joi, 9 aprilie 2009

Advertising si consumerism....

Marturisesc ca publicitatea m-a fascinat intotdeauna, de aici a plecat si chemarea mea pentru PR. In acelasi timp sunt extem de interesata de industria modei, doar ca timpul este inamicul numarul 1, care nu-mi da voie sa-i acord suficiente ore. Stim cu totii ca cel mai bine vinde sexul, iar daca se poate sa fie vorba despre cel intre doua persoane de acelasi sex sau in grup cu atat mai bine. Nefirescul devine firesc dupa sistemul teoriei haosului in care dezordinea e noua ordine.
Publicitatea, este stiut, regleazã sistemul economic prin faptul ca are efecte directe asupra productiei de bunuri si servicii, prin atragerea atentiei consumatorilor asupra acestora, în conditiile în care, datorita aglomerarii pietelor, ele ar putea trece neobservate
Acum cativa ani, rolul unei campanii publicitare comerciale era, pe langa cel de a promova propria imagine, si cel de a lansa noi chipuri, noi manechine. Era sansa pe care miza orice tanara aspiranta la titlul de top-model. Sa fie criza financiara de vina sau nu, cert e ca lucrurile sau schimbat, sau poate, s-au adaptat adresandu-se altor categorii sociale: pensionari si gay, lesbiene. Nu vorbesc prostii! Citeam recent despre baby-boomers si despre faptul ca sunt avizi cumparatori reprezentand un segment vizat de producatori. Cine sunt acestia, poate va intrebati? Ei bine, sunt cei care azi se pregatesc de pensie, cei nascuti dupa al II-lea Razboi Mondial, intre 1946-1960 si care doresc sa traiasca avand confortul binemeritat dupa pensie. William Strauss ii definea ca fiind o generatie de idealisti, egocentrici, de oameni care s-ar lupta pana la moarte pentru idealul fixat. Desi un studiu facut de Graffiti BBDO, ne arata contrariul si anume, ca consumatorii cei mai impatimiti sunt cei ce fac parte din generatia X, adica tinerii nascuti intre 1964-1978, care si-au petrecut copilaria si adolescenta în perioada comunista si au crescut fara brand-uri internationale, astfel fiind in prezent cei mai avizi consumatori, atrasi de produsele de lux. Care o fi totusi categoria cea mai addicted to shopping ramane de aflat.
Ma gandesc poate ca aceasta ar fi cauza pentru care conceptul “old woman in front…!” a fost abordat atat de retailerul Mango cat si de celebra casa de moda D&G. Mango a ales pentru campania tomna/ iarna 2009 intitulata”We love you Lauren”, pe fostul manechin si actrita Lauren Hutton acum o batranica zambitoare si supla.
Kim Basinger (in varsta de 51 de ani) alaturi de Camilla Belle in fotografiile realizate de Inez Van Lamsweerde si Vinoodh Matadin pentru Miu-Miu, primavara/vara 2009, vin sa intareasca ideea. Dolce & Gabbana a ales sa puna in valoare frumusetea Claudiei Schiffer,( putin invechita si uzitata de altfel), alaturandu-i o batranica de 72 de ani, pe nume Hattie, practicanta de yoga si amatoare de clubbing. Imaginile socheaza, cu atat mai mult, cu cat Claudia este asezata intr-o pozitie incitanta in spatele unei alte femei, ceea ce sporeste admiratia comunitatii gay.
Intr-un cuvant, reclama are de toate: desfinteaza tabuuri, creste interesul, starneste reactii.
O alta tendinta remarcata ca luand amploare o constituie reclamele ce au in centrul atentiei actrite celebre si mai putin tinere necunoscute. Vorbesc aici despre publicitatea de tip Star System. Asocierea transfera o parte din capitalul de notorietate si din atributele vedetei asupra mãrcii, permitând în acelasi timp identificarea consumatorului cu aceasta. Probabil ca ideea de plecare este ca acestea vor spori cifra vanzarilor si vor fi mai convingatoare. Scarlet Johansson, Demi Moore, Reese Whiterspoon sunt doar cateva din numele ce ar trebui sa-si imparta faima cu renumite brand-uri.
O alta idee putin bizara pe care am regasit-o in reclame este aceea prin care frumusetea se transforma in socant, lipsit de simt estetic uneori, controversat. Toate acestea fiind menite sa creeze discutii, sa atraga atentia si sa faca valva. Personal, cred ca o reclama vinde mai intai stari, emotii, dorind sa creeze sentimente pozitive fata de brand-ul respectiv. Putem observa asta in reclamele care au ca personaje bebelusi. Ele sunt create special pentru a starni un sentiment placut care sa se asocieze produsului in cauza. Poate ca daca personajul n-ar fi un bebelus bucalat cu ochii turcoise nu ai sta sa privesti reclama, si implicit, nu ai face cunostinta cu Finetti….
Lanvin si fotograful Steven Meisel au mizat pe sentimentele generate de reclama, atunci cand au pus in aceasta toate ingredientele care ar putea sa o faca placuta femeilor. Are dragoste de sine, admiratie narcisista ce duce spre dorinta chiar de a face dragoste cu tine daca se poate, are emotie. Esential pentru a flata femeia si a o face un fan infocat al produselor tale.
Sa nu uitam campania primvara/vara 2009 Calvin Klein, care, nu numai ca a starnit comentarii virulente, dar a fost si cenzurata. Reclama a avut ca personaje principale pe Anna Selezneva si Natasha Poly si a vorbit despre senzualitate si nuditate din perspectiva unei scene de sex in grup. Nimic socant daca te gandesti ca Calvin Klein , in anii ’80, realiza o campanie de promovare in care Brooke Shields afirma sus si tare “Nothing comes between Me and My Calvins". Asadar creativitatea este punctul de plecare al oricarei reclame si e firesc sa o exploatezi la maxim. Ce ma intreb este daca acest tip de “promovare cu conotatii sexuale” a fost un raspuns al cererii si preferintei publicului pentru asa ceva sau ea s-a impus treptat, insinuandu-se inconstient in mintile noastre, ca mai apoi, sa para ca face parte din noi?






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu