatie in asa hal?
Deci, daca actul de a face dragoste era pana acum simtit acum a devenit gandit. Si cel mai necunoscator om stie ca procesul gandirii in timpul unui act sexual inhiba procesul de excitare. Acum, ne facem un plan inainte( ca in orice afacere): cu ce traiectorii urmam, pe unde gadilam, ce spunem si apoi punem in practica. Nu ne abatem de la el, chiar daca ceea ce spun revistele nu corespunde cu profilul nostru, iar acest lucru ne va face sa aratam ca in niste haine de capatat care nu ne pun in valoare.
Un alt tips super idiot” Mai precis: poate reusesti sa-l convingi sa suporte un vibrator imediat langa obrazul lui in timp ce te alinta; daca nu, foloseste-l tu atunci cand il premiezi pe el”.
Tot aici am aflat ca ar trebui sa tin slipul de matase in frigider o zi intreaga, ghici pentru ce? Pentru a-i cuprinde penisul cu textila racoroasa. Dar trebuie sa ma misc foarte repede apoi, ca sa nu apuce slipul sa se incalzeasca, ca atunci n-am facut nimic. Dar autoarea nu s-a gandit ca recele contracta... si e naspa? Dupa strategia asta, tebuie sa ma duc fuguta sa incalzesc un prosop vreo 15 minute si apoi vin repede cu el, dar sa nu se raceasca...Deci in loc de sex voi alerga ca o albinuta dupa una -alta, cand la bucatarie, cand la baie, cu mici intermitente cand voi sta deasupra lui accesorizata cand cu prososp, cand cu menta in gura, cand cu uleiul pentru masaj langa mine. Finalul este absolut genial si fiind altruista i-l impart cu voi: trebuie sa ne legam zdravan de iubitul nostru cu folie de plastic cu banda adeziva si cu sfoara si sa stam asa, pentru intimitate. Ce ziceti? Dupa care daca nu putem sa ne mai desfacem, facem ca in reclama la Vodafone sau Cosmote, sunam un prieten...daca mai avem credit.
Si tot asa, intreg articolul abunda in idei numai bune de aruncat la sectiunea ASA NU!
Nedumerirea mea creste tot mai mult, cu cat citesc mai des sfaturi ce fac referire la trairi, sentimente, senzatii. Cum sa sfatuiesti pe cineva sa simta intr-un anumit fel, cand simtirea tine de o perceptie proprie cat si de restul coordonatelor ce formeaza unicitatea unui individ?? Ma gandesc daca articolul a fost scris oare de vreun macho camuflat sub numele unei dudui sau de o femeie cu atat de putina imaginatie incat luandu-se pe ea ca reper s-a gandit ca poate si alte surate au aceeasi problema si le-a venit in ajutor cu cateva „hot tips-uri”......

Interviu cu Diana Bobar

2009-03-19T10:29:00.010+02:00

Unul dintre cei mai in voga designeri ai momentului este fara doar si poate Diana Bobar. Creatiile vestimentare ale Dianei surprind printr-o nota originala, feminitate si nu in ultimul rand romantism. De aceea m-am gandit ca ar fi interesant sa aflam cateva dezvaluiri ale acestei artiste extreme de talentate si nonconformiste.

T: Diana Bobar – designer, pictorita, model, bloggerita, fotograf. In care din aceste ipostaze te regasesti cel mai bine? (De ce?)

D.B: Cred ca sunt din toate cate putin. Pictorita pot sa afirm ca sunt oficial, deocarece am terminat studii superioare in domeniu. Designer am ajuns sa fiu pentru ca a fost o hotarare pe care am luat-o acum un an si 2 luni: "vreau sa imi fac o colectie" - si de acolo a pornit totul. Bloggerita sunt, sincer, printre primele in domeniul modei din Romania. Cu fotografia am cochetat la inceput din pasiune pentru moda, dar m-am oprit din cauza lipsei de cunostinte tehnice si bani de investit in aparate profesioniste. Iar model nu sunt in nici un caz. Sunt inalta si prima colectie am pozat-o pe mine pentru ca facusem hainele pe masura mea, dar masurile mele sunt departe de cele ale unui model. Pot fi un model din punct de vedere al ambitiei cu care fac ceea ce hotarasc eu ca vreau sa fac. Si cred ca luate toate impreuna rezulta Diana Bobar. :)

T: Cand te simti recompensata pentru toata munca pe care o depui?

D.B: Cea mai mare recompensa o simt cand imi trimit clientele poze cu ele imbracate in haine facute de mine, lucrate, croite, cusute, calcate, impachetate de cele doua manute pe care le am. Cand vad poze cu fete care stralucesc in rochiile mele, stiu ca mi-am facut meseria bine si ca merita sa muncesc in continuare. Aaa, ma bucura tare si cand ma opresc necunoscute in club si imi spun ca vor rochii de la mine, tipand de incantare ca m-au intalnit. E incredibil sentimentul, ireal.

T: Este greu pentru un tanar designer din Romania sa se faca cunoscut? Daca da, care crezi ca sunt obstacolele?

D.B: Este greu in primul rand sa iti faci business-ul sa mearga. E greu sa ai o productie constanta, ceea ce inseamna o investitie destul de mare la inceput. Este greu daca nu ai pe cineva in spate, din lumea modei, care sa te sustina. Eu habar n-am cat sunt de cunoscuta, banuiesc ca ma stie destul de multa lume, mai ales din cauza sitului/blogului, insa conteaza mai putin. Ma concentrez pe comenzile pe care le am, pe colectiile pe care le fac, pe toata munca, ce inseamna sa iti construiesti un brand de haine de la 0. Restul vin dupa si de la sine.

T: Care este pentru tine calitatea esentiala unui designer?

D.B: Cred ca cel mai important este sa evoluezi tot timpul, sa cauti solutii, sa iti pui probleme, sa ai puterea imginatiei dar si sa simti prezentul, directia in care o ia viitorul. E important sa inveti absolut tot timpul, orice, oricand si sa fii constient ca munca de creatie niciodata nu are finalitate: inseamna evolutie.

T: Care este cel mai curajos lucru pe care l-ai facut in numele modei?

D.B: Cred ca cel mai curajos a fost experimentul cu sacul mare si negru de gunoi, pe care l-am purtat chiar si la o petrecere. Multa lume se uita dubios, putini indrazneau sa atinga materialul, celor carora le spusesem ca este un sac de gunoi au pufnit in ras etc. Dar pentru mine conteaza mai putin ceea ce zice lumea sau cum reactioneaza la munca mea. Am curajul sa imi sustin ideile si creativitate, tocmai prin faptul ca port ceea ce fac si nu as face niciodata ceva ce sa nu port.

T: Ce-ti place si ce nu-ti place la ora actuala in moda romaneasca?

D.B: Imi place foarte tare si sunt ferm convinsa ca este loc pentru toti. Nu imi place modul in care lucreaza magazinele din Romania cu designerii romani: regimul de consignatie. Astfel toate riscurile de productie sunt la tine, tanar designer, care stai cu banii investiti in materiale si munca de productie pana (poate, poate) se vinde produsul. Nu asa se procedeaza de obicei. Dar sper ca totusi lucrurile sa se imbunatateasca sau sa nu mai am rabdare pana atunci si sa imi deschid singura propriul showroom/magazin.

T: Am citit o declaratie de-a ta care m-a surprins in mod foarte placut: ”Vreau ca femeile ce imi poarta rochiile sa se simta in primul rand bine in propria lor piele, mai degraba decat sa faca un puternic statement social.” De ce oare exista tendinta asta prin care tot mai multi se imbraca nu pentru a transmite un limbaj personal ci pentru a-si arata statutul social?

D.B: Cred ca din frica de singuratate si din nevoia omului de a fi apreciat, admirat, iubit. Din cazua societatii care impune, fie ca vrem sau nu, imagini si standarde de frumusete. Eu cred ca este important sa te cunosti pe tine, sa inveti ce iti place si ce iti vine bine, sa te simti bine in ceea ce porti, sa ai curaj sa porti orice vrei tu, pentru ca doar cand te simti bine cu tine poti sa te simti bine cu cei din jurul tau.

T: Am remarcat ca ultima colectie s-a impus prin feminitate si romantism. Povesteste-ne putin despre acesta colectie. Cui se adreseaza? Care este mesajul ei?

D.B: Da, ai perfecta dreptate, cuvintele feminitate si romantism sunt foarte reprezentative pentru ceea ce am vrut sa fac cu aceasta colectie. Colectia se adreseaza fetelor ca mine, celor ca tine sau prietenelor tale, se adreseaza fetelor care iubesc sa fie intr-o anumita masura inocente, tot timpul feminie, putin romantice, care apreciaza o raza de soare si un trandafir, un material fluid pe piele sau un volan tineresc aplicat pe rochie, un sarut pe obraz sau o surpriza neasteptata, care simt, traiesc, celor care se imbujoreaza cand cineva le face un compliment. Sunt fetele care se bucura de viata.

T: Care crezi ca este accesoriul cu puteri magice? Ce sa alegem sa ne scoata din anonimat?

D.B: Personal iti spun ca eu pun mare accent pe pantofi. Am dezvoltat o mica obsesie pentru pantofi cat mai inalti, de preferat cu platforma si toc de minim 12 cm. Nu ma deranjeaza ca sunt foarte inalta si cu astfel de tocuri trec de 1,90 inaltime. Ii port cu mandrie, tocmai pentru ca eu consider ca ma scot din acel anonimat despre care vorbesti tu. Ah, si rujul rosu! Neaparat ruj rosu!

T: Ce ar trebui sa achizitionam sezonul acesta pentru a fi en-vogue?

D.B: As spune colanti din latex - piele, dar deja ii vad peste tot, deci putem sa spunem ca sunt 'so passe'. Inca se poarta gentile de tip plic supradimensionat, eu as alege una din piele de sarpe verde smarald, cu o pereche de jeansi gri/albastru deschis slim, un maieu simplu alb, un sacou negru sau navy-ori stramt, ori supradimensionat, si o pereche de pantofi cu toc imens, galbeni. Asa vad eu look-ul 'so now'!

T: Stilul Diana Bobar prin ce se remarca? Descrie-ne un outfit care sa te reprezinte.

D.B: In ultimul timp ma concentrez foarte mult pe munca mea ca designer, gandesc colectii prin care reprezint cate-o parte din mine. Colectia de vara ma reprezinta pe mine romantica, insa acum am evoluat spre un look mai dur, mai direct. Eu personal port mult negru, pentru ca e simplu si 'forever chic', imi place lookul de femme fatale, cu frizura mea bob cu breton, buzele rosii, un corset negru ori rosu pentru un impact cat mai mare. Despre ce 'anonimat' vorbeai? :) T: Ce nu stiu oamenii despre tine?… Zi-ne un secret…!

D.B: De curand chiar ma gandeam cat de publica e viata mea, atat prin faptul ca scriu tot ce mi se intampla din punct de vedere profesional pe So Fash'on, cat si prin faptul ca folosesc Twitter si Facebook care sunt retele de social networking foarte cunoscute, unde am 'prieteni' multi care imi urmaresc actulizarile statusurilor. De exemplu azi am savurat baclavale si am scris asta pe Twitter si spre seara discutam cu o prietena mentionand ce bune sunt, dar ea stia asta deja, citise pe contul meu de Twitter evident. Cand ma intalnesc cu prietenele pe care le vad foarte rar, ele tot timpul sunt la curent cu ceea ce fac, pentru ca citesc pe net, in articole din reviste, in interviuri, in ultimul timp m-au vazut destul de des si la televizor. Incet dar sigur se construieste 'imperiul DBD'. :)

T: Ce muzica asculti?

D.B: Cand lucrez, las TV-ul sau radioul sa mearga pe fundal, foarte des ascult filme sau seriale si fac un exercitiu de imaginatie vizualizand ceea ce aud. Iubesc formatia Placebo si abia astept sa vina la vara in concert in Bucuresti sa ii vad live. Cand ies, iubesc sa ascult mixurile de club, am multi prieteni DJ care sunt pasionati de ceea ce fac. Apreciez munca celor care o fac cu pasiune, se simte! Atat in moda cat si in muzica, film etc. Sport, recunosc, fac pe Britney Spears iar in ultimul timp imi place foarte mult Lady Gaga, atat vizual cat si muzical.

T: Spune-ne titlul unei carti care te-a impresionat in mod placut?

D.B: Imi pare foarte rau ca nu am timp pentru toate. Mi-ar fi placut sa citesc mai mult decat o fac, recunosc ca in acest moment munca e o prioritate mai mare decat cititul. Acum cativa ani am citit o carte interesanta in limba germana despre viata tumultoasa a pictorului Goya. Era amantul reginei Spaniei din acele vremuri, el fiind pictorul curtii regale. Citind despre viata lui am inteles mult mai bine apoi munca lui. In spatele oricarei picturi exista o poveste. La fel se intampla si la multe dintre rochiile pe care le fac eu.

T: Cine reprezinta pentru tine un style-icon? D.B: Carine Roitfeld, redactor-sef la Vogue. O iubesc, o admir, mi-ar placea sa o imbrac. T: Ce ne pregatesti in viitor? Cu ce ne vei mai uimi? D.B: Lucrez la colectia de toamna/iarna 2010 si am intarziat cu ea din cauza toturor comenzilor pe care le am. Nu prea mai fac fata la toata munca pe care o am de facut, e timpul sa am un atelier profesionist cu angajate, astfel incat sa pot sa ma concentrez mai mult pe partea de creatie, nu si pe productie. Sper sa va uimesc cu colectia cat mai repede.

T: Ce-ti doresti primvara asta?

D.B: Atelierul, evident. Inseamna o investitie enorma, pe care bineinteles ca nu mi-o permit. Insa lucrez in directia aia.

T: De unde putem cumpara creatiile tale?

D.B: Hainele mele se gasesc in Bucuresti in magazinele Ummagumma si InteresArt si in Constanta in magazinul NewElle, dar lucrez si pe comanda, aceasta se poate face pe mail la dianabobar[at]yahoo.com sau diana[at]sofashon.com.
Cateva din creatiile Dianei Bobar din ultima sa colectie:

Interviu cu Adelina Ivan - "Zasha"

2009-03-18T10:34:00.009+02:00

Zasha-cunosteam magazinul, stiam stilul, ma incantau creatiile brandului. Nu stiam nimic despre cine se ascunde in spatele numelui. La unul din evenimentele mondene, la care am participat, am remarcat o prezenta incantatoare, extrem de discreta si rafinata. Aveam sa aflu ulterior ca se numeste Adelina Ivan si este unul din designerii Zasha. Am dorit sa ii pot pune cateva intrebari despre tendintele actuale, stilul personal, viziunea sa despre moda si a acceptat.

T: Pentru cei ce nu va cunosc. Cine este Zasha?
A.I: Numele brandului, ZASHA, este rusesc. Eu am radacini spre partea asta si-mi plac multe nume rusesti. Atelierul ce poarta acest nume, l-am deschis in 2004 impreuna cu un alt designer: Antonela Badita.

T: Prima data cand te-am vazut a fost la un eveniment monden, fara sa stiu ca reprezinti Zasha. Mi-a atras atentia in mod deosebit look-ul tau impecabil, dar "altfel". Cum reusesti sa arati totdeauna atat de rafinat?
A.I: Ce sa-ti zic?! Eu nu consider ca am un stil impecabil dar ocolesc cliseele si incerc sa fac combinatii in care sa ma simt bine si care sa ma reprezinte. In ultima vreme port mai mult ZASHA

T: Cum arata in viziunea ta femeia care alege sa poarte brand-ul Zasha?
A.I: Este o fata cu un univers special, ancorata in contemporaneitate, cu simtul umorului, iubeste muzica, ii place sa creeze si sa inventeze si are acea indrazneala in a purta cu nonsalanta creatii si combinatii neuzuale.

T: De unde te inspiri cand realizezi o colectie anume?
A.I: Imi place sa ma joc cu formele si sa interpretez, nu imi stabilesc limite si incerc sa gasesc surse de inspiratie in tot ceea ce se intampla in jurul meu, in experientele pe care le consum. Sunt atrasa de potentialul pe care il are moda strazii si etern indragostita de ceea ce a insemnat fenomenul punk.

T: Cat de greu ii este unui tanar designer sa intre si sa se faca remarcat pe piata din Romania?
A.I: Nu cred ca este asa de greu. E foarte important sa aiba de spus o poveste captivanta, originala pe care sa stie sa o recreeze si cu care sa surprinda la nesfarsit

T: Daca ar fi sa schimbi domeniul incotro te-ai indrepta? Ai cumva si vreun talent ascuns?
A.I: Am o pregatire artistica si sunt atrasa de multe alte activitati creative: pictura, design interior, grafica. Le pot face insa in paralel, n-as renunta la ceea ce fac acum. Si ar mai fi si altele: ski-ul, calatoriile, iar una dintre cele mai recente pasiuni este cea pentru motorcycling.

T: Pe strazile din Bucuresti am observat destul de putini oameni care isi folosesc propria imaginatie pentru a-si crea un outfit. Ceilalti copiaza doar de la altii, fiindu-le mult mai usor. Cum privesti aceasta tendinta care practic duce la lipsa mesajului personal pe care fiecare individ ar trebui sa-l transmita prin alegerile sale vestimentare?
A.I: Exista aici obisnuinta de a consuma moda incarcata de clisee comerciale. Asta se intampla din lipsa unui anumit tip de cultura, lipsa creativitatii si a curajului de a spune lucruri despre tine.
T: De ce crezi ca inca pentru multi de la noi, moda inseamna ostentatie si sexualitate excesiva?
A.I: Cei care privesc lucrurile in acest fel sunt cei care nu au deschideri culturale, nu au repere si nici curiozitatea de a explora.

T: Putem vorbi de existenta in Romania a unui cult al modei?
A.I: Nu

T: Ce inseamna astazi a fi bine imbracat? Da-ne un exemplu de outfit care ar insemna pentru tine aceasta notiune?
A.I: Pentru mine, bine imbracat nu inseamna nici scos din cutie nici asortat nici "de marca". Imi plac oamenii care gasesc solutii din cele mai originale, la limita simplitatii, cei care sunt deasupra trendurilor, cei care dizolva tiparele. Ma atrage mai mult imaginea exprimata prin haine, personalitatea care transpare dincolo si pe care o descoperi in spatele hainelor: inteligenta, umor, intuitie, creativitate.

T: Te nemultumeste ceva in moda de la noi?
A.I: Lipsa unui sistem functional in acest domeniu, lipsa buyerilor, lipsa unui ajutor din partea statului.

T: Hainele pe care le creezi reprezinta in vreun fel concretizarea conceptiei tale despre viata?
A.I: Sigur, ceea ce creez ma reprezinta si face parte din universul meu.

T: Ca designer ce piesa vestimentara iti este cea mai draga?
A.I: Sarafanul, dar imi plac foarte tare si tricourile cu mesaj.

T: Daca ar fi sa-ti descrii stilul propriu intr-un singur cuvant care ar fi acela?
A.I: Punkish

T: Pe cine admiri din punct de vedere vestimentar?
A.I: Imi place foarte mult Debbie Harry, solista de la Blondie, dar cred ca e mai mult decat vestimentar, o admir pentru tot ceea ce a insemnat in muzica, pentru imaginea de diva punk si sex-simbol al generatiei new wave. Daca ar fi sa ma gandesc la cineva celebru, ar fi poate Kate Moss, intr-un anumit fel, dar am mai multe referinte printre persoane mai apropiate: Mona, Maria, Carla.

T: De ce oamenii sunt tratati in functie de hainele pe care le poarta? De exemplu o geanta Hermes, va aduce cu sine respect, consideratie si interes pentru posesoarea ei spre deosebire de o alta persoana, fara. Oare oamenii care nu si-o permit inseamna ca nu au nimic de spus, sunt de ignorat, nu pot avea o valoare?
A.I: Depinde de cercul in care te afli. Daca vorbim despre un obiect pe care se vede foarte clar marca si atat, eu ii consider mai ok pe cei care si-l permit dar nu ii intereseaza, cat si pe cei ce nu si-l permit dar nici nu si-l doresc.

T: Ce ne poti spune despre tendintele acestui sezon? Ce e IN si ce e OUT?
A.I: IN: platforme, palarii, bascute, salopete, vintage look, metalic look. OUT: ugg

T: Tinand cont de colectia Bitchicleta care a surpins in mod placut, ce urmeaza sa ne pregatesti?
A.I: O colectie foarte aproape de personalitatea mea, cu referiri la cultura punk, era studio 54 si new wave-ul anilor 70.

T: Unde gasim creatiile ZASHA?
A.I: In magazinul din spatele Ateneului Roman, pe str. Nicolae Golescu nr 20, in Idelier concept store, Superstar, Ummagumma, L'Armoire si Dada.

T: Ce ai vrea sa stie lumea despre Adelina Ivan?
A.I: Pentru mine este foarte important raspunsul publicului la ceea ce creez. Lucrurile acestea imi dau starea necesara iesirii din cotidian si ma fac sa caut noi resorturi de a merge mai departe, de a-mi pune la incercare imaginatia.

Cadou pentru voi!

2009-03-17T14:19:00.003+02:00

O melodie veche, aceeasi poveste, o iubire neconsumata si PREA TARZIU...
Ador melodia asta si tot ceea ce ea spune intr-un mod real, dureros , plin de regrete. Regretele mele n-au avut legatura niciodata cu ce am facut, ci numai cu ce as fi putut face...
„Prea tarziu” imi pare cea mai rece, tulburatoare, inutila si dureroasa expresie. Dintre toate cuvintele pe care le-ai putea auzi cred ca sunt cele mai greu de indurat, mai ales ca in ele se citeste si posibilitatea de a fi fost altfel..... poate „devreme” sau exact timpul oportun pe care candva l-ai ratat...

Interviu cu Monica Columbeanu

2009-03-12T23:10:00.006+02:00

Am cunoscut-o pe Monica Columbeanu la unul din evenimentele mondene ale capitalei. O femeie extrem de discreta si de politicoasa. Nimic din fitele despre care unii spun ca ar caracteriza-o. Nu doar o femeie frumoasa, ci si inteligenta, nu doar un manechin de renume dar si o mama devotata, nu doar sotia unui miliardar dar si o femeie indragostita de sotul sau ca in prima zi. Cam asa este Monica Columbeanu. Stand de vorba am descoperit in ea un om foarte sensibil dar cu o mare forta si fermitate. Si pentru ca am vrut sa o cunoasteti si voi asa cum este ea, am rugat-o sa raspunda catorva intrebari in cadrul unui interviu: despre dragoste, familie, proiecte....aspecte importante ale universului ei de viata.

T: Oamenii cred ca si-au format o parere gresita despre tine, doar pentru simplul fapt ca ai furat inima unui miliardar ravnit. Astfel daca ar fi sa alegi 3 lucruri care te-ar defini care ar fi acelea?
M.C.: Sinceritate, perseverenta si determinare.

T: Crezi ca exista o singura iubire pentru fiecare din noi sau este posibil sa iubim de mai multe ori?
M.C.: Poti iubi o data , de doua ori sau de o mie de ori. important este sa-ti lasi sufletul sa iubeasca si sa gasesti persoana care sa merite iubirea ta. De aproape patru ani traiesc o poveste de dragoste extraordinara si asta pentru ca am gasit omul care sa merite iubirea mea si care sa ma faca fericita si implinita tot timpul. Nu pot descrie cum e... spun doar ca nu credeam ca voi trai vreodata acest sentiment... dar traiesc mai mult decat visam vreodata. Sper ca toate femeile din lume sa-si gaseasca o pereche si sa fie cel putin la fel de iubite cu sunt eu.
Irinel este omul caruia ii datorez ceea ce sunt astazi. Nu m-a luat ca pe un simplu bibelou de colectie. Ii multumesc ca nu este un sot absurd sau gelos si ca ma lasa sa-mi vad in continuare de cariera. Pe de alta parte si eu am incredere totala in el. Cunosc multe cupluri in care partenerul nu isi lasa consoarta sa evolueze din punct de vedere profesional probabil din teama de a nu o pierde. Dar oare ei chiar nu se gandesc ca numai oferindu-le toate variantele din lume isi pot da seama daca ele ii iubesc cu adevarat sau daca au alte interese?

T: Esti o femeie frumoasa, esti mama unei fetite adorabile, sotia unui om cunoscut, manechin de renume. In care din aceste ipostaze te regasesti cel mai usor?
M.C.: Cel mai bine ma regasesc in postura de mama.

T: Este stiut faptul ca femeile frumoase starnesc invidie si sunt tintele preferate ale sagetilor inveninate ale semenelor lor mai putin inzestrate de natura. Cat de greu este sa-ti duci frumusetea?
M.C.: Esti foarte draguta sa-mi spui aceste lucruri... Nu ma consider nici pe departe o persoana frumoasa. Sunt o persoana carismatica, am o putere personala care atrage. Nu sunt complexata de felul in care arat. Stiu doar ca am in maneca niste asi pe care poate femeile mult mai frumoase decat mine nu ii au.

T: Care crezi ca este motivul pentru care unii oameni inventeaza tot felul de povesti despre tine: frumusetea ta sau mariajul reusit?
M.C.: Cand spui oameni probabil ca te referi la unii ziaristi care habar nu au ce sunt etica si dreptul comunicarii sau poate ca din dorinta de a defula frustrarile pe care le-au dobandit prin nereusitele lor scriu lucruri neadevarate despre mine si familia mea. Cred ca acesta este principalul motiv pentru care se scriu povesti fantasmagorice despre mine.

T: Lumea te cunoaste doar prin ceea ce presa vrea sa transmita si mai putin prin ceea ce ai vrea tu sa se stie despre tine. Ce poti spune despre omul Monica Columbeanu, despre sufletul tau, despre slabiciunile tale..?
M.C.: Irina este de departe cea mai mare slabiciune a mea, dar si medicamentul meu pentru toate problemele. Stiu ca merita sa merg mai departe in cariera pentru ca ea sa fie mandra de mine. Sa nu fiu doar o femeie casnica depresiva, care e total dependenta de barbatul ei.

T: Nu de putine ori s-a scris despre tine ca ai fi o persoana interesata mai mult de partea materiala a vietii decat de cea spirituala. Personal cred ca esti un om complex, cu bune si rele, o persoana extrem de rafinata, care isi iubeste din suflet familia dar care a avut ghinionul de a starni mari controverse. As vrea sa le pot vorbi oamenilor despre aceasta latura a ta. Ce anume te sensibilizeaza?
M.C.: Imi place sa fiu inconjurata de persoane cu o experienta de viata mai bogata decat a mea. Sunt mai intelepte. Aceasta virtute se capata in timp. Nu poti avea pretentia de la o persoana de 20 sau 30 de ani sa aiba acelasi bagaj de cunostinte ca acela al unei persoane de 60 sau chiar 82 de ani, varsta socrului meu. Socrul meu este un om foarte cult de la care am invatat multe lucruri. M-a tratat foarte bine din prima clipa si m-a adoptat ca pe o fiica a lui. Sunt avantajata si pentru faptul ca am un sot mai in varsta decat mine pentru faptul ca acum nu mai este curios sa afle ce gust au anumite... feluri de mancare, poate pentru ca a avut ocazia sa le deguste inainte sa ma nasc eu.

T: Intr-una din emisiunile Bulevard ai declarat ca ori de cate ori cineva spune ceva calomniator la adresa ta, suferi si te simti devastata. Asta inseamna ca Monica nu este de fier asa cum poate multi o cred si ea sufera si ea e trista si ea simte durere.. Ma gandesc ca este frustrant si dureros ca tu sa stii ca esti atfel decat perceptia pe care o au ceilalti despre tine. Este greu pentru tine sa traiesti asa cu 2 Monici, una reala si una pe care oamenii au creat-o in mintea lor, inventata de imaginatia lor bolnava?
M.C.: Nu de putine ori cei care ma cunosc doar din presa ma percep doar prin prisma stereotipiilor. Le plac imaginile simplificatoare, uniform fixate si apriori oricarei judecati profunde si obiective asupra mea. Din pacate, imaginea creata in presa despre mine este anchilozata de fenomenul inertiei ,de subestimare a calitatilor reale ale faptelor mele si de generalizare a manifestarilor mele dupa aspecte particulare, nesemnificative. Unii oameni au inlocuit imaginea mea veridica a realitatii cu imagini sablonizate si clisee arbitrare. Mai pe scurt nu poti judeca gresit pe nimeni pentru simplul fapt ca e mai norocos si mult mai fericit decat tine.

T: Multe vedete, carora egoismul nu le-a permis sa ramana insarcinate de teama de a nu-si pierde silueata au renuntat usor la ideea maternitatii. Faptul ca tu ai luat aceasta decizie la o varsta frageda, asumandu-ti acest risc, ma face sa cred ca esti chiar un om care se gandeste mai mult la ceilalti decat la el insusi. Este Monica o altruista?
M.C.: Nu stiu daca poate fi numit altruism faptul ca am nascut-o pe Irina, dar cu siguranta sunt cu un pas inaintea multora pentru simplul fapt ca am deja un copil care creste odata cu mine. Am oprimat acea ideee a femeii implinite in cariera, dar care nu se poate bucura de toate pentru ca nu are un copil.

T: Ce anume ai vrea sa spuna Irina cand va creste despre tine, in calitate de mama?
M.C.: Mama mea e cea mai buna prietena a mea, sprijinul meu principal, parte din mine, din sufletul meu.

T: Cate vise din copilarie ti s-au implinit?
M.C.: In copilarie nici nu stiam de existenta lumii in care sunt acum. Eram fericita, eram un copil normal, dar care se nascuse sub o stea norocoasa.

T: Ce titlu ai vrea sa aiba un articol despre tine peste 10 ani?
M.C.: Monica – femeia mereu surprinzatoare.

T: Stiu ca esti studenta la Faculatatea de Relatii Publice si Comunicare. Iti doresti pe viitor o cariera si in acesta zona?
M.C.: Dupa ce voi absolvi aceasta facultate voi fi specialist in relatii publice. Voi face si un master ce vizeaza acest modul de activitate. Deja profesez in acest segment , am propria emisiune de pe B1 " By Monica Columbeanu" pe care o gandesc impreuna cu producatorul si managerul meu. In plus sunt propriul meu PR..O fi bine? O fi rau? Ramane de vazut...

T : Vorbeste-mi putin despre planurile pe care le ai in ceea ce priveste cariera ta actuala?
M.C.: A inceput un nou ciclu de emisiuni in care accentul este pus mai mult pe lifestyle. In acest context emisiunea incearca sa dea prin prisma unei persoane tinere o deschidere spre orizonturi diverse, cum ar fi culturale, sociale si de entertainment, consacrand un spatiu special si unor trairi gastronomice speciale. In noua serie de emisiuni ne -am indepartat un pic de la formatul reality show, aratand telespectatorilor si o alta fateta a preocuparilor mele actuale. Am planuri indraznete. Nu ma mai multumeste de mult ceea ce fac in Romania. Mai ales ca aici orice as face se considera ca este datorita lui Irinel, lucru cu care in parte sunt de acord pentru ca el este cel care a crezut in mine si m-a lasat sa zbor, sa demonstrez ceea ce sunt in stare sa fac. Si anul acesta voi fi in continuare prinsa in diferite activitati atat in tara cat si in strainatate. Impreuna cu managerul meu, Dr. Matei Miko, suntem in discutii cu cativa ofertanti. Ramane de vazut ce se va concretiza.

T: Ce ingredient trebuie sa aiba un om in constructia sa pentru a avea succes in viata?
M.C: Determinarea.

What about Boyfriend Jeans????

2009-03-12T11:43:00.005+02:00

Personal, ideea mi se pare extrem de tentanta! Ce trebuie sa aiba acesti blugi in mod deosebit?
Pai sa fie cat mai largi, daca se poate putin tociti si cu mansete intoarse. Sper ca acest trend sa fie cat mai adoptat si la noi. M-as bucura sincer sa vad fetele de pe la noi renuntand la vesnicii blugi mulati, care nu fac decat sa scoata niste colacei dezagreabili in jurul taliei si sa creeze impresia ca s-au inghesuit cu greu in ei. Inca pentru foarte multe femei -a fi sexy- este sinonim cu haine extrem de stramte si decolteuri ample. Multe vedete au fost deja vazute in boyfriend jeans, asa ca startul a fost dat.....!

The Sartorialist pentru DKNY

2009-03-11T22:26:00.003+02:00

Ma gandeam cat de grea e la noi ascensiunea oamenilor care fac anumite lucruri foarte bine si cat de usor e afara. La noi inca se merge pe ideea nesuferitei de experienta, pe care toti o vor si care de fapt nu inteleg de ce e esentiala in domenii in care creativitatea ar trebui sa fie cerinta prioritara. Am uitat! Ar mai fi o varianta care inca tine la noi, trocul-iti dau placeri de neuitat, imi dai pozitie sociala buna, fac pe proasta si am viitorul asigurat. Insa daca curiozitatea te macina si intrebi vreo bunaciune de-asta cum a ajuns in jobul ala super-dorit de PR cand ea de fapt a terminat chimie, sau cum de lucreaza in presa cu facultatea de matematica, vei auzi invariabilul „intr-o zi un prieten mi-a propus si am acceptat”( referindu-se la job bineinteles) iar tu prost, vei inghiti galusca.
Din colectia asa da:
DKNY i-a cerut lui Scott Schuman, pentru necunoscatori( posesorul celebrului blog The Sartorialist), sa fie fotograful campaniei primavara/ vara 2009, pentru colectia Jeans. The Sartorialist s-a remarcat prin pozele facute pe strada anonimilor, redactorilor de moda la diferite evenimente, manechinelor din lumea intreaga.
Time’s Magazine cataloga blogul drept unul din cele mai influnte bloguri de moda din lume.
Astfel daca Donna Karen a avut curajul de a-si lasa imaginea pe mana unui pionier al genului street style, ma intreb pe cand vreunul de la noi va ruga vreun talentat om sa faca asa ceva daca nu are un nume sonor?

Vreti adidasi cu toc?

2009-03-11T22:17:00.002+02:00

Stim cu toti ca Sergio Rossi s-a facut remarcat datorita pantofilor eleganti, glamour, pe care i-a creat. Daca acum ceva vreme rafinamentul il facea sa creeze genti si pantofi asortati, sa fie atent si la cel mai mic detaliu, iata ca azi a venit momentul sa se reinventeze. Si inca cum...!
Sergio Rossi in parteneriat cu Puma a dat un rezultant halucinant: pantofii sport Puma cu tocuri!
Fabricati din piele cu tocuri de 14 cm, in culori diverse: mov, albastru, negru, alb, basketii Clyde reprezinta o alternativa fashion a comunilor basketi. La fel ca si predecesorii lor Conversii cu tocuri, noii basketi Puma&Sergio Rossi au lasat fashionistele perplexe. Cum insa nu se pot inscrie in niciun stil, trebuie sa le gasiti o tinuta care sa nu fie nici foarte sport dar nici prea feminina.

Men in skirts!!!

2009-03-11T22:00:00.003+02:00

Auzisem intamplator, ca de ceva timp, barbatii se arata din ce in ce mai incantati sa poarte fuste. Este vorba de o minoritate de barbati, gelosi pe noi femeile, care au decis sa schimbe putin codul vestimentar, astfel ca, fusta a luat locul pantalonului. Motivul lor: vor sa se simta si ei confortabili, s-a spus!
Simpli necunoscuti sau vedete, acestia s-au convertit destul de usor noului trend. Ne mira? Pai ar trebui sa nu ne uimeasca, tinand cont ca acum 500 de ani, barbati ai diferitelor culturi purtau fuste, fiind absolut un fenomen normal. In unele tari din Africa si Asia barbatii poarta in mod constant si azi, rochii si fuste.
In show-urile de prezentare ale marilor case de moda, am remarcat destul de multi creatori care au reintrodus fusta ca un articol al garderobei masculine.
Marc Jacobs este unul din fidelii purtatori ai acestui articol vestimentar declarand pentru Vogue:” am descoperit placerea de a purta fusta, si nu ma mai pot opri sa n-o imbrac!”
Miu Miu, Marc Jacobs, Comme des Garçons, John Galliano au aratat ca se poate !
Dupa ce am googalit putin, iata de imagini am gasit pentru a va ilusta trendul. Ce parere aveti, dragi domni, veti purta asa ceva ?
Daca da, inainte va trebui sa luati cursuri intensive de imunizare fata de remarcile rautacioase pe care cu siguranta le veti primi. Good luck (look) !

Prezentare colectie"Spring in Wonderland"-Clara Rotescu

2009-03-11T15:30:00.004+02:00

Saptamana trecuta Loggia Cafe a gazduit prezentarea colectei primavara/ vara a brandului Miau Botique by Clara Rotescu.
Mi-a placut extrem de mult colectia pentru ca a mizat foarte mult pe feminitate si senzualitate. Accesoriile( palariile, bentitele, florile) au fost oferite de designerul Kristina Drgomir iar sandalele romane de catre Marina Stoica.
Numeroase vedete au fost acolo pentru a admira prezentarea, printre ele am remarcat pe: Monica Columbeanu, Tania Budi, Ilinca Vandici, Andreea Banica, Ovidiu Buta, Oana Cuzino.
Va las in compania unor poze care vorbesc foarte clar despre Miau Botique!

Cand te simti frumoasa!

2009-03-04T20:13:00.004+02:00

„Nu ma simt frumoasa” imi spunea azi cineva la telefon, nu ma simt increzatoare in puterea mea de seductie si nici chef sa ma reconstruiesc nu am.
M-am gandit cu ocazia asta, la ce ar putea conferi unei femei impresia ca e frumoasa si senzuala si iata ce a iesit:
Cand outfitul de interior se compune din sosete groase de lana , pantaloni scurti, tricou si neparat picioare bronzate.
Cand ai buzele rosii de atatea saruturi
Cand mana barbatului iti ascunde sanul fierbinte
Cand primesti flori prin curier
Cand mirosi a soare(nu stiu cine cunoaste mirosul dar e cea mai frumoasa esenta)
Cand, ori de cate ori vei fi tradata, iti vei cumpara o bijuterie, astfel transformand tradarile in pietre pretioase
Cand vei trai o scena de dragoste precum cea din filmul Damage :

Cand vei primi o poezie de dragoste scrisa de un barbat pentru tine
Cand vei purta o superba rochie de seara pe strazile pustii mancand alvita
Cand mirosul tau va bantui persoana draga
Cand ti se va face un compliment personalizat, nimic de genul celui care ar putea fi spus oricarei femei.
Cand iti vor tremura genunchii de dorinta si te vei stapani
Cand vei dansa nu pentru cei din jurul tau ci pentru cel care ai vrea sa te vada si care e absent
Cand vei merge grabita purtand o pereche de pantofi cu toc mov
Cand vei primi primul zambet al copilului tau
Cand vei purta in mintea ta amintirile celor mai frumoase clipe.
Cand vei scrie scrisori iubitului tau fara a avea in intentie sa i le arati vreodata.
Cand iti vei permite aroganta de a nu vrea sa fii ca ceilalti doar pentru ca reprezinta majoritatea.
Cand vei avea puterea sa-i dai libertate barbatului iubit zambind
Cand ai sa ajungi sa fi fost suficient de iubita, incat sa-ti ajunga sa te hranesti din asta pana la sfarsitul vietii.

Lansare colectie Vanity Him by Alexandru Ciucu

2009-03-04T20:02:00.006+02:00

Pe 26 februarie la Hotel Radisson a avut loc lansarea colectiei Vanity Him de Ceremonie si Smart Bussines 2009 a creatorului Alexandru Ciucu. Colectia a avut in prim plan barbatul rafinat, elegant intotdeauna atent le detalii, ce stie sa puna in valoare hainele pe care le poarta printr-o atitudine ce emana multa masculinitate. Referitor la colectia prezentata creatorul spunea:”George Bernard Show afirma ca nu incetam sa ne jucam pantru ca imbatranim ci imbatranim pentru ca incetam sa ne jucam”.
Am remarcat cu precadere folosirea materialelor de o foarte buna calitate precum: lana, bumbacul, stofe in culori indraznete roz, verde crud, mov, carouri de diferite marimi, si dungi late pentru colectia Smart Bussines. Propunerile novatoare au fost folosirea cravatei sau a papionului din acelasi material cu camasa sau costumul si captuseala in contrast. Ca acesorii propuse de designer s-au remarcat: batista, cravata slim, butonii si balenele de sidef pentru camasi.
Pentru colectia Ceremonie materialele au variat de la matase, satinuri cu diferite modele geometrice sau florale pana la lana cu matase. Culorile vedeta au fost de data aceasta: argintiu, ivoire, maron, bleumarin, negru si alb. Piesa de rezistenta a fost redingota, „ruda rebela a fracului” cum o denumeste designerul. Accesorii aristocrate precum esarfa, acul de cravata sau braul, camasile cu dantela au facut deliciul acestor tinute.
Printre invitatii de seama care au participat la eveniment am remarcat pe Monica Columbeanu, Alina Sorescu, Luis Lazarus, Alin Galatescu, Daniel Iordachioaie impreuna cu sotia sa Nouria Nouri si Leonard Miron.

Prieten sau dusman?

2009-03-04T19:33:00.001+02:00

Deseori m-am intrebat oare ce sunt dusmanii?..Si mi-am spus: sunt oameni ca si noi, ca mine, rad, glumesc, beau ceai, mananca ciocolata.
Si atunci ce ii deosebeste de prieteni, care si ei au acealeasi indeletniciri si metehne.
Surprinsa, am vazut cat de usor poate fi incalcata acea limita dintre prieten si dusman, transformandu-l pe unul in altul.
Ca prietenul sa-ti devina dusman e banal, se intampla in viata oricui si desi stii asta, tot te intrebi oare ce l-a determinat sa treaca de cealalta baricada. Cati dintre noi nu stiu gustul amar al tradarii, cine nu si-a eliberat sufletul confesandu-se ca mai apoi secretele lui sa fie tavalite de buze otravite prin taverne si asternuturi straine? Cati nu ati plans pierderea unui prieten ca pe o pierdere a unei parti din voi, acea parte care vroia sa se lase cunoscuta, sa fie mangaiata si apreciata.
Dar oare cum se intampla ca un dusman sa-ti devina prieten si sa- ti fie alaturi, chiar si pentru cateva clipe? Oare ce licoare magica il face sa doreasca asta, ce clipa e aceea in care simte ca toata dusmania pe care o nutrea fata de tine a luat locul unui sentiment nobil?..... Sa fie zambetul tau sincer privit dintr-un anumit unghi, sa fie felul in care privirea ta l-a dezbracat de vesmintele urii sau poate un moment greu pe care a trebuit sa-l impartiti.
Eu stiu o poveste pe care tare as vrea s-o cunoasteti cu totii, cred ca poate sensibiliza si pe cel mai aprig si infocat dusman.
Analele istoriei au scos la iveala o fila de viata, mult timp ascunsa, o frumoasa poveste despre fraternitate si anume Craciunul anului 1914, al primul an de razboi mondial.
Decembrie 1914. Dupa multiple marsuri, blocati in transee, “imobilizati”intre onoare si datorie si sensibilitate, lipsiti de puterea de a se impotrivi si plini de sperante mai mult sau mai putin credibile, soldatii germani, francezii si englezi erau pe un camp comun.
Carnetele intime ale soldatilor, cat si relatarile lor de dupa razboi spun ca, in ciuda acestei drame de razboi, partcipantii purtau in suflete entuziasm, spiritul Craciunului, dorul de casa si gandul ca numai o minune ar putea opri lupta, chiar daca pentru cateva clipe.
Si iata ca un strigat innabusit se auzi in favoarea pacii. Miracol! Mitralierele s-au oprit, linistea a acoperit campul de lupta, un colind se auzi dintr-unul din batalioane.
“Inamicii” au raspuns imediat cu un altul, iar rand pe rand soldatii ieseau din transee, dandu-si mana si imbratisandu-se. Speranta ca va fi o noapte magica luase o forma concreta.
Pentru prima data, pentru soldati, dusmanul nu mai era un grup de opozitie, o entitate amorfa, care ameninta; dusmanul capata un nume, putea fi batut pe umar, privit in ochi, avea lacrimi, avea regrete, avea constiinta. De fapt el, dusmanul, era doar un actor intr-un scenariu dictat de altii.
Acest prim Craciun, in timpul unui razboi crud si lipsit de moralitate, ne propane o realitate in care fraternitatea nu e doar un concept abstract, ci un fapt petrecut intre oameni ce se credeau dusmani, cu convingeri diferite, dar care erau insa dornici de pace, de infratire, de amestecul de roluri.
Toata aceasta poveste plina de sensibilitate pusa in opozitie cu contextul istoric, apare ca o amintire interioara a soldatilor.
Chiar daca de a doua zi luptele s-au reluat, nu putem omite ca pentru cateva ore, idealurile au fost comune iar gandul ca noaptea va fi sfanta si unica le-a fost unic crezamant, indiferent de mentaliatatile si culturile carora le apartineau.
Fraternitatea nu e doar un cuvant in van, iar prietenia se conjuga intotdeauna la plural.

Scena din filmul ce a avut ca baza de referinta aceasta poveste:

Cat iubire, cat umilinta?

2009-03-04T19:14:00.004+02:00

Cat iubire, cat umilinta?

Ca orice purtatoare a numelui deja mega-exploatat ”femeie”, ma intalnesc uneori la o sueta cu amice unde ghici... vorbim despre alte femei, destine spectaculoase, iubiri imposibile, neveste disperate si metrese desavarsite. Sper ca nu v-am dezamagit prin a afla ca nu discut la cafea despre Kierkegaard si Freud. Asta prefer s-o fac numai cu anumiti oameni.
In periplul discutiilor noastre despre atatea „ele”, mi-a incoltit in minte o intrebare banala, de altfel, dar al carei raspuns ar putea fi foarte interesant. Oare pana unde e iubire si de unde incepe sa semene a umilinta? Si oare cine e in masura mai mult ca tine sa-ti spuna daca ce simti e iubire sau nu?
Iubirea asta a devenit foarte permisiva am observat, iar orice pata se poate sterge cu Ariel-ul iubirii. Poti in numele ei sa furi sotul prietenei, sa te lasi vazuta in cele mai intime ipostaze, sa te smiorcai de dorul lui in fata prietenilor sai, chiar sa te anulezi. Ai de partea ta marea iubire care iti da toate aceste prerogative. Si desi permisiva pana la cel mai inalt grad, cu oricine vorbesti, oriunde ai citi, iubirea pare sa se manifeste la fel, adica dulce si lesinatoare. Iubirea „se poarta” cu inimioare, cine romantice, dessou-uri satinate, si soapte pe la urechi. Nici vorba ca ai putea sa ai simptome proprii, sau mai abitir, sa ai dorinta de a ti-o exprima altfel. Daca ti-a trecut prin cap sa faci asa, te vei trezi cu maxime de genul ”n-ai intalnit tu iubirea, sa vezi... atunci!” Bine, draga, spui, deci ce e de facut?
Si am aflat ca pentru a-ti arata iubirea trebuie ca barbatul sa fie legat cu catuse roz, sufocat de responsabilitati de ordin emotional, scuturat de toate gandurile mai putin ortodoxe, indoctrinat ca femeia vrea romantism cu galeata si indopat cu „ te iubesc-uri” dese si pupaturi lipicioase. Asta e ce am aflat eu ca reteta a iubirii de lunga durata. Dupa care mi-am spus: de asta sunt atatea femei singure si am compatimit barbatul si mai ca eram gata sa sustin relatia „gay”.
Ah! uitam si mai presus de toate ca sa poti avea „the big love”, cuvintele de capatai sa-ti fie ”calca pe mine, cat mai incaltat posibil!”
Si nu vorbesc aici despre acel soi de umilinta placuta, in sensul de a lasa un barbat sa te cuprinda si nici despre acel jenant de confortabil sentiment prin care esti subjugata lui si nici macar de umilinta erotica (melodia Desire – Deepak Chopra feat Demi Moore e un exemplu concludent http://www.youtube.com/watch?v=JEmhhJuMXR0.)
Nu! Lumea propovaduieste umilinta bruta, directa, necizelata. Exemplu: prietenul lui il suna sa mearga la o bere, cand de fapt voi trebuia sa mergeti la film. Daca el te lasa balta, tu ii vei zambi plina de incantare, te vei demachia linistita in timp ce iese pe usa, gandindu-te cu ce surpriza culinara sau nu, sa-l astepti. Cam asta e scenariul pe care multe femei mi l-au servit drept dovada a dragostei lor, bineinteles, fiecare avand o alta varianta. Deci pe acelasi sistem!
Si ma gandesc de ce se vaita apoi ca barbatii lor, amaratii de ei, isi cauta fericirea prin asternuturi straine. Oare nu sunt pe deplin indreptatiti s-o faca? Oare ei nu au nevoie de traire, de noutate, de reactii noi de care sa se simta mandri ca le-au produs? Nu trebuie oare sa aiba libertate, pentru ca sa stii ca atunci cand vine la tine este pentru ca tu esti femeia pe care o vrea, nu ar trebui oare sa-i lasi spatiul sau, iar tu sa ai doar o camera in sufletul lui?
Citeam acum cateva zile o carte ce a facut ravagii in SUA, „Why men love Bitches?”, carte ce pare a le invata pe cele ce detin putine „aptitudini” femeiesti sa retina in preajma lor barbatul dorit pe termen lung. Inevitabil m-am intrebat dar oare de ce mereu se pune problema asa? De ce ar fi femeia cea care intotdeauna doreste sa tina un barbat, de ce nu si invers si de ce nu si posibilitatea ca o femeie sa doreasca sa scape de un barbat? Dupa care mi-am amintit ca aceasta ultima posibilitate s-a si parodiat in filmul”How to lose a guy in ten days”, parodie ce a demostrat ca ideea ca o femeie sa paraseasca un barbat e aproape imposibil de pus in practica, in plus ea fiind doar o sursa de pamflet si ironii. Oare ce le face pe femei sa doreasca un barbat pana la adancul vietii? Sa fie oare barbatul considerat o sursa inepuizabila de tandrete si spontaneitate in acceptiunea lor? Oare barbatul e garantia unei vieti vibrante?
Si in dorinta mea de a afla niste raspunsuri am tot rasfoit si am tot citit, imbogatindu-mi lista aberatiilor acumulate in timp. Ce am aflat din carte a fost ca barbatii sunt niste copii frustrati si plini de rautati care au ca scop sa enerveze damele. Drept urmare sa faci exact invers decat isi doreste el. Daca el vrea o mancare calda, ca o fi satul de bucata de pizza rece si tare ramasa de la pranz, tu sa-i dai popcorn. Da, da! Dar stiti de ce? Ca altadata sa nu mai ceara, avand precedentul popcorn. Iarasi un secret aflat a fost ca daca el nu te suna cu zilele nu e pentru ca nu ai valoarea niciunei cepe degerate pentru el ci pentru ca vrea sa vada cum reactionezi. In fine cartea are si ceva adevar ce musteste pe alocuri din paginile ei, insa si multa multa misandrie. Nu sunt eu in masura sa dau sfaturi insa nu cred ca prezenta niciunuia dintre ei poate fi dorita pentru totdeauna, ci mai degraba doar cat exista o cerere si o oferta, sau altfel spus atata timp cat exista receptare a stimulilor.
Cred sincer ca niciun sfat din lume nu te poate face mai femeie decat esti tu, nici ca exista o reteta la fel de sigura ca cea de gogosi prin care un barbat iti va jura credinta la nesfarsit?
In fine cartea cred ca a fost scrisa de autoare, in baza a zeci de asa-cunoscutele „tepe” primite. Ceea ce am citit m-a facut o aliata a barbatilor si o inamica a femeilor permanent dispuse la a trai ca o prelungire a barbatului. Se subliniaza in carte ideea conform careia nu trebuie sa fii permanent avaiable lui, sa ai programul tau de viata si sa nu te abati de la el pentru ca daca o faci te-ai fript rau. Si ma intreb dar oare cand iti urmezi programul tau doar ca sa-i starnesti interesul lui nu inseamna ca tot barbatul e cel caruia te invarti, nu tot el iti dicteaza viata? Mi s-a parut exact acelesi lucru doar ca de data asta facem invers decat el se asteapta, dar tot raportandu-ne la el.
In fine pot spune ca acum, dupa aceasta lectura plina de invataminte precum cele ale lui Neagoe Basarab catre fiul sau, stiu sigur sa retin un barbat daca voi vrea asta vreodata.....
Ah, uitam sa va arat o atitudine a unei femei care imi place in mod deosebit:

Vreau primavara mea!

2009-03-03T09:10:00.005+02:00

Ca e sau nu 1 Martie, pentru mine primavara vine atunci cand o simt, cand zaresc prima zambila si soarele imi imprumuta din stralucirea lui. Atunci cand din imagini pot regiza notiunea de primavara, atunci cand seamana cu cele din copilaria mea. E primavara pentru mine ori de cate ori vreau eu si asta, pentru ca-mi pot aduce amintirile primaverilor trecute si parfumul magnoliilor, oricand, in viata mea.
M-am trezit cu dor de acest anotimp, asa cum mi se infatisa el si asa cum il percepeam la numai cativa anisori. Stiam pe atunci ca primavara avea sa vina cand trotuarul era uscat si-mi auzeam pantofii troncanind pe asfalt, cand mama imi schimba hainutele in culori pastelate, cand venea de la scoala si-mi arunca in poala zeci de martisoare care faceau deliciul a multor zile de joaca, cand ma trezeam cu capul gol in bataia vantului si cand cu lopetica scormoneam pamantul umed doar pentru e vedea ce este dincolo de primul strat. Uneori gaseam o margica, alteori un nasture, un dop de plastic, nimicuri intr-un cuvant, dar care imi creau senzatia ca orice poate ascunde ceva, o surpriza. Si acum surprizele imi dau batai de inima si-mi scot cel mai autentic zambet pe buze.
De atunci nu am mai simtit niciodata acest sentiment. Au venit si trecut zeci de primaveri, in care stiam doar uitandu-ma in calendar ca e 1 martie, nu pentru ca mirosul de afara mi-o spunea. Poate ca, o data cu varsta iti pierzi din capacitatile senzoriale, sau poate esti atat de captivat de viata trepidanta, incat restul trece doar ca un ciclu de viata. Dar primvara asta, am sa las zapada netopita de pe neinistile mele, am sa inchid tristetile pana la toamna, am sa-mi hranesc sufletul cu carti cu pagini parfumate de vreme si maini, am sa-mi scot din cufar haine de sarbatoare, am sa la accesorizez cu zambete si am sa-mi pun snur rosu la mana, am sa las inima libera sa se indragosteasca de cine va vrea ea fara sa-i pun oprelisti, am sa las ochii sa-mi lacrimeze de vant si am sa rad fericita, am sa fiu mai toleranta cu mine si cu cei din jurul meu, am sa ofer cadouri fara sa cer ceva in schimb si fara sa astept gratitudine, am sa-mi indulcesc gura cu prajituri, am sa traiesc mai mult in prezent decat in dorintele, asteptarile si telurile mele, am sa-mi fac prieteni noi si am sa impart zambete celor incruntati

Femeia, bun de larg consum?

2009-02-24T15:03:00.002+02:00

- Sună cinic, nu? Şi totuşi este o mentalitate de largă răspândire.
În lumea pragmatică de azi totul se vinde şi se cumpără. Raportul cerere-ofertă scade sau creşte şansele femeilor moderne şi care îşi pot cosmetiza cu uşurinţă scrupulele. Nu sunt nici morale, nici imorale, sunt amorale. Sistemul de valori creeat are alte repere. Fragilă, sensibila, romantica femeie, cu acea constituţie florală, excesiv de pudică, inspirând nevoia de protecţie, obedientă şi determinată de secole să-şi vadă de rosturile casnice, a dispărut.
A apărut treptat, treptat, o alta care şi-a asumat răspunderea şi capacitatea de a acţiona ale bărbatului. Ea nu mai este „cel de-al doilea sex” de care vorbea Simone de Beauvoir. Îşi cunoaşte valoarea, rolul civilizator în societate, ştie că Dumnezeu a binecuvântat-o doar pe ea cu miracolul maternităţii, ştie de asemenea că bărbatul este doar un „copil mare” pe care îl poţi manipula. Iubirea a devenit o afacere, cariera şi ea tot o afacere. E nevoie de compromis? Şi ce dacă? Până la urmă, „le trompeur sera trompé”.
Noul cuplu se clădeşte pe alte compatibilităţi: Ea – tinereţe, frumuseţe, El – stabilitate financiară, poziţie socială. Femeia îşi vinde imaginea, favorurile şi chiar trupul. Vrea în schimb un job bun, o casă, o maşină ultimul tip şi un bun protector. De fapt dacă îl are pe acesta din urmă, are totul. Cine poate schimba asta? Bărbaţii au învăţat să obţină şi să desfacă portofelul, femeile au învăţat că freamătul genelor, dar şi mânuirea biciuştei, metaforic vorbind, dau roade, de la caz la caz.
Femeile de succes - profesional şi social - au sporit „cotaţia” femeii. Dar cum nu există niciun lucru bun fără partea lui de „umbră”, au asimilat tot mai mulţi ideea că femeia e un bun de larg consum – Gravă eroare! E o judecată simplistă şi nedrept generalizatoare.
Atunci pentru un bărbat, reticenţele unei femei la începutul unei relaţii sunt „mofturi, sclifoseli”, „manifestări desuete”, iar pentru angajatorul la care mergi să susţii un interviu şi care îţi cere într-un mod voalat sau tranşant mari compromisuri pentru tine, mici compromisuri pentru el, sunt suficiente motive să-ţi reconsidere competenţa şi să gândească la o candidată ce întruneşte toate condiţiile, dar în primul rând la o conştiinţă flexibilă, în acord cu sâni „generoşi”, „posterior obraznic şi apetisant” şi multe promisiuni tacite sau manifestate.
Eşti confuză, derutată, ţi se clatină sistemul de valori etice clădit pe experienţă de viaţă, educaţie, cultură.
Dar o femeie a zilelor noastre este adaptabilă. Va afla cu siguranţă ce vrea şi va găsi calea spre împlinire. Chiar dacă nu-i va putea schimba pe alţii, o ştie doar, nu e o idealistă bezmetică, va putea găsi oameni cu care să rezoneze.

Nunta -o zi plina de contradictii!

2009-02-24T14:58:00.002+02:00

Nunta ta! Ziua pe care o astepti de cand erai doar o copila inocenta, de cand ai invatat sa iubesti si de cand ai simtit sarutul iubitului pe buzele fragede.
Momentul unic in care crezi ca dragostea dintre o femeie si un barbat este absoluta si nu accepta tradari si implicit nici iertare.
Este momentul cel mai excitant, dar si unul dintre cele mai stresante. Acel moment magic, este cu siguranta cel in care iti alegi rochia de mireasa.
Si de ce sa nu uiti macar in acea zi de conservatorism, si sa nu adaugi ceva mega-original? De la scoaterea unei manusi cu dintii, asa cum personajul Gilda o facea in scena unui film, pana la invitatii virtuale placate in ciocolata, de la alegerea unei teme care sa sustina intreaga ceremonie pana la plecarea mirilor pe motociclete. Totul pare permis atata timp cat tabuurile au fost desfintate, iar lumea a evoluat facand din ce in ce mai multe concesii in ceea ce priveste limitele intre care poti alerga.
Astazi poti fi o mireasa hippie, cu flori de camp in par, si buchet de margarete, cu o rochie simpla si zambet psihedelic, sau poti sa joci un rol de diva cu tiara stralucitoare, bijuterii scumpe si suras insinuant.
Poti incerca sa te invalui in culori de ivoire, rose poudree, sau gri perle, poti sa transpui in realitate orice fila a imaginatie tale.
Totul e permis!
Dar ce te faci cand nu te poti debarasa de traditii si superstitii care-ti adumbresc fericirea momentului...? Cum sa uiti aceasta mostenire colectiva, pe care o detinem cu totii?
Este superstitia o creatie a celor mai in varsta, sau este un motiv pentru a nu iesi din tiparele vechi? Eu cred ca superstitiile sunt pentru cei nostalgici dornici de o apartenenta a unei lumi vechi cu valori stabile si continuitate.
Oare este adevarat ca daca iti calci barbatul in biserica va deveni supus si obedient. Va merge cu capul plecat si ti va cersi toata viata ok-urile?
Si daca nu ploua in ziua nuntii tale, veti ramane intreaga viata saraci si plini de datorii. Sa cauti atunci sa-ti programezi nunta in lunile tomnatice, cand zilele sunt cu precadere noroase, iar ploaia este ceva banal.
Nu spun ca nu are un fundament aceasta traditie, posibil ca ploaia care era considerata un simbol al belsugului ar fi putut da nastere unei superstitii, dar de aici pana la a deveni un ritual mi se pare un drum lung.
Multitudinea de interdictii de genul ”nu trebuie sa vezi alte mirese”, “nu intoarce capul“, nu fac decat sa sporeasca teama ca nu cumva sa ai un moment de uitare si sa faci vreunul din acele lucruri interzise.
Si pentru ca intr-o directie totul e permis iar in alta nu, ma opresc si ma intreb oare tot echilibrul sa fie cheia succesului?
Poate ca ar trebui sa privim aceste traditii ca pe sarea si piperul nuntii, ca pe acele detalii care fac din nunta o petrecere diferita de toate celelalte.
Cred ca totul consta in a imbina datele problemei, a lua partile rele dandu-le o alta interpretare mai usor de suportat, a pastra o constanta si a nu cadea intr-o extrema sau alta.Cineva spunea ca traditiile iti arata ca ne nastem din cineva si venim de undeva. Cu siguranta avea dreptate, nu sunt impotriva lor atata timp cat nu fac victime in randul celor mai slabi de inger.

Uitarea de sine, contaminarea cu altii...

2009-02-24T14:49:00.003+02:00

Ora 8:00. Ceasul zbârnâie ca scos din minţi. Încerci să te ridici, în timp ce mintea îţi ordonă să te mobilizezi, corpul nu se supune şi leneş întredeschizi ochii pentru a privi încă o zi soarele, oamenii, maşinile, norii. Îţi updatezi întălnirile în timp ce robotic îţi prepari cafeaua, licoarea care crezi că va fi miraculoasă. Priveşti ştirile înfulecând croissantul şi începi să-ţi anticipezi într-un fel sau altul ziua ce va urma.
Aşa facem toţi, împrumutându-ne obiceiurile unii altora. Cred că timpul nostru este timpul contaminării.
Prima dată ne contaminăm cu vise, încă de când suntem mici, visăm să ne trăim istoria noastră, să ne găsim sufletul pereche. Visăm la iubiri perfecte, la fericiri inexplicabile si la dureri inexistente. Trăim ore de reverie în care imaginaţia ne motivează căutările. Studiem oamenii de lângă noi, iar atunci când găsim la ei gesturi care ne par seducătoare, cuvinte care ne mângâie suav auzul şi buze care rostesc senzual, ne contaminăm. Devenim o parte din ei, împrumutându-le acele particularităţi care i-au făcut atât de deosebiţi şi de demni de copiat în faţa noastră.
A doua oară ne contaminăm sufletul. Uneori cu seducţii incomplete, alteori cu orgolii care-şi vor revanşa, făcându-ne să ne trădăm sentimentele reale. Ne infestăm cu răutatea cu care cândva am fost serviţi gratuit şi al cărui gust l-am simţit amar, cu umilinţa la care au fost supuşi măcar o dată în viaţă făcându-ne să părem slabi în faţa dorinţei, ne infestăm cu bacteriile geloziei care ne-a măcinat sufletul cândva. Constaţi, dar nu te poţi opri! Vrei să ieşi din această stare şi privind în jur: observi siderată cum pe o bancă lângă tine doi tipi de ţin de mână şi vezi că unul s-a contaminat cu feminitate. Citeşti o carte şi ce reţii este că cineva s-a apucat să realizeze o clonă şi iei cunoştinţă de contaminarea cu trufie.
Zi de zi, vezi cum unele din noi ne pierdem identitatea, pierzând din vedere că putem fi nu numai soţii tandre, dar şi femei care ştiu să răzbată într-o lume condusă de bărbaţi, putem jongla, fiind şi mame devotate dar nu în detrimentul femeii din noi, acelei sublime făpturi care poate seduce şi care poate reţine orice bărbat. Ne trezim copleşite de griji, bolnave de prejudecăţi ridicole şi aspiraţii la care doar visăm, fără a avea curajul de a încerca să le dăm o formă. Ne pregatim cuminţi pentru încă o noapte, lăsănd pijamalele să ne ascundă trupul, deşi el al vrea să simtă aşternutul delicat, închidem ochii pentru a nu lăsa să se vadă lumina din ei şi adormim contaminate de complexe şi răutăţi.
Şi întorcându-mă la prima frază, visez un alt final: de data asta te aşezi în pat, încrezătoare în tine, sigură că eşti o femeie ce ştie ce vrea şi zâmbind, îţi priveşti mâinile, singurele”vinovate” de actiunile tale, laşi ca genele să-ţi măture fin obrajii şi adormi convinsă că mâine va fi prima zi în care nu te vei lăsa contaminată de preconcepţii, şabloane şi temeri.

Tristetea femeilor frumoase!

2009-02-24T14:33:00.003+02:00

Am cunoscut de-a lungul vremii, femei si femei. Culte, simple, destepte, senzuale, dezinhibate, mironosite , intretinute, carieriste. Ce aveau ele in comun: nu suportau femeile frumoase!
Cel mai adesea argument al urii si desconsiderarii lor si care la o prima vedere ar parea plauzibil, celor ce n-au nas care sa miroasa mai departe invidia mocnita, era "ca femeile frumoase sunt proaste". Incredibil, mi-am spus ..! Cum poate o femeie sa nu suporte o alta doar pentru ca presupune ca e proasta? Inevitabil, m-am intrebat, de cand sunt femeile oare atat de altruiste cu semenele lor, de cand vor ele ca si celelalte sa explodeze de istetime si sa complexeze si cea mai agera minte? De cand s-a implementat conceptul ”sa nu moara si capra vecinului?”
Am incercat sa studiez fenomenul nu la nivel inalt, ci la piciorul broastei, ca sa nu cad tentatiei de a ma autointitula in timp, ”inteligenta si fada”.
Asa am ajuns sa initiez o „campanie de intelegere”, ca promovare nu era nevoie, a femeilor frumoase. Am sa va spun cateva motive pentru care o femeie frumoasa ar putea sa fie invidiata, dar si cateva pentru care nu ati vrea sa fiti in locul ei.
Sunt sigura ca o urati pentru ca unei femei frumoase i se iarta tot mai multe ca unui copil rasfatat, ca oamenii in jurul ei sunt mai zambitori si mai dispusi sa-i acorde atentie.
Intr-adevar, o femeie frumoasa, spun gurile rele, are succesul asigurat doar pentru ca natura a fost mai mult decat indulgenta si i-a oferit din plin darurile ei, ursitoarele au fost toate la numar, iar viata i-a urat „bine ai venit!” din prima clipa. Dar ma intreb oare are ea vreo vina?
Da! Sa o detestam pentru ca barbatii o vad ca pe un reper, ca pe o intruchipare a fanteziilor lor, sa o ignoram pentru ca poate sa ne zapaceasca sotul, sa o barfim pentru ca nu se teme de noi, celelalte!!! Da, de trei ori da, si asa si fac!
Trebuie oare pusa la zid o femeie doar pentru ca are sani mai mari si buze mai carnoase, ca ochii ei stiu sa mangaie imaginea barbatului, ca incheietura mainii este mai fina? Bineinteles ca da! Trebuia sa-si faca o operatie de lasare de sani, sa-si lase gusa sa-i atarne si eventual, cu ostentatie sa-si plimbe fundul latit de la atatea telenovele. Stiu sunt rea, dar mai mult decat rea sunt intrigata si dezamagita, nu ma amuz de defectele celor ce s-au nascut asa, ci de cele care se lasa in paragina si apoi acuza. Le stiti, reprezinta un tot impartit in doua categorii. Unele sunt cele care si-au dat grija de sine in schimbul grijii pentru casa, gradina si sot, cele care miros a sarmale, au parul permenent si treningul e tinuta cu care-si atata sotul. Cele pentru care parfumul, crema si stima de sine nu conteaza. Celelalte sunt cele care adora sa se numeasca inteligente, care vor o cariera ( de parca daca ar fi si feminine cariera le-ar fi interzisa) si pentru care pantofii cu toc si rochiile vaporoase produc repulsie iar apelativele admirative le produc greata primelor saptamani de sarcina. Acestea de fapt sunt tocmai acele femei care au incercat intreaga viata sa obtina de la un barbat ”esti frumoasa!” si tocmai lipsa acestui lucru le-a produs dorinta de a li se spune ”esti o femeie inteligenta!”.
Oare stiu aceste doamne care sunt permanent in ofensiva, desi nimeni nu le ataca, cat de greu este sa duci povara frumusetii, a dragalaseniei, a charm-ului? Oare cat de greu este sa pastrezi un job fiind frumoasa si unavaiable, cat de cumplit este ca uneori rolul tau sa fie privit doar ca decorativ,desi si tu simti, si tu ai suflet, cat de frustrant este sa vezi priviri crucise pentru o vina pe care nu o ai si cat de singura esti pentru ca femeile nu te vor in preajma lor? Spun astea pentru ca stiu acest gen de femeie despre care vorbesc. Am trait in compania ei si ii stiu trairile si i-am auzit plansetul.
Stiu si femei frumoase care au facut din frumusete un atu, insa moneda de schimb a fost mare, iar investitia „buy and hold” facuta de barbat nu stii cat va rezista.
Daca iubirea barbatilor pentru ele va fac sa va murdariti gura cu vorbe otravite la adresa lor, ei bine, nici asta nu e o realitate. Iubirea se confunda deseori cu dorinta. Dorite sunt, insa iubite ma tem ca nu! Nu iubirea ii ia capul barbatului, ci ceea ce simte si vede: zambetul ei il ravaseste, netezimea parului il face s-o mangaie, gustul de buze moi si aromate il face s-o guste. Singuratatea lor e cu atat mai cruda, cu cat ele sunt cele mai cautate. E un paradox pe care trebuie sa fii foarte tare sa-l poti indura. De aici si istetimea femeilor frumoase. O femeie frumoasa e deseori si desteapta, nu complexa, nu arogant de inteligenta, insa da, este desteapta! De ce? Pentru ca altfel ar muri de tristete, de singuratate, de ironii si de seductie.Iar pentru un barbat compania unei femei frumoase e un privilegiu ce-i creste implicit cota iar inteligenta ei stie sa-l sustina, sa-l incurajeze, sa-l insoteasca in actiunile lui.

Salonul de Psihologie

2009-02-24T14:26:00.006+02:00

Despre editia a II-a a Salonului National de Psihologie 2007
Evenimentul a avut loc la Sala Palatului, Bucuresti , intre 8 - 11 Noiembrie 2007 .
Sectiuni principale ale Salonului National de Psihologie 2007
- Psihoterapie, consiliere psihologica
- Carte- Resurse umane, selectia si recrutarea personalului. Cariera profesionala- Testari si evaluari psihologice- Educatie, instruire, training, formare profesionala- Dezvoltare personala. Autocunoastere- Sanatate. Medicina psihosomatica. Terapii complementare- Comunicare, publicitate si reclama
Puncte de atractie ale Salonului National de Psihologie 2007
1. Centrul de testari si evaluari psihologice
2. Centrul de consiliere psihologica
3. Centrul de evaluare si art-terapie pentru copii
4. Centrul de explorare a visurilor
5. Alte evenimente importante
Decernarea premiilor de excelena in psihologieBursa locurilor de munca pentru psihologiLansarea editiei a 3-a din Catalogul testelor si instrumentelor psihologice

Frumoasa cu aparat dentar!

2009-02-23T19:13:00.001+02:00

Frumoasă cu aparat dentar…?!

Tocmai ce ai aflat vestea că pentru a avea dinții la care ai visat și zâmbetul perfect trebuie să porți pentru o perioadă de timp nesuferitul aparat dentar.
Dileme, teama de a fi posesoarea unui zâmbet metalic, disconfortul resimțit… prea multe care să încline balanța către renunțare. Și totuși aparatul nu-ți răpește cu nimic din frumusețe, căci el însuși este un instrument ce aduce cu sine frumusețea. Totul ține de atitudinea abordată, dacă îl vei considera un lucru pozitiv, aspectul feței va fi in concordanță cu această atitudine și va trece neobservat.
Indicat este ca atunci când decizi să porți așa-zișii braketi să te gândești prioritar la sănătatea dinților, la rezolvarea unor tulburări funcționale, la prevenirea altora, precum ineficiența masticatorie, afecțiuni parodontale, iar pe ultimul rând, la aspectul fizic.
O apariţie de ultimă ora este aparatul lingual, care este un tip de aparat ai cărui braketi se lipesc pe fața internă a dinţilor, astfel devenind practic invizibil pentru observatorul extern.
Dacă te gândești la rezultatul final, vei trece cu brio și perioada de adaptare cu acest aparat, mai ales că poți apela la aplicarea unor cercuri transparente aplicate pe braketi, pentru a reduce iritabilitatea produsă de aceștia. Riscurile sunt aproape inexistente, în afara celui de mal praxis, totul este asigurat. Și pentru ca tu să te simţi la fel de atrăgătoare, compensează existența aparatului dentar cu un gloss gurmand, ochi conturaţi și un make-up ce conferă multă luminozitate tenului. Totul ține de atitudine și de lipsa complexelor.
Nu-ți fie teamă! Dinţi sănătoși, zâmbet ispititor, frumuseţe garantată, toate acestea ar trebui să te călăuzească în sinuosul drum pe care îl vei avea de făcut în compania braketilor.
Și pentru că faptele sunt mai convingătoare, Tili Nicolae, cunoscuta actriţa din “La Bloc”, a fost de acord să împartă cu noi din experiența ei de a purta aparat dentar. ”Motivaţia mea a fost sănătatea dinţilor. Întotdeauna mi-am dorit să-mi corectez dantura, neinteresându-mă prea mult părerea celorlalți vis-à-vis de aspectul meu fizic. Nu m-am gândit niciodată la aplicarea unor braketi ca la un dezavantaj, ci ca la o soluţie ce îmi aduce cu sine nişte dinţi perfecţi și un zâmbet luminos”.
Despre reticența celor ce au nevoie să apeleze la un aparat dentar ea ne-a spus ”Totul cred că ține de educaţie si concepţii, ce ar trebui înnoite, ar trebui să fim mai deschişi față de noutățile medicale și să alegem ce este mai bine pentru sănătate. Contează de asemenea sprijinul celorlalţi. La mine susţinerea a venit din partea prietenului meu care îmi spunea cât de bine îmi stă. În timp am început să vad și eu că îmi conferă un farmec aparte. În plus creează impresia unor buze mai voluptuoase”.
Totuşi pentru multe din noi disconfortul este cel care ne reduce elanul de a merge la un cabinet si de a spune ferm “sunt de acord să port un aparat dentar”. Unii suportă cu lejeritate, alţii se simt extrem de inconfortabil. Tili face parte din prima categorie ținând cont de spusele ei ”la început a fost puțin dificil. Era ultimul sezon din “La Bloc” și aveam impresia în timpul filmărilor că nu pronunţ corect cuvintele. Era doar o impresie. Pot spune că m-am acomodat foarte rapid cu aparatul. Uneori uit că am aparat dentar”.
Și pentru că are o mare putere de persuasiune, a reuşit chiar să-și convingă câțiva prieteni să apeleze la braketi, invocând argumentul ”o dentiţie sănătoasă, simetrică schimbă cu totul aspectul unei persoane”.

Articol revista Tonica

Cat de Bio sunt vedetele noastre?

2009-02-23T19:10:00.001+02:00

Cât de Bio ești?

De ceva timp am tot auzit cuvântul Bio foarte des și cu referire în aproape orice domeniu. Putem folosi produse Bio în alimentaţie, cosmetică, vestimentaţie, până și autoturismele au împrumutat acest calificativ, să nu mai amintim de acoperişurile pe bază de panouri solare. Nu ştim dacă este o conștiință “eco” sau un branding, cert e că trebuie să fim informaţi atât despre beneficiile, cât și despre riscurile acestui fenomen, pentru a şti dacă vom deveni adepţii lui sau nu.
În primul rând produsele Bio sunt alimente ce provin din surse naturale, nemodificate genetic, iar produsele de origine animală provin de la animale nedopate cu hormoni. Unul din marile avantaje ale produselor alimentare Bio este că fiind crescute natural, fără forţare, ele au timp să acumuleze și să dezvolte toate vitaminele și toţi ceilalţi constituenţi, acel tot armonios în care se păstrează atât echilibrul, savoarea și chiar proprietățile terapeutice intacte. Există și susținători ai faptului că aceste produse nu sunt scutite de efecte nocive, conținând și ele aditivi, grăsimi nesaturate, coloranţi. Pedalând între a ne declara sau nu adepţi ai acestui curent, am aflat de la specialistul nostru că aditivii folosiţi în produsele Bio sunt mai puţin nocivi, că zahărul brun e optim calitativ dar asupra pancreasului are aceleaşi efecte ca și zahărul alb, iar că grăsimea din untul de cocos chiar dacă e de o calitate mediocră, este mai bună decât margarina. Există de asemenea și zvonuri ce afirmă că micotoxinele pe care în mod normal le are orice aliment și sunt contracarate de pesticide, în cazul produselor Bio nu pot fi anihilate din cauza lipsei de pesticide. Ne-am interesat și am aflat că există un adevăr aici, dar că modul de preparare al produsului precum și anumite combinaţii de constituenţi pot avea rolul pesticidelor.
Și pentru că voiam să aflăm cât este de puternic acest trend, am întrebat câteva dintre vedetele noastre pentru a le afla opinia.
Andreea Antonescu, posesoarea unei siluete de invidiat, ne-a declarat ”Nu sunt vegetariană, însă mănânc sănătos. În schimb folosesc tratamente și măști 100% naturale pentru ten”. Am întrebat-o și la ce produs cosmetic nu ar renunţa niciodată pentru corespondentul Bio. Ne-a răspuns fără a sta pe gânduri “la rimmel”. În ceea ce priveşte conceptul crede că ”ține de o conștiință eco. Niciodată nu am purtat sau folosit ceva doar pentru că reprezintă o tendinţă. Tot ceea ce port mă caracterizează, și mă face sa fiu eu”.
Dj Wanda, o fire rebelă și îndrăzneață așa cum se declară, este o adeptă a mâncării organice, ecologice și sănătoase. ”Mănânc foarte multe legume, lapte și cereale și doar carne de pește. De asemenea, produsele Bio se regăsesc și în caseta mea de Goodies, ce conţine săpun cu miere, cremă de mâini din susan organic, și balsam de buze cu lemon & lime, dar nu aș renunţa la fondul de ten. Cred că mâncând Bio ești tonică, ai mai multă energie, și ești mai frumoasă. Viața însăși înseamnă sănătate!”
Jasmine, senzuala dansatoare are foarte multă grijă față de corpul și sănătatea sa. Ea ne-a spus ca este lacto-vegetariană. ”Consum foarte multe seminţe, legume crescute fără acceleratori, ouă de țară și produse din soia. Folosesc de asemenea măști pe bază de argilă și miere. Toate acestea le fac nu pentru că ar reprezenta branding, ci pentru că până la urmă ești ceea ce mănânci, deci mare grijă!”

Consultant Dr. Crăciun Otilia
Medic specialist, competenta in homeopatie, apifitoterapie

Articol publicat in revista Tonica

Roxana Ionescu si masajul cu uleiuri

2009-02-23T19:06:00.001+02:00

Masajul sânilor cu ulei – reîntinerire fără durere

Să fie frumoasă, este idealul oricărei femei. Însă uneori, a accede la acest deziderat implică mici sau mari retuşuri, suportarea unor intervenţii chirurgicale, perioade de refacere, cât și o mare capacitate de anduranță.
Masajul poate fi acum o alternativă pentru a avea corpul dorit fără durere. Virtuţile masajului pentru sâni cu uleiuri esenţiale, pe lângă plăcere și relaxare, pot să te înfrumuseţeze tonificând sânii, catifelând pielea și chiar mărindu-i. Tot ce ai nevoie este un ulei specific perioadei tale de vârstă, puțină îndemânare și cunoaşterea câtorva tehnici de masaj. Uleiurile pentru masajul sânilor sunt uleiuri speciale ce conţin concentrate care ajută la diferitele nevoi ale femeilor în problemele specifice sânilor. Uleiurile pentru masajul sânilor pot avea efecte tonice, stimulante, decongestionante, vitaminizante și chiar reglatoare hormonale. Pentru adolescentele ce trec prin perioade de transformare a sânilor se recomandă uleiuri îmbogățite cu acizi graşi nesaturaţi, și cele pe bază de mandarine și grapefruit. Pentru vârsta de 30 de ani este nevoie de uleiuri pentru catifelare și tonicitate precum cele ce conţin jojoba, mosk, și migdale. După vârsta de 30 de ani, pielea are nevoie de uleiuri de iasomie și trandafir de Damasc pentru a nu își pierde fermitatea. Există de asemenea și masajul de detensionare a sânilor în perioada menstruaţiei sau a sarcinii. Printr-un masaj blând cu uleiuri calmante, se poate reduce această tensiune. Tehnicile de masaj sunt foarte accesibile și nu necesită o mare abilitate: masaţi-vă încet sânii, utilizând uleiul de masaj, cu mișcări circulare spre exterior sau interior, în funcţie de mărimea și fermitatea sânilor. Masarea sânilor spre exterior se numeşte disperdie și se realizează rotind mâna dreaptă în sensul invers acelor de ceasornic, iar mâna stângă în sensul opus, acest gen de masare a sânilor fiind util pentru tonifierea lor. Masarea sânilor spre interior se numeşte stimulare și se realizează rotind mâna dreaptă în sensul acelor de ceasornic, iar mâna stângă în sensul invers, acest gen de masare a sânilor are drept efect creşterea în volum a acestora. Acest tip de automasaj se recomandă zilnic. Ca in orice terapie există și contraindicații pentru persoanele care au o afecțiune la nivel mamar, precum și la persoanele sub 14 ani.
Am aflat însă și câteva tipsuri despre miraculoasele comori ale naturii, pe care nu mă îndur să nu vi le împărtășesc: uleiul cu extract de mărar este cunoscut drept, fitoestrogenic, astfel, la menopauză, uleiul de mărar s-a demonstrat că ajută la mărirea sânilor. Uleiul din germeni de grâu ca și cel de morcovi este vitaminizant, estrogen, reglator hormonal, sedativ uşor. Ele ajută la tonifierea sânilor lăsați și creşterea lor, iar cel cu susan, ce conţine estrogen, ajută la mărirea sânilor, fiind și afrodisiac.
Roxana Ionescu, una dintre femeile cu cei mai frumoşi sâni din peisajul autohton a apelat cu încredere la acest tip de întreținere a sânilor după ce a slăbit considerabil. Ea ne-a spus ”în timpul dietei am combinat masajul pe bază de uleiuri de morcov, germeni de grâu, cu sport. Mă bucur că pot exista remedii naturale, și mă declar o adeptă a lor. Păcat însă că româncele nu au asimilat suficient aceste noi proceduri. Nu am apelat la un chirurg pentru că am considerat că nu e nevoie și că aceste metode neconvenționale îmi pot aduce rezultatul dorit”.
Ce m-a convins Roxana, a fost că sănătatea este mai importantă și că frumuseţea trebuie doar întreținută.

Articol publicat in revista Tonica

Dan Helciug - Rebelul Ordonat!

2009-02-23T19:02:00.002+02:00

Dan Helciug – umor, spontaneitate, cam asta remarci la o primă vedere de ansamblu. Pătrunzând dincolo de ce transpare, găsești un om puternic, cu multa ambiţie, simț al responsabilității și grijă de sine.
Nu, nu sunt laude! Toate aceste atribute au fost încă odată, dacă mai era cazul, dovedite în acerba luptă cu kilogramele care uneori nu scutește nici statutul de vedetă.
Și de data asta a învins, deşi recunoaşte că ”a fost dificil să duc la bun sfârșit perioada impusă de dietă. Timp de 1 an am tot încercat să o ţin, însă nu aveam destulă motivaţie. Determinarea a venit odată cu momentul în care am realizat că e greu să duci atâtea kilograme în spate, mai ales că îmi afectau și sănătatea”. Dacă pentru un moment ne-am gândit că a luat decizia din considerente pur estetice, am aflat că sănătatea a fost cea prioritară.
Întrebat fiind de dieta abordată, Dan a răspuns foarte deschis, dornic să vină în folosul celor ce vor să slăbească “Am tot abordat diferite diete, dar rezultatele nu apăreau, însă, după dieta daneză, am slăbit 17 kg în câteva luni. În cele 2 săptămâni de dietă se pierd cam 7-8 kg. Această dietă, cunoscută și drept dieta astronauţilor, se ține timp de 2 săptămâni, este undeva la limita dintre strict și permisiv și conţine destul de multe elemente nutritive. Pe tot parcursul dietei am făcut mult sport: alergare, de 3-4 ori pe săptămână, sală și la două zile, acasă, 400 de flotări și 500 de abdomene precum și masaj anticelulitic. Sportul pe care îl recomand însă exclusiv pentru a slăbi eficient este alergatul, fie în aer liber, fie pe bandă. După perioada dietei, mi-am făcut un regim de viață foarte echilibrat, cu reguli stricte. Spre exemplu, am exclus ca și alimente cartofii prăjiți, de fapt prăjelile în general, mănânc totul gătit după metoda înăbușită, niciodată nu mănânc după ora 6, decât foarte rar, câte un fruct, iar alcoolul, băuturile carbogazoase și dulciurile nu mai au ce căuta în meniul meu. Cam astea sunt secretele mele în ceea ce privește rezultatele uimitoare pe care le-am avut”.
Ştim cu toţii că dieta înseamnă voinţă și renunţare, iar acestea aduc cu sine frustrare. Constrângerea, de fapt, e cea care ne face să nu putem ține o dietă ca la carte, precum și latura noastră hedonică, de a găsi o imensă plăcere în a mânca.
Despre disconfortul din timpul curei, Dan afirmă ”nu mi-au lipsit anumite feluri de mâncare, deşi sunt o natură gurmandă, cât libertatea de a alege. Cu toate astea, am găsit mici trucuri de a-mi păcăli organismul: dacă simțeam nevoia de dulce, găseam ceva să mănânc, însă cu foarte puţine calorii. De exemplu, am inventat tot soiul de combinaţii în alimentaţie: fulgi cu portocale sau cu struguri. Nu mi-am frustrat niciodată organismul, ci am încercat să-l autoeduc. Trebuia să-l învăț cu noul regim de viață. E adevărat că la începutul dietei am resimţit o stare de nervozitate și slăbiciune, însă erau semnale false pe care le primeam din subconştient”.
Nu de puţine ori, se întâmplă să renunţăm la o dietă doar pentru că nu vedem rezultate imediate, iar asta ne face să ne îndoim de eficacitatea ei. Ei bine, trebuie multă răbdare, am aflat de la Dan ”în primul rând important e ca dorinţa să vină din interiorul tău, nu pentru persoanele din jurul tău, nici ca să intri intr-o anume mărime de blugi. Crezând cu tărie că rezultatele vor veni, ele nu vor întârzia să apară. În plus, trebuie să îi acorzi timp corpului tău pentru a se obişnui cu noul regim. Organismul e ca un calculator, nu îi ștergi programele, ci le upgradezi”
În ceea ce privește cariera profesională, Dan a fost extrem de draguț și ne-a împartașit căteva din planurile sale de viitor. Se pregătește să lanseze un nou album F.P.S( Fotbal. Politica. Sex), producție proprie, sub o noua titulatură Dan Helciug & Co, iar promovarea acestui album va consta în susținerea unei serii de concerte.
Și pentru că Dan adoră proiectele curajoase, în primavară, vom putea merge la lansarea cărții sale, o culegere de nuvele. Celelalte surprize ni le va dezvălui la momentul oportun.

Articol publicat in revista Slab sau Gras

Nunta in stilul anilor '30 - CRBL si Elena

2009-02-23T18:49:00.006+02:00

CRBL si Elena “Oficial”casatoriti

Elena si Eduard- sau cum il stiu oamenii ”CRBL”-, doi oameni uniti de o pasiune comuna, dansul, doi oameni ce s-au cunoscut la acelasi concurs “Dansez pentru tine”, doi campioni, cam asta stiu cei ce nu-i cunosc.
Nu prea multe stiam nici eu, ce-i drept, inante de a ma intalni cu ei. Dimineata, zi de toamna! Ma indrept spre locul de intalnire cu cei doi proaspat casatoriti. Vremea ploioasa imi evoca toamnele iubirilor mele, si inevitabil ma intreb: oare de ce sunt oamenii atat de reticenti in a pecetlui tumultuoasele lor povesti de dragoste cu mometul incununarii inelului de logodna? Oare ce elixir magic te face sa ai curajul de a o cere in casatorie pe cea iubita? Abia astept sa-l intreb pe CRBL despre asta.. Si pe Elena sa nu uit s-o intreb daca ….Cam acestea sunt gandurile ce imi traverseaza peronul mintii mele.
Preocupata, curioasa sa stau de vorba cu cei doi, cu pasi grabiti, ajung la destinatie.
Iata-ma fata in fata cu doi oameni normali, lipsiti de orice vedetism, nealterati de statutul lor , in schimb plini de prospetime si dragoste.
Surprinsa, descopar doua personalitati total opuse, insa extrem de complexe, ce pot face dovada, fara echivoc, a unei chimii transmise de la priviri ghiduse, gesturi tandre, pana la tachinari pline de umor.
CRBL -forta, atitudine, energie, cam asa ai putea sa-l definesti la o prima impresie.
Elena- eleganta, feminitate, zambet ravasitor si un delicios accent rusesc ce da un plus de savoare dialogului cu ea.
CRBL, vorbaret, cum il intuiam, incepe sa- mi spuna despre idila lor ce se infiripa cu fiecare zi, pe platourile de filmare.” In cadrul primei editii la Dansez pentru tine, eram intr-o echipa a carei coregrafie era realizata de Elena. La inceput intreaga mea atentie era indreptata spre ceea ce trebuia sa fac pentru atingerea unui vis, acela al partenerei mele de dans. Nu o priveam pe Elena decat din perspectiva coregrafei, nu si a femeii. Petreceam insa 6 ore pe zi in compania ei, ceea ce mi-a permis, in timp, sa pot sa o descopar, sa incep sa o admir si treptat, sa realizez ca ma indragostesc de ea. Elena este o persoana care stie sa fascineze, stie sa se joace”.
Dupa perioade de tatonari si intalniri secrete, au decis sa recunosca “oficial” ca au o relatie. De aici pana la a o cere in casatorie, nu a fost decat un pas.
“Imi incoltise de foarte mult timp ideea de o cere in casatorie, imi facusem zeci de planuri, insa ce ma retinea era faptul ca nu stiam pe care din ele sa-l pun in practica si care sa aiba rezultatul dorit.
Curioasa din fire, asa cum ii sta bine oricarei femei si mai ales de formare jurnalist, am vrut sa stiu care a fost momentul in care CRBL a primit un “Da, vreau sa fiu sotia ta.!”. Am aflat ca cererea nu a fost una clasica, ci adaptata unei mari iubitoare de pisici.
”Azi trebuie s-o fac” si-a spus in sine CRBL si insotit de cumnatul sau, a plecat sa cumpere un inel si o pisicuta mica. Inelul a fost agatat la gatul pisicii , iar pisica bagata intr-o cusca. Inelul de logodna este din aur alb cu un diamant micut , „pentru ca oficial ne merge bine!” ne-a spus zambind mirele.
Pe sistemul: daca nu fugi acum, te prind pentru toata viata, Elena a ramas pe loc, iar de aici a inceput o poveste de iubire pe ritmuri de jazz, intre o diva suava si un gangster galant.
Pe data de 1 noiembrie , lumea buna a fost invitata la nunta Elenei cu CRBL, o nunta desprinsa parca din tablourile anilor ’20-’30. Fast, opulenta, muzica live, cateva dintre ingredientele unei nunti de success.
“Ideea mi-a venit odata cu filmarea videoclipului Oficial imi merge bine, unde rolul meu de gangster m-a captivat. Asa ca am zis de ce nu o nunta ca pe vremea lui Al Capone?
Am organizat singuri nunta,singurul ajutor venind din partea cunoscutei scenariste Monica Sorescu. Am avut incredere in acest proiect curajos, iar el a devenit realitate.
Initial, locatia aleasa a fost amenajarea unui cort la Studiourile MediaPro Buftea, insa frigul a fost un inamic redutabil, astfel alegand Platoul 1, al Studiourilor MediaPro Buftea, un loc ce a putut fi decorat in spiritul anilor nebuni, anii’30.
Totul a decurs asemenea unui film cu mafioti. De la biserica Sf. Spiridon Nou, unde ne-am cununat religios, am plecat direct la studiourile MediaPro din Buftea. Aici, invitatii au fost preluati de doua Dodge-uri Nitro, masini retro, dar si noi in acelasi timp, si au fost condusi la platoul unde s-a tinut petrecerea. Aici au fost intampinati de un valet care i-a poftit pe covorul rosu de la intrare, iar in holul cladirii au fost preluati de doua fete costumate in rochii specifice anilor ’30. Holul a fost si el decorat cu un birou retro si alte obiecte de decor care te faceau sa crezi ca ai pasit in alta lume. Invitatii au primit cate un plic cu poza mirilor, doua bilete si doua pahare goale. Apoi, numele lor au fost trecute intr-un tabel. La intrarea in platou, i-am intampinat eu si Elena: eu le-am turnat whisky in pahare (in loc de clasica sampanie), iar Elena le-a rupt biletele de acces primite la intrare (doar e vremea prohibitiei!) Decorul in care au pasit invitatii a reprodus fidel seratele pline de fast si mister organizate de mafioti: pereti acoperiti de fotografii alb-negru cu cei doi miri, cu aerul acelei epoci, oglinzi mari, tablouri si mobila veche, dar si afise care aminteau de perioada prohibitiei. Atractia intregului platou a fost camionul plin cu lazi si butoaie de whisky, parca oprit din descarcare. A existat si un panou unde au fost proiectate filmulete cu mine si Elena si povestea noastra de dragoste. Masa mirilor a fost plasata intr-un colt special, cu un perete pictat ca si fundal, fiind decorata diferit de restul meselor. Un alt lucru inedit a fost faptul ca la mese nu au existat locuri stabilite si fiecare invitat s-a putut aseaza unde a dorit, in functie de punctualitate. Bandul a fost si el asezat intr-un decor special, ca de cafenea din anii ’30, cu canapele, mese, scaune si fotolii de epoca. Atat ei, cat si ospatarii si barmanii au purtat costume specifice epocii. Meniul traditional de care s-au bucurat nuntasii si din care nu au lipsit sarmalutele romanesti, a fost condimentat si cu delicatese. Tortul, dreptunghiular si in mai multe trepte, a fost ornat cu gloante din martipan, demne de intreg conceptul petrecerii.”
Invitatiile au fost si ele inedite: discuri de vinil, pe etichetele carora am tiparit invitatia propriu-zisa, iar discurile au avut si coperti cartonate. Asta ca sa pastram conceptul anilor ’30.
Totul a avut atmosfera cu parfum de tabac si bautura. Sticlele de whisky au fost personalizate: „Whisky-ul fiind Red Label de la Johnny Walker, al carui slogan este Keep walking.. ei l-au continuat in felul urmator: ”Keep walking hand in hand till the end of life ... with your money! Signed by CRBL and Lena.”
Momentul de maxima intensitate a venit cand mireasa a fost furata de catre maestrul Nelu Ploiesteanu, si a carei rascumparare a constat intr- o cantare pe ritmuri populare de-a lui CRBL, in duet cu acest mare cantaret de muzica lautareasca
Si cum moda in anii 30 incepea sa devina permisiva, fiind si anii cunoscuti ca cei mai glamourosi, costumele invitatilor, cat si ai mirilor, s-au remarcat prin accesorizarea de paiete, pene, siraguri de perle.
„Costumele noastre au fost inspirate de moda acelei epoci. Rochia miresei a fost cumparata din Chisinau si este Pro Novias, o comanda speciala, o rochie lunga, simpla, cu bretele subtiri, si o blanita alba pe deasupra. Buchetul miresei a fost din trandafiri albi si orhidee rosé.
Eu am purtat un costum de mafiot din vremea prohibitiei, tot o comanda speciala, facuta la Piatra Neamt, de care s-au ocupat cei de la Dinasty. Tinuta mea a fost creata de Gabriel Muraru – designerul si managerul Dinasty, fiind gandita special pentru a se integra perfect in povestea nuntii. Sacoul cu revere late, pantalonii cu mansete si talie inalta, stofe inchise la culoare si in dungi, pantofii specifici in 2 culori si nu in ultimul rand, palaria asortata - sunt definitorii pentru aceasta tinuta. Costumul este realizat din tesatura marca Cerruti, din lana merinos, atent selectionata. Toate sunt unicat.”
Muzica a fost o imbinare a mai multor genuri: jazz, oldies, clasica, incluzand si cea populara. Bandul a fost compus din niste pusti extrem de talentati , uniti sub numele So What, si recomandati de bunul sau prieten Smiley.
Coafura miresei a fost realizata la salonul Anastasia, un salon rusesc, iar make-up-ul a fost realizat de o domnisoara de la salonul Zazu.
Verighetele au fost singurele elemente ce au stat sub semnul clasicului, fiind din aur alb, de la Royal Caro, iar pe ele scrise: data si numele lui – pe verigheta Elenei, si data si numele miresei – pe verigheta lui.
Marturiile propriu-zise nu au existat, ele fiind inlocuite cu multa ingeniozitate de niste plicuri cu fotografiile mirilor si niste retete medicale, primite la intrarea in platou si pe baza carora se dadea alcoolul in perioada prohibitiei. Astea au fost amintirile pe care le-au luat acasa invitatii.
Am incercat sa aflu cate ceva si despre juramintele facute cu pretul de a fi interpretata, poate , prea indrazneata. Spre uimirea mea, am avut parte de un raspuns sincer si plin de umor din partea lui Edi ”Am eu o vorba imprumutata de la Parazitii: iti doresc ce-mi doresti tu mie, si sa-ti se-ntample tie.”
Inconjurati de prieteni dragi precum Smiley, Piticu, Omu Negru, Francezu – colegii lui de la Simplu, Laura Cosoi, Iulia Vantur si Marius Moga, Corina, Andreea Banica si Lucian Mitrea, Mihai Petre, Connect-R, Pavel Bartos, Adrian Despot, Adriela, Alex Velea, Mirela Tiron, Marieta – cea pentru care a intrat in competitia visurilor de la Pro Tv, ”Dansez pentru tine”, Andreea Raicu, Virgil Iantu, cei doi au spus oficial „da!” vietii in doi.
Si asa cum spuneau vechii greci, ca la inceput, barbatul si femeia formau o sfera, pana cand zeii s-au temut de aceasta perfectiune si au spart sferele aruncandu-le pe pamant, fiecare om este menit sa-si caute jumatatea. Iata ca unii dintre noi o gasesc mai usor si in locuri in care se asteptau mai putin.

