Saptamana trecuta Loggia Cafe a gazduit prezentarea colectei primavara/ vara a brandului Miau Botique by Clara Rotescu. Mi-a placut extrem de mult colectia pentru ca a mizat foarte mult pe feminitate si senzualitate. Accesoriile( palariile, bentitele, florile) au fost oferite de designerul Kristina Drgomir iar sandalele romane de catre Marina Stoica. Numeroase vedete au fost acolo pentru a admira prezentarea, printre ele am remarcat pe: Monica Columbeanu, Tania Budi, Ilinca Vandici, Andreea Banica, Ovidiu Buta, Oana Cuzino. Va las in compania unor poze care vorbesc foarte clar despre Miau Botique!
„Nu ma simt frumoasa” imi spunea azi cineva la telefon, nu ma simt increzatoare in puterea mea de seductie si nici chef sa ma reconstruiesc nu am. M-am gandit cu ocazia asta, la ce ar putea conferi unei femei impresia ca e frumoasa si senzuala si iata ce a iesit: Cand outfitul de interior se compune din sosete groase de lana , pantaloni scurti, tricou si neparat picioare bronzate. Cand ai buzele rosii de atatea saruturi Cand mana barbatului iti ascunde sanul fierbinte Cand primesti flori prin curier Cand mirosi a soare(nu stiu cine cunoaste mirosul dar e cea mai frumoasa esenta) Cand, ori de cate ori vei fi tradata, iti vei cumpara o bijuterie, astfel transformand tradarile in pietre pretioase Cand vei trai o scena de dragoste precum cea din filmul Damage :
Cand vei primi o poezie de dragoste scrisa de un barbat pentru tine Cand vei purta o superba rochie de seara pe strazile pustii mancand alvita Cand mirosul tau va bantui persoana draga Cand ti se va face un compliment personalizat, nimic de genul celui care ar putea fi spus oricarei femei. Cand iti vor tremura genunchii de dorinta si te vei stapani Cand vei dansa nu pentru cei din jurul tau ci pentru cel care ai vrea sa te vada si care e absent Cand vei merge grabita purtand o pereche de pantofi cu toc mov Cand vei primi primul zambet al copilului tau Cand vei purta in mintea ta amintirile celor mai frumoase clipe. Cand vei scrie scrisori iubitului tau fara a avea in intentie sa i le arati vreodata. Cand iti vei permite aroganta de a nu vrea sa fii ca ceilalti doar pentru ca reprezinta majoritatea. Cand vei avea puterea sa-i dai libertate barbatului iubit zambind Cand ai sa ajungi sa fi fost suficient de iubita, incat sa-ti ajunga sa te hranesti din asta pana la sfarsitul vietii.
Pe 26 februarie la Hotel Radisson a avut loc lansarea colectiei Vanity Him de Ceremonie si Smart Bussines 2009 a creatorului Alexandru Ciucu. Colectia a avut in prim plan barbatul rafinat, elegant intotdeauna atent le detalii, ce stie sa puna in valoare hainele pe care le poarta printr-o atitudine ce emana multa masculinitate. Referitor la colectia prezentata creatorul spunea:”George Bernard Show afirma ca nu incetam sa ne jucam pantru ca imbatranim ci imbatranim pentru ca incetam sa ne jucam”. Am remarcat cu precadere folosirea materialelor de o foarte buna calitate precum: lana, bumbacul, stofe in culori indraznete roz, verde crud, mov, carouri de diferite marimi, si dungi late pentru colectia Smart Bussines. Propunerile novatoare au fost folosirea cravatei sau a papionului din acelasi material cu camasa sau costumul si captuseala in contrast. Ca acesorii propuse de designer s-au remarcat: batista, cravata slim, butonii si balenele de sidef pentru camasi. Pentru colectia Ceremonie materialele au variat de la matase, satinuri cu diferite modele geometrice sau florale pana la lana cu matase. Culorile vedeta au fost de data aceasta: argintiu, ivoire, maron, bleumarin, negru si alb. Piesa de rezistenta a fost redingota, „ruda rebela a fracului” cum o denumeste designerul. Accesorii aristocrate precum esarfa, acul de cravata sau braul, camasile cu dantela au facut deliciul acestor tinute. Printre invitatii de seama care au participat la eveniment am remarcat pe Monica Columbeanu, Alina Sorescu, Luis Lazarus, Alin Galatescu, Daniel Iordachioaie impreuna cu sotia sa Nouria Nouri si Leonard Miron.
Deseori m-am intrebat oare ce sunt dusmanii?..Si mi-am spus: sunt oameni ca si noi, ca mine, rad, glumesc, beau ceai, mananca ciocolata. Si atunci ce ii deosebeste de prieteni, care si ei au acealeasi indeletniciri si metehne. Surprinsa, am vazut cat de usor poate fi incalcata acea limita dintre prieten si dusman, transformandu-l pe unul in altul. Ca prietenul sa-ti devina dusman e banal, se intampla in viata oricui si desi stii asta, tot te intrebi oare ce l-a determinat sa treaca de cealalta baricada. Cati dintre noi nu stiu gustul amar al tradarii, cine nu si-a eliberat sufletul confesandu-se ca mai apoi secretele lui sa fie tavalite de buze otravite prin taverne si asternuturi straine? Cati nu ati plans pierderea unui prieten ca pe o pierdere a unei parti din voi, acea parte care vroia sa se lase cunoscuta, sa fie mangaiata si apreciata. Dar oare cum se intampla ca un dusman sa-ti devina prieten si sa- ti fie alaturi, chiar si pentru cateva clipe? Oare ce licoare magica il face sa doreasca asta, ce clipa e aceea in care simte ca toata dusmania pe care o nutrea fata de tine a luat locul unui sentiment nobil?..... Sa fie zambetul tau sincer privit dintr-un anumit unghi, sa fie felul in care privirea ta l-a dezbracat de vesmintele urii sau poate un moment greu pe care a trebuit sa-l impartiti. Eu stiu o poveste pe care tare as vrea s-o cunoasteti cu totii, cred ca poate sensibiliza si pe cel mai aprig si infocat dusman. Analele istoriei au scos la iveala o fila de viata, mult timp ascunsa, o frumoasa poveste despre fraternitate si anume Craciunul anului 1914, al primul an de razboi mondial. Decembrie 1914. Dupa multiple marsuri, blocati in transee, “imobilizati”intre onoare si datorie si sensibilitate, lipsiti de puterea de a se impotrivi si plini de sperante mai mult sau mai putin credibile, soldatii germani, francezii si englezi erau pe un camp comun. Carnetele intime ale soldatilor, cat si relatarile lor de dupa razboi spun ca, in ciuda acestei drame de razboi, partcipantii purtau in suflete entuziasm, spiritul Craciunului, dorul de casa si gandul ca numai o minune ar putea opri lupta, chiar daca pentru cateva clipe. Si iata ca un strigat innabusit se auzi in favoarea pacii. Miracol! Mitralierele s-au oprit, linistea a acoperit campul de lupta, un colind se auzi dintr-unul din batalioane. “Inamicii” au raspuns imediat cu un altul, iar rand pe rand soldatii ieseau din transee, dandu-si mana si imbratisandu-se. Speranta ca va fi o noapte magica luase o forma concreta. Pentru prima data, pentru soldati, dusmanul nu mai era un grup de opozitie, o entitate amorfa, care ameninta; dusmanul capata un nume, putea fi batut pe umar, privit in ochi, avea lacrimi, avea regrete, avea constiinta. De fapt el, dusmanul, era doar un actor intr-un scenariu dictat de altii. Acest prim Craciun, in timpul unui razboi crud si lipsit de moralitate, ne propane o realitate in care fraternitatea nu e doar un concept abstract, ci un fapt petrecut intre oameni ce se credeau dusmani, cu convingeri diferite, dar care erau insa dornici de pace, de infratire, de amestecul de roluri. Toata aceasta poveste plina de sensibilitate pusa in opozitie cu contextul istoric, apare ca o amintire interioara a soldatilor. Chiar daca de a doua zi luptele s-au reluat, nu putem omite ca pentru cateva ore, idealurile au fost comune iar gandul ca noaptea va fi sfanta si unica le-a fost unic crezamant, indiferent de mentaliatatile si culturile carora le apartineau. Fraternitatea nu e doar un cuvant in van, iar prietenia se conjuga intotdeauna la plural.
Scena din filmul ce a avut ca baza de referinta aceasta poveste:
Ca orice purtatoare a numelui deja mega-exploatat ”femeie”, ma intalnesc uneori la o sueta cu amice unde ghici... vorbim despre alte femei, destine spectaculoase, iubiri imposibile, neveste disperate si metrese desavarsite. Sper ca nu v-am dezamagit prin a afla ca nu discut la cafea despre Kierkegaard si Freud. Asta prefer s-o fac numai cu anumiti oameni. In periplul discutiilor noastre despre atatea „ele”, mi-a incoltit in minte o intrebare banala, de altfel, dar al carei raspuns ar putea fi foarte interesant. Oare pana unde e iubire si de unde incepe sa semene a umilinta? Si oare cine e in masura mai mult ca tine sa-ti spuna daca ce simti e iubire sau nu? Iubirea asta a devenit foarte permisiva am observat, iar orice pata se poate sterge cu Ariel-ul iubirii. Poti in numele ei sa furi sotul prietenei, sa te lasi vazuta in cele mai intime ipostaze, sa te smiorcai de dorul lui in fata prietenilor sai, chiar sa te anulezi. Ai de partea ta marea iubire care iti da toate aceste prerogative. Si desi permisiva pana la cel mai inalt grad, cu oricine vorbesti, oriunde ai citi, iubirea pare sa se manifeste la fel, adica dulce si lesinatoare. Iubirea „se poarta” cu inimioare, cine romantice, dessou-uri satinate, si soapte pe la urechi. Nici vorba ca ai putea sa ai simptome proprii, sau mai abitir, sa ai dorinta de a ti-o exprima altfel. Daca ti-a trecut prin cap sa faci asa, te vei trezi cu maxime de genul ”n-ai intalnit tu iubirea, sa vezi... atunci!” Bine, draga, spui, deci ce e de facut? Si am aflat ca pentru a-ti arata iubirea trebuie ca barbatul sa fie legat cu catuse roz, sufocat de responsabilitati de ordin emotional, scuturat de toate gandurile mai putin ortodoxe, indoctrinat ca femeia vrea romantism cu galeata si indopat cu „ te iubesc-uri” dese si pupaturi lipicioase. Asta e ce am aflat eu ca reteta a iubirii de lunga durata. Dupa care mi-am spus: de asta sunt atatea femei singure si am compatimit barbatul si mai ca eram gata sa sustin relatia „gay”. Ah! uitam si mai presus de toate ca sa poti avea „the big love”, cuvintele de capatai sa-ti fie ”calca pe mine, cat mai incaltat posibil!” Si nu vorbesc aici despre acel soi de umilinta placuta, in sensul de a lasa un barbat sa te cuprinda si nici despre acel jenant de confortabil sentiment prin care esti subjugata lui si nici macar de umilinta erotica (melodia Desire – Deepak Chopra feat Demi Moore e un exemplu concludent http://www.youtube.com/watch?v=JEmhhJuMXR0.) Nu! Lumea propovaduieste umilinta bruta, directa, necizelata. Exemplu: prietenul lui il suna sa mearga la o bere, cand de fapt voi trebuia sa mergeti la film. Daca el te lasa balta, tu ii vei zambi plina de incantare, te vei demachia linistita in timp ce iese pe usa, gandindu-te cu ce surpriza culinara sau nu, sa-l astepti. Cam asta e scenariul pe care multe femei mi l-au servit drept dovada a dragostei lor, bineinteles, fiecare avand o alta varianta. Deci pe acelasi sistem! Si ma gandesc de ce se vaita apoi ca barbatii lor, amaratii de ei, isi cauta fericirea prin asternuturi straine. Oare nu sunt pe deplin indreptatiti s-o faca? Oare ei nu au nevoie de traire, de noutate, de reactii noi de care sa se simta mandri ca le-au produs? Nu trebuie oare sa aiba libertate, pentru ca sa stii ca atunci cand vine la tine este pentru ca tu esti femeia pe care o vrea, nu ar trebui oare sa-i lasi spatiul sau, iar tu sa ai doar o camera in sufletul lui? Citeam acum cateva zile o carte ce a facut ravagii in SUA, „Why men love Bitches?”, carte ce pare a le invata pe cele ce detin putine „aptitudini” femeiesti sa retina in preajma lor barbatul dorit pe termen lung. Inevitabil m-am intrebat dar oare de ce mereu se pune problema asa? De ce ar fi femeia cea care intotdeauna doreste sa tina un barbat, de ce nu si invers si de ce nu si posibilitatea ca o femeie sa doreasca sa scape de un barbat? Dupa care mi-am amintit ca aceasta ultima posibilitate s-a si parodiat in filmul”How to lose a guy in ten days”, parodie ce a demostrat ca ideea ca o femeie sa paraseasca un barbat e aproape imposibil de pus in practica, in plus ea fiind doar o sursa de pamflet si ironii. Oare ce le face pe femei sa doreasca un barbat pana la adancul vietii? Sa fie oare barbatul considerat o sursa inepuizabila de tandrete si spontaneitate in acceptiunea lor? Oare barbatul e garantia unei vieti vibrante? Si in dorinta mea de a afla niste raspunsuri am tot rasfoit si am tot citit, imbogatindu-mi lista aberatiilor acumulate in timp. Ce am aflat din carte a fost ca barbatii sunt niste copii frustrati si plini de rautati care au ca scop sa enerveze damele. Drept urmare sa faci exact invers decat isi doreste el. Daca el vrea o mancare calda, ca o fi satul de bucata de pizza rece si tare ramasa de la pranz, tu sa-i dai popcorn. Da, da! Dar stiti de ce? Ca altadata sa nu mai ceara, avand precedentul popcorn. Iarasi un secret aflat a fost ca daca el nu te suna cu zilele nu e pentru ca nu ai valoarea niciunei cepe degerate pentru el ci pentru ca vrea sa vada cum reactionezi. In fine cartea are si ceva adevar ce musteste pe alocuri din paginile ei, insa si multa multa misandrie. Nu sunt eu in masura sa dau sfaturi insa nu cred ca prezenta niciunuia dintre ei poate fi dorita pentru totdeauna, ci mai degraba doar cat exista o cerere si o oferta, sau altfel spus atata timp cat exista receptare a stimulilor. Cred sincer ca niciun sfat din lume nu te poate face mai femeie decat esti tu, nici ca exista o reteta la fel de sigura ca cea de gogosi prin care un barbat iti va jura credinta la nesfarsit? In fine cartea cred ca a fost scrisa de autoare, in baza a zeci de asa-cunoscutele „tepe” primite. Ceea ce am citit m-a facut o aliata a barbatilor si o inamica a femeilor permanent dispuse la a trai ca o prelungire a barbatului. Se subliniaza in carte ideea conform careia nu trebuie sa fii permanent avaiable lui, sa ai programul tau de viata si sa nu te abati de la el pentru ca daca o faci te-ai fript rau. Si ma intreb dar oare cand iti urmezi programul tau doar ca sa-i starnesti interesul lui nu inseamna ca tot barbatul e cel caruia te invarti, nu tot el iti dicteaza viata? Mi s-a parut exact acelesi lucru doar ca de data asta facem invers decat el se asteapta, dar tot raportandu-ne la el. In fine pot spune ca acum, dupa aceasta lectura plina de invataminte precum cele ale lui Neagoe Basarab catre fiul sau, stiu sigur sa retin un barbat daca voi vrea asta vreodata..... Ah, uitam sa va arat o atitudine a unei femei care imi place in mod deosebit:
Ca e sau nu 1 Martie, pentru mine primavara vine atunci cand o simt, cand zaresc prima zambila si soarele imi imprumuta din stralucirea lui. Atunci cand din imagini pot regiza notiunea de primavara, atunci cand seamana cu cele din copilaria mea. E primavara pentru mine ori de cate ori vreau eu si asta, pentru ca-mi pot aduce amintirile primaverilor trecute si parfumul magnoliilor, oricand, in viata mea. M-am trezit cu dor de acest anotimp, asa cum mi se infatisa el si asa cum il percepeam la numai cativa anisori. Stiam pe atunci ca primavara avea sa vina cand trotuarul era uscat si-mi auzeam pantofii troncanind pe asfalt, cand mama imi schimba hainutele in culori pastelate, cand venea de la scoala si-mi arunca in poala zeci de martisoare care faceau deliciul a multor zile de joaca, cand ma trezeam cu capul gol in bataia vantului si cand cu lopetica scormoneam pamantul umed doar pentru e vedea ce este dincolo de primul strat. Uneori gaseam o margica, alteori un nasture, un dop de plastic, nimicuri intr-un cuvant, dar care imi creau senzatia ca orice poate ascunde ceva, o surpriza. Si acum surprizele imi dau batai de inima si-mi scot cel mai autentic zambet pe buze. De atunci nu am mai simtit niciodata acest sentiment. Au venit si trecut zeci de primaveri, in care stiam doar uitandu-ma in calendar ca e 1 martie, nu pentru ca mirosul de afara mi-o spunea. Poate ca, o data cu varsta iti pierzi din capacitatile senzoriale, sau poate esti atat de captivat de viata trepidanta, incat restul trece doar ca un ciclu de viata. Dar primvara asta, am sa las zapada netopita de pe neinistile mele, am sa inchid tristetile pana la toamna, am sa-mi hranesc sufletul cu carti cu pagini parfumate de vreme si maini, am sa-mi scot din cufar haine de sarbatoare, am sa la accesorizez cu zambete si am sa-mi pun snur rosu la mana, am sa las inima libera sa se indragosteasca de cine va vrea ea fara sa-i pun oprelisti, am sa las ochii sa-mi lacrimeze de vant si am sa rad fericita, am sa fiu mai toleranta cu mine si cu cei din jurul meu, am sa ofer cadouri fara sa cer ceva in schimb si fara sa astept gratitudine, am sa-mi indulcesc gura cu prajituri, am sa traiesc mai mult in prezent decat in dorintele, asteptarile si telurile mele, am sa-mi fac prieteni noi si am sa impart zambete celor incruntati
- Sună cinic, nu? Şi totuşi este o mentalitate de largă răspândire. În lumea pragmatică de azi totul se vinde şi se cumpără. Raportul cerere-ofertă scade sau creşte şansele femeilor moderne şi care îşi pot cosmetiza cu uşurinţă scrupulele. Nu sunt nici morale, nici imorale, sunt amorale. Sistemul de valori creeat are alte repere. Fragilă, sensibila, romantica femeie, cu acea constituţie florală, excesiv de pudică, inspirând nevoia de protecţie, obedientă şi determinată de secole să-şi vadă de rosturile casnice, a dispărut. A apărut treptat, treptat, o alta care şi-a asumat răspunderea şi capacitatea de a acţiona ale bărbatului. Ea nu mai este „cel de-al doilea sex” de care vorbea Simone de Beauvoir. Îşi cunoaşte valoarea, rolul civilizator în societate, ştie că Dumnezeu a binecuvântat-o doar pe ea cu miracolul maternităţii, ştie de asemenea că bărbatul este doar un „copil mare” pe care îl poţi manipula. Iubirea a devenit o afacere, cariera şi ea tot o afacere. E nevoie de compromis? Şi ce dacă? Până la urmă, „le trompeur sera trompé”. Noul cuplu se clădeşte pe alte compatibilităţi: Ea – tinereţe, frumuseţe, El – stabilitate financiară, poziţie socială. Femeia îşi vinde imaginea, favorurile şi chiar trupul. Vrea în schimb un job bun, o casă, o maşină ultimul tip şi un bun protector. De fapt dacă îl are pe acesta din urmă, are totul. Cine poate schimba asta? Bărbaţii au învăţat să obţină şi să desfacă portofelul, femeile au învăţat că freamătul genelor, dar şi mânuirea biciuştei, metaforic vorbind, dau roade, de la caz la caz. Femeile de succes - profesional şi social - au sporit „cotaţia” femeii. Dar cum nu există niciun lucru bun fără partea lui de „umbră”, au asimilat tot mai mulţi ideea că femeia e un bun de larg consum – Gravă eroare! E o judecată simplistă şi nedrept generalizatoare. Atunci pentru un bărbat, reticenţele unei femei la începutul unei relaţii sunt „mofturi, sclifoseli”, „manifestări desuete”, iar pentru angajatorul la care mergi să susţii un interviu şi care îţi cere într-un mod voalat sau tranşant mari compromisuri pentru tine, mici compromisuri pentru el, sunt suficiente motive să-ţi reconsidere competenţa şi să gândească la o candidată ce întruneşte toate condiţiile, dar în primul rând la o conştiinţă flexibilă, în acord cu sâni „generoşi”, „posterior obraznic şi apetisant” şi multe promisiuni tacite sau manifestate. Eşti confuză, derutată, ţi se clatină sistemul de valori etice clădit pe experienţă de viaţă, educaţie, cultură. Dar o femeie a zilelor noastre este adaptabilă. Va afla cu siguranţă ce vrea şi va găsi calea spre împlinire. Chiar dacă nu-i va putea schimba pe alţii, o ştie doar, nu e o idealistă bezmetică, va putea găsi oameni cu care să rezoneze.