Articol publicat in revista Ideal Mariaj

Pasiune sau masura...?

2009-02-23T18:45:00.004+02:00

Discutie aprinsa zilele trecute, pareri si pareri, trairi exprimate in cele mai ciudate feluri si mituri insusite din generatii trecute, toate despre pasiune. Pasiunea ucide dragostea spuneau unii, pasiunea inlocuieste dragostea, pasiunea este insasi dragostea.
Lipsa masurii in iubire este oare un dezechilibru sufletesc, sau pasiunea este total lipsita de iubire....? Inca de mici invatam ca lucrurile trebuiesc facute cu masura si pudoare . Masura acel nesuferit semn de stop in tot ceea ce ai vrea sa spui, sa actionezi, sa speri. Daca in toate aceste sensuri poti insa sa ai masura, oare si in iubire trebuie sa existe indicatoare care sa te avertizeze ca viteza cu care mergi e prea mare, semafoare care sa te oblige sa franezi cand poate timpul nu ti-o permite, si tot el sa-ti dea voie sa ti continui drumul cand poate nu vrei.
Ma tot intreb de ce atata intoleranta in ceea ce priveste pasiunea. Nu e ea oare ceea ce te face sa arzi mai mult decat oricare alta victorie sau reusita, nu este tot ea ceea care te stinge ca o ploaie rapida de vara intensa si scurta, sau nu e ea fauritoarea celor mai frumoase opere de arta?
Dar oare ce-i da atata farmec si cine sunt cei care ii opun atata rezistenta? Nu cred ca este o atractie reciproca si atat, cum cred ca toti cei care o blameaza sunt cei neputinciosi sa traiasca o asemenea stare de exaltare, sunt acei falsi pudibonzi, si toti acei care se stiu fapturi firave si fara forta de a experimenta ceva atat de intens. Sunt toti cei dependenti de conventii, puritani mincinosi, cei ce nu suporta ideea abandonului, cei care vor controlul deplin, trufasii.
Observ ca exista o moda in ultimul timp de a arata ca faci bine chiar si atunci cand nu o faci, ca esti ca toti ceilalti, ca telurile tale coincid cu ale celorlalti, ca fericirea are aceleasi valori pentru tine ca pentru oricine. Totul are o aura comuna, un spirit de imitatie pana si in sentimente. Incercam sa simtim la unison si in concordanta cu ce e in trend. A disparut conceptul de unicitate, atat de vital in existenta oricarui individ, acel quelque chose ce te face sa poti sa te numesti „tu”.In contextul actual ma intreb nu e oare pasiunea unicul loc din suflet nealterat de moda ? Ne imbracam la moda, vrem joburi la moda, ne insusim concepte la moda si chiar putem imprumuta din ziare si reviste fantezii la moda.
Inca suntem prizonieri ai propriei noastre libertati si ai propriului discernamant si aliatii lasitatii. Stiu sigur ca atunci cand pasiunea a fost cauza unei rupturi inr-un cuplu, atunci toti vor sari ca arsi sa o invinovateasca, devenind brusc aparatori ai unor principii de viata cliseice. Nu ezitam sa criticam omul care a putut sa se lase prada pasiunii si a iesit cu curaj dintr-o singuratate in doi , poate.
De ce pledoaria asta pentru pasiune..se vor intreba curiosii si pragmaticii. Pentru ca este cel mai autentic si mai brutal sentiment, pentru ca te doare in cel mai placut mod posibil, pentru ca orice obstacol in loc sa o distruga o consolideaza, pentru ca este incontrolabila, pentru ca are nemarginirea unui desert si fragilitatea unui pahar, fiindca iti umple gura de apa ca un mar copt, pentru ca pleaca de la cea mai inocenta miscare si se transforma in cel mai dezlantuit dans, pentru ca e atat de a ta, pentru ca cuvintele, marile cuvinte de data asta sunt inutile si nu o pot exprima, pentru ca are culoare vilolet si se termina mai repede decat o acadea.Asadar daca acum vreme indelungata Horatiu ne sfatuia in celebra sa lucrare sa existe o masura in toate, si daca acum ceva vreme Octavian Paler il contrazicea spunand:” adevarata masura a vietii unui om nu se poate obtine decat prin lipsa de masura, dorind fara masura, indraznind fara masura, iubind fara masura”, tind sa ii dau dreptate celui de al doilea.

Ce-mi place mie...

2009-02-19T22:43:00.004+02:00

Tot ceea ce iti place te ajuta sa-ti dai seama cine esti si sa-ti dai un contur cat mai aproape de realitate. E un exercitiu pe care azi mi-am propus sa-l fac.
Am sa incep cu lucrurile nemateriale care si-au facut loc in mintea si in sufletul meu.
Imi plac Sarbatorile de Iarna pentru ca pot sa ma port ca un copil fara ca nimeni sa ma condamne de un comportament infantil. Spun asta pentru ca apreciez toti acei oameni care mai pot fi copii. Imi place pentru ca miroase a cozonac proaspat, pentru ca kitch-ul isi are perioada lui de glorie, fara a-l blama, pentru ca nu exista brazi branduiti si pentru ca nu trebuie sa te fasonesti manacand peste cu avocado, zambind si aratandu-ti prin asta rafinamentul gusturilor tale alese. Imi mai place pentru ca am voie sa aduc mireasma de poveste in viata mea atat de reala si arida si pentru ca aroma de brad ia locul celei Givenchy si pentru ca ma apropii de origini, de puritate, de liniste, de traditii.
Imi plac cartile si mirosul de hartie al paginilor, si copertile groase captusite in piele, si neastamparul de a afla ce poveste de viata ascund. Le stiu din totdeauna, am copilarit in mijlocul lor, erau cartile mamei si cartile bunicului meu ce reprezentau de acum o biblioteca impresionabila. Pe atunci alegeam sa citesc o carte dupa imaginile copertei, daca ma incantau, imediat o luam de la locul ei si-i faceam loc in patul meu cald, langa cana de cacao cu lapte. Asa am ajund sa citesc O viata a lui Maupassant in clasa a V-a, si intr-a VI, Decameronul, iar Dama cu camelii mi-a intristat cei 14 ani pe care ii implineam. Nu stiu cat de benefic a fost acest lucru pentru ca, cred eu, varsta nu era propice intelegerii unor astfel de carti, dar cred ca mi-au deschis pofta de lectura.
Ador sa ma cufund in muzica de atmosfera, tanjesc dupa melodii care imi pot crea o stare, care pot sa ma faca sa asociez cu ele imagini si istorii de viata. Iubesc tot ceea ce are forta si putere, tot ceea ce -mi poate scoate la iveala noi emotii si cat mai putina ratiune.
Iubesc Grecia pentru ca este unicul loc unde oamenii sunt in acelasi timp si patimasi si nostalgici, unde albul se asorteaza cel mai bine cu albastrul, pentru ca Agapi Mou suna atat de natural, si pentru ca ouzo, baclavaua si mandolina imi dau pofta sa traiesc la nesfarsit. Pentru ca acolo iti sta bine in alb, cu parul despletit si cu sandale aurii, si poti fi „goddess”
Imi place spuma de zmeura, pentru ca mi-aminteste de bunica si de viata traita pe prispa unei case dintr-un orasel uitat de lume. Sunt atat de vii amintirile in care bunica, Iiiia, cum ii spuneam eu imi culegea primele zmeurici atunci cand se coceau, intr-o cana care era infinit mai mare decat cantitatea din ea, dar stiu de ce o alegea pe cea atat de mare, pentru ca atat ar fi vrut sa-mi ofere.
Imi place sa ma invalui in creme si parfumuri aromate pentru ca imi amintesc de mama al carei obraz mirosea intotdeauna atat de familiar si bine. Aveam sa aflu mai tarziu ca minunea care o facea sa miroasa atat de bine era pudra Caron, pe care si acum o caut dar fara sorti de izbanda. Ador sa las in jurul meu parfum, acea amintire care atesta ca am fost acolo.
Imi plac cartofii prajiti pentru ca au savoare si nu stiu de ce imi inspira unitatea unei familii, poate pentru ca era unicul fel de mancare accesibil in perioada comunismului si pentru ca toata lumea se aduna seara in jurul unei tigai mari, aurii, pline de cartofi prajiti. Poate si pentru faptul ca au o culoare apetisanta si sunt gustosi.
Imi mai plac bijuteriile cu diamante si safire pentru ca in copilaria mea, am cunoscut o doamna care ne vizita si avea niste cercei pe care nu i-am uiat nici acum. Erau ca niste lacrimi de un albastru intens cu zeci de diamante ce inconjurau ca niste gardieni comoara din mijloc. Gasisem aceasta indeletnicire de a ma uita ore intregi la cerceii ei, tocmai pentru a gasi astfel o placere care sa atenueze neplacerea cu care din gura ei se auzeau povesti triste despre destine sfasiate, vesti despre oameni ce mureau, si cam tot ceea aveam sa aflu mai tarziu ca reprezinta universul de referinta al batranilor.
Ma innebunesc dupa serile de vara, la ora la care amurgul taie lumina zilei, cand totul pare ca ia viata din nou, dar sub o alta forma, imi inspira ora de intalnire a amantilor secreti, ora la care indragostitii isi plimba iubirea prin parcuri, ora la care batranii ies pe bancutele din fata casei, ora la care copiii sunt chemati in casa. E inceputul unui alt timp, emotional, de data asta.
Imi mai place pentru ca imi aminteste de ora primului sarut furat, de uimirea si de stangacia mea, de zilele cand micuta fiind auzeam muzica de la discoteca din aer liber din apropiere si imi doream sa treaca anii sa merg si eu. Nu aveam sa stiu ca trebuia sa astept foarte multi ani, pentru ca de abia la 18 ani am mers prima data.
Imi mai place mult sa iubesc. De fapt iubesc sa iubesc. Imi place sa-mi cant dragostea pe ritmuri frenetice, sa simt pasiunea cum ma face sa percep lumea, sa fac din asta un concert de emotii. Imi place sa mi se spuna „kid” de catre un barbat care ma stie destul de femeie incat sa nu ma lezeze acest apelativ . Sa privesc marea in nunate smaraldine si sa-i simt amenintarea, sa ma trezeasca zgomotul unui vapor,(asa cum auzeam cand mergeam la Braila) sa-mi port in ochi dragostea de viata, sa plang cand sufletul mi-o cere, sa ma mandresc ca inca mai am inocenta si multe lucruri pe care sa le pot face prima oara. Imi place tangoul si vorbele frumoase, dulci si brutale, directe si invaluitoare.
Imi place sa fiu tratata cu politete, dar cu priviri nerusinate, sa port pantofi rosii si flori in par.
Sa port fuste tutu ,sa mananc vata de zahar, si sa miros a soare.
Sa citesc poezii scrise pentru mine, sa ma simt istovita de dragoste si obosita de cautari, sa primesc mesaje de la barbatul iubit cand ma astept mai putin si sa rad cand tot ce este in jur mi-o cere.

Lansare carte - Cine m-a facut femeie? - Dr. Cristian Andrei

2009-02-19T22:38:00.005+02:00

Atmosfera intima, oameni dragi autorului, subiect ce incita la opinii si arome imbietoare. Cam asta te intampina la intrarea pe terasa Hotelului Marshall cu ocazia lansarii cartii Cine m-a facut femeie?, a dr. Cristian Andrei. Mastile ce acopereau fata femeilor sporeau misterul si cresteau suspansul, barbatii erau dornici sa ghiceasca aroma de la incheietura mainii, reconfirmandu-si astfel inca odata flerul cu care se mandresc. Cautare, era cuvantul ce guverna momentul.
Oare Cine m-a facut femeie? Si la ce imi trebuie sa stiu, se vor intreba cele pentru care astfel de lucruri inseamna pierdere de timp ... renuntand la gasirea unui raspuns. Altele vor spune cu siguranta unei gandiri simpliste: intaiul barbat, prima atingere. Oare sa fie asa?
Oare nu atingerea ultimului barbat conteaza cel mai mult, nu e el cel mai important? Acel barbat pe care il vei gasi atat de curajos, incat sa-l lasi sa- ti miroasa pielea parfumata de anii trecuti, cel pe care il vei lasa sa te vada asa cum poate tie ti-e greu sa te vezi si sa te accepti, cel pe care privirea ta il poate ridica din cel mai greu de urnit loc...?
Vor fi altii care vor gasi intrebarea extrem de profunda si plina de intelesuri.
De ce as vrea sa stiu cine m-a facut femeie, mi-am raspuns:
Pentru ca sa stiu cui datorez azi suspinele si plansetul meu de femeie. Cui trebuie sa-i multumesc pentru ridurile de expresie, cui ar trebui sa-i zambesc pentru ca mi-a aratat ca sunt frumoasa, cui sa –i spun ca ador florile, parfumurile si magazinele, pe cine sa ma supar ca m-a invatat sa merg pe tocuri si sa simt atingerea tivului care imi mangaie piciorul, pe cine sa iubesc pentru ca a fost batista in care mi-am plans slabiciunile si cu care mi-am fluturat reusitele. Pentru toate astea si pentru multe altele vreau sa stiu cine m-a facut femeie?
Recomand asadar cartea nu numai in calitate de editor al ei, ci si ca femeie preocupata de ceea ce a contribuit la formarea ei.

Lansare carte - Perna si Ruj - Dr. Cristian Andrei

2009-02-19T22:30:00.004+02:00

O privire vie, putin lipstick, un pic de indrazneala si putina pudoare cam asta trebuia sa posezi sa poti veni la lansarea cartii Perna si Ruj a dr Cristian Andrei. Daca mai aveai si putin curaj puteai chiar impartasi ideile tale, oamenii erau receptivi si dornici sa afle noi puncte de vedere. In plus cartea se adresa unei intregi plaje de femei: puteau fi amante, sotii sau chiar novice. Nimeni nu ar fi plecat fara sa fie mai bogat cu o traire, un gand, o solutie.
Am admirat in primul rand curajul de a aborda o astfel de tema, intr-o lume in care invers proportional cu decadenta care o defineste, toata lumea propovaduieste principii de viata sanatoase. Nu va imaginati ca acesta carte e un indemn la infidelitate! Este doar un raspuns al unor numeroase intrebari despre viata de cuplu. Ce greseli face o sotie, cat de mult distruge o realtie posesivitatea, cata rabdare trebuie sa ai sa fii amanta, cat de putin are o amanta si cat de bogata se simte? Aceste intrebari au un raspuns in paginile scrise cu suflet si obiectivitate. Ce iti ofera acesta carte intr-un mod inedit este posibilitatea de a putea fi in mod egal atat de partea sotiei, cat si de partea amantei. O intrebare ce s-a nascut odata cu lectura cartii a fost: oare nu este amanta intotdeauna o victima a propriilor ei sentimente pentru care este blamata, urata si netolerata?
A fi amanta e o arta, sunt mii de amante dar oare cate amante au facut istorie? Cine nu a auzit de cunoscuta Wallis Simpson, figura importanta in galeria amantelor, care a reusit sa il faca pe printul Eduard, sa renunte la tron si sa se casatoreasca cu ea. Si cine nu a ramas inmarmurit de spiritul de sacrificiu al unei alte amante celebre, Eva Brown care a fost casatorita doar ultimele 24 de ore din viata cu marea sa dragoste, dupa care a ales sinuciderea pentru ca Hitler, amantul sau murise cu 2 minute inainte.
Asadar cartea nu e imorala, nu ia partea nimanui, nu vinde minciuni frumoase si nici nu te lasa la fel ca inainte, ceva se schimba in universul tau de perceptie: poate ca sotia iti va parea uneori cruda, poate ca amanta iti va inmuia sufletul impietrit, poate ca cele ce sunt casatorite vor sti sa si priveasca barbatul ca o amanta flamanda, despletita, sau poate cea care este o amanta nefericita acum va invata arta rabdarii si-i va deveni indispensabila lui. Toate aceste impresii am incercat sa le transmit cu obiectivitate desi unii ma pot invinovati de ipocrizie, dat fiind faptul ca am editat acesta carte....

Bucharest Fashion Week - Noiembrie 2008

2009-02-19T22:00:00.003+02:00

Nu am reusit decat 2 seri sa ajung anul acesta la cel mai important eveniment fashion Bucharest Fashion Week. Am remarcat de data asta insa o mai mare atentie acordata organizarii si o mai mare implicare. Designeri cunoscuti, brand-uri deja consacrate, dar si designeri debutanti si-au expus creatiile in fata marelui critic: publicul.
Nu am reusit decat 2 seri sa ajung anul acesta la cel mai important eveniment fashion Bucharest Fashion Week. Am remarcat de data asta insa o mai mare atentie acordata organizarii si o mai mare implicare. Designeri cunoscuti, brand-uri deja consacrate, dar si designeri debutanti si-au expus creatiile in fata marelui critic: publicul.
Asa cum ne-a obisnuit, Catalin Botezatu a avut un show complex, prezentand o colectie dedicata femeilor „Rich, famous, snobe” si una pentru barbati, de lenjerie intima numita „Tools”. Astfel el a obtinut si premiul pentru cel mai bun designer de haute-couture. Culorile preponderente in colectia lui Botezatu au fost rosu si mov. Colectia Tools a avut parte de o abordare intr-o mainera cat se poate de hazlie si neasteptata. Fiecare manechin a fost accesorizat in concordanta cu tema ce a guvernat colectia, aceea a unui santier, cu cate o unealta fie ea ciocan, cizme de cauciuc, echipament de protectie.
Colaborarea dintre Mihai Albu si Laura Olteanu a fost cat se poate de prolifica. Astfel am putut vedea superbe rochii de mireasa foarte incitante, accesorizate de Mihai Albu cu incaltari si genti plic cu pene.
Celebrul brand Mexton a adus-o pe scena pe Simona Patruleasa intr-o superba rochie foarte ampla, asa zisa rochie de mireasa a colectiei, in carouri, accesorizata cu joben si manusi de culoare neagra. Simona Patrlueasa de altfel este si imaginea acestui brand de aproape 1 an. Colectia a fost una destul de curajoasa si de inovativa.
Colectia de accesorii propusa de Lancaster s-a remarcat prin doua stiluri abordate: gentile mari, cat mai simple, in tonuri de maron, aramiu, negru, un stil citadin si cel in care gentile plic puteau constitui o tinuta de zi extrem de rafinata, casual. Oferta masculina foarte limitata, gentile de tip postas, fiind cam unicul trend nou propus.
Per total seri reusite, pentru ca oricat ai fi de critic si de rau intentionat nu poti face abstractie de fastul si mirajul modei, care imblanzeste si cele mai aprige spirite.

Lansare Irina Schrotter

2009-02-19T21:42:00.003+02:00

Colaborarea dintre Irina Schrotter si Razvan Ciobanu a scos pe podium la Fratelli Studio, marti 2 decembrie 2008, colectia primavara-vara 2009.
Colectia mai indrazneata decat cele cu care ne-a obisnuit pana acum Irina Scrotter si mult mai elaborata s-a impus prin combinatii de culori puternice: mov, orange, verde, accente metalice inspirate de stilul glam-rock, combinatii punk de voal cu piele. Toata colectia a emanat forta, putere atat prin taieturile materialelor, suprapuneri, bie-uri, folosirea pielii elastice cat si prin accesoriile folosite: capse, lanturi. Colectia a avut ca piesa esentiala pantalonii, acest articol vestimentar care de fapt se regaseste foarte intens in propria garderoba a Irinei Schrotter.
Combinatia intre cele doua stiluri ale designerilor a dat nastere unei colectii extrem de dinamice, adresata unei palete foarte largi de tipologii feminine, ajutand pe orice sa-si dea frau liber imaginatiei.
S-a remarcat usor amprenta fiecaruia dintre ei, Razvan Ciobanu renuntand la stilul sau de a scoate in evidenta prin croieli corpul feminin, imprumutand de data acesata volumele, iar Irina preluand accente glamour, paiete si piele. Andreea Raicu a fost cea care a deschis si inchis show-ul, purtand si piesa de rezistenta a colectiei, iar Oana Turcu, Catinca si Oana Roman, Amalia Nastase, Andreea Marin, Dana Sota au fost cateva din cele care ne-au incantat privirea in Fratelli Studio.
Colectia a atras laude si felicitatri din partea celor prezenti, designeri de renume, critici de moda, ziaristi cunoscuti.

Lansare Zasha - Bicthicleta

2009-02-19T21:19:00.003+02:00

Pe 27 noiembrie 2008, la Idelier Concept Store, designerii Adelina Ivan si Antoanela Badita, intr-un cuvant Zasha, au prezentat colectia primavara-vara 2009, Bitchicleta.
De ce Bitchicleta? Pentru ca asa cum ne-a spus Adelina, intr-o lume a barbatilor, guvernata de cai putere nu poate fi nimic mai pur dar si indraznet in acelasi timp, decat o fata pe o bicicleta.
In plus cu mult umor ne-a spus ca purtatoarea colectie Zasha, va trebui in primul rand sa nu aiba o problema cu numele colectiei. Daca trece peste acest mic test, inseamna ca este gata sa imbrace haine cu personalitate, practice si sa aiba mult curaj.
Insasi modalitatea de transport este una curata si cat se poate de pura. Indemnul cestei colectii este acela de a merge pe bicicleta, insa pentru aceasta ai nevoie de niste haine care sa se potriveasca cu acest mijloc de transport, si astfel s-a nascut ideea de baza. Hainele nu trebuie sa fie sport ci trebuie sa-ti dea o anumita doza de feminitate pentru a fi cu adevarat o aparitie. Astfel s-au folosit taieturi simple, materiale eco, s-a pastrat stilul urban atat de familiar brand-ului Zasha, iar ca trade-mark s-a remarcat insemnul unei biciclete pe nasturii hainelor.
Hainele pot fi gasite in magazinul propriu din Bucuresti (Nicolae Golescu, nr 20) precum si in alte concept-store-uri L'Armoire, Idelier, Dada, Ummagumma si Superstar.

Lansare Agnes Toma - Ceremonial Rock

2009-02-19T21:03:00.004+02:00

Agnes Toma a prezentat pe 25 noiembrie in sala Hotelului Hilton, „Le Diplomat Ballroom”, colectia intitulata Ceremonial Rock, couture 2009. Prezentarea a facut parte din evenimentul Soirees de la Mode.
Personajul principal al colectiei dupa cum a spus creatoarea a fost femeia anilor 2009, o femeie puternica ce stie sa jongleze cu moda secolului trecut intr-un mod ce o face sa aiba un stil eclectic. Acesta colectie s-a vrut o trecere printr-un intreg secol de moda care sa reuneasca in cel mai armonios fel, volumele, geometriile, minimalismul anilor 60 cu opulenta caracteristica ultimilor ani.
Colectia ce abunda in tinute de cocktail-uri, inspirate intr-un fel de balurile vieneze a scos la iveala materiale pretioase precum stofa de lana, casmirul, brocarduri, taftaua si voalul.
Amestecul foarte inspirat dintre tinutele cu aer retro si make-up-ul actual, multitudinea de texturi, si atmosfera glamour au dat o nota romantica colectiei, lipsita de rigiditate si total dezinhibata. Hainele se adreseaza unei femei care se plimba cu curaj de alungul anilor, si acesta o face sa fie o femeie curajoasa si libera.

Lansare carte - Povestile Beau Monde

2009-02-19T20:48:00.010+02:00

Si pentru ca ultima perioada s-a dovedit una prolifica evenimentelor mondene, iata ca revisa Beau Monde in colaborare cu Editura Tritonic s-a gandit sa lanseze o carte numita "Povestile Beau Monde”, ce se doreste a fi o culegere de informatii din marele si captivantul domeniu al modei. Lansarea acestui volum este o celebrare a celor 7 ani de existenta a revistei pe piata. Cartea reuneste momente importante ale istoriei modei, profiluri de designeri, fotografii de moda, descrieri ale unor personalitati ce au marcat evolutia modei, toate acestea concretizate in articole scrise de-alungul timpului de catre redactorii revistei.
Lansarea a avut loc pe 13 noiembrie, in celebrul The Place, la cunoscuta adresa din Dorobanti, care a reusit sa adune sub acoperisul sau nume importante din industria fashion: Andreea Raicu, Ileana Pescariu, Cristina Dragomir, Dana Sota, Mihaela Glavan.
Cuvantul inainte al cartii apartine Andreei Raicu, care a si pozat pentru coperta revistei Beau Monde, luna acesata intr-o superba rochie eco din hartie.

Lansare Elena Perseil - Indian Nights

2009-02-19T20:24:00.011+02:00

Pe 13 Noiembrie 2008 Clubul Gaia a gaduit lansarea noii colectii primavara-vara 2009, numita sugestiv Indian Nights, a creatoarei Elena Perseil.
Lume buna, lux, femei frumoase, cam asta vedeai la o prima vedere. Dupa ce acordurile muzicale s-au facut auzite si prezentarea a inceput, nu puteai sa nu simti vibratia si spiritul Indiei transmise de motivele si materialele exotice.
Colectia bazata pe explorarea unei lumi mistice dar transpusa intr-o maniera personala a avut in prim plan femeia senzuala, ce stie sa se invaluie nu numai in matasuri si broderii ci mai ales in mister. Prezentarea a stat sub semnul transparentei si al feminitatii. Rochii lungi, salopete, materiale satinate ce scoteau in evidenta formele trupului, broderii cu margele, toate acestea accesorizate cu coafuri simple si miscari lascive au putut fi admirate de invitati precum: Alin Galatescu, Dana Argesean, Laura Lazar, Dana Sota.

Lansare Lena Criveanu - Perceptii

2009-02-19T19:54:00.006+02:00

12 Noiembrie 2008 intr-un cadru cu totul inedit, in clubul Fabrica, a avut loc lansarea colectiei Perceptii a Lenei Criveanu.
Prezentarea nu a fost doar o etalare de tinute, ci o maniera de a percepe lumea din jurul tau. Asa cum creatoarea a spus, colectia a avut ca sursa de inspiratie Bucurestiul si sentimentul de captivitate pe care uneori acesta il da.
Volum, extravaganta, trairi, furie si pasiune cam astea au fost ingredientele ce au guvernat prezentarea. De la muzica de pe fundal a lui Ramstein si Marilyn Manson, continuand cu jocul scenic de exceptie si decorul dezolant pana la aparitia manechinelor prin fum pe podium impletincindu-se, neputincioase, totul a avut iz de poveste.Printre invitatii de seama s-au numarat Geanina Corondan, Maria(Van Noizz), DJ Wanda, Florin Piersic Jr, Catinca Roman.