Interviu cu dr. Cristian Andrei

Il cunosc pe dr Cristian Andrei de ceva timp, mai exact, de cand am avut o colaborare profesionala, ce s-a concretizat in editarea a doua carti, respectiv "Perna si Ruj" si "Cine m-a facut femeie?". Am dorit insa, sa pot avea ocazia de a-i lua un interviu si iata ca am reusit. Poate va intrebati care este legatura dintre natura blog-ului meu si dumnealui? Un indiciu ar fi: cartile sale care arata intr-un fel preocuparea sa pentru eternul feminin si o anume estetica a vietii. Gandindu-ma la cartile lui imi amintesc cuvintele lui Alain de Botton” am nevoie de altcineva care sa ma ajute sa-mi port istoria, cineva care ma cunoaste la fel de bine, mai bine chiar decat ma cunosc eu insami”. Cam asta imi evoca mie numele Cristian Andrei. As mai putea spune despre dumnealui ca este omul in prezenta caruia te simti cel mai liber, nu are spiritul acela glacial al celor de o breasla cu el, iubeste oamenii si nu doreste sa fie flatat, ceea ce arata ca nu face parte din categoria celor ce vor sa isi proclame valoarea, fapt ce dovedeste ca o are din plin.

T: Ati scris in ultima perioada doua carti ce vizeaza in mod deosebit femeia. Ati reusit sa surprindeti atat de bine trairile ei, incat citindu-le am avut impresia ca a fost scrisa cu sufletul si mintea unei femei. Nu stiu multi autori barbati care sa fi reusit sa se detaseze atat de mult de natura lor masculina. Cum v-ati putut transpune in maniera asta?

C. A: Cred ca aproape tot ce invata un barbat din punct de vedere emotional provine de la o femeie; sau alta… In cariera mea psihoterapeutica am discutat detaliat cu mai mult de 4000 de femei, iar trairile ei s-au intiparit adanc in constiinta mea.

T: Cartile dumneavoastra au mesaje” self help”. De unde atata dragoste de oameni, incat si timpul dumneavoastra liber sa le fie dedicat, scriind carti pentru ei?

C. A: Nu cred ca exista timp liber; cred ca exista timp trait frumos, iar asta nu presupune sa stai tolanit in pat la televizor sau sa ingurgitezi alimentge si bauturi. Am descoperit cat de interesant e sa “scrii” o carte la reportofon, in timp ce conduci prin locuri frumoase intre doua treburi, cat de frumos este chinul de a te trezi noaptea cu o pagina a cartii in minte, sau cat de firesc se prelungesc cuvintele profesiei umaniste in cuvintele unei carti umaniste…


T: In cartea Perna si Ruj vorbiti despre tema infidelitatii. Cum percepeti infidelitatea : un simptom al unei relatii bolnave deja sau o cauza?

C. A: Privita cu un ochi psiho-social si nicidecum moraliceste sau logic, infidelitatea este un fenomen care rezulta din ceea ce fac oamenii care se invart in jurul unui cuplu. Ea este o realitate sociala tot mai vizitata de contemporanii nostri, pentru ca traim intr-o lume cu preocupari erotice non-stop.

T: Credeti ca iubirea ar trebui sa rasfoiasca Registrul Starii Civile inainte sa ne viziteze?

C. A: Starea de iubire si Starea Civila se intalnesc doar formal, odata sau de mai multe ori in viata. Uneori se cauta reciproc, alteori se desfiinteaza reciproc, iar asta se intampla pentru ca una zboara, iar cealalta se infige. Sunt in contratimp aceste stari… Ai observat?

T: Sau o putem invoca ca scuza atunci cand ne atingem de asternuturi straine?

C. A: Nu cred ca iubirea erotica poate fi folosita ca argument sau ca scuza, nici ca scop in viata. Ea este perena, infloreste si se ofileste natural. Cand o simti, e semn ca ai de parcurs o sarbatoare si trebuie sa respiri in ritmul ei, macar o vreme.

T: Este amanta intotdeauna o victima a propriilor ei sentimente, pentru care este blamata si nedreptatita?

C. A: Da, amanta cade victima propriilor sentimente, cand acestea incearca sa se incadreze in povestea de viata a altora, asa cum face o fetita care incearca sa se impinga intre mama si tata cand sunt imbratisati; cred ca multe incep in acele momente din biografia ei...

T: Cum e mai greu sa traiesti azi: ca barbat, fiind permanent provocat de femei “vitrina” diponibile, dar trebuind sa ramai fidel sau ca femeie care permanent esti tentata de barbati cu potential, desi ar trebui sa ramai indiferenta?

C. A: Aici sunt enuntate cele doua mari dileme comportamentale ale celor doua sexe. Poti iesi din aceste dileme, atat ca barbat cat si ca femeie, daca stii sa-ti armonizezi atitudinile cu stadiul de dezvoltare in care te afli. Ca femeie, poti sa te arati tentata, cata vreme stii ce sa faci cu sentimentele starnite astfel.

T: In cea ce a doua carte "Cine m-a facut femeie?" vorbiti despre femeia: bijuterie, cetate, mister. Care credeti ca este scopul prin care femeii i se cere astazi, indirect, masculinizarea, propunandu-i-se printre altele si “aventura eficientei”? Mai exact: de ce trebuie sa arati si sa te comporti ca un barbat, cand el inca mai exista ca specie?

C. A:Valorile societatii sunt acum cele masculine, cu ajustari unisex. Cu alte cuvinte, pentru a te simti implinit ti se cere performanta, fermitate, insensibilitate, iar astea pot fi impachetate in culori si maniere feminine, astfel incat sa devina accesibile si sexului “slab”. Se pare ca barbatul nu prea mai exista distinct azi: nu mai tine pe umeri, nu mai exploreaza, nu mai confera siguranta.


T: Este astazi femeia un “bun mobil”? Intreb asta referindu-ma la tendinta multor barbati de a-si demonstra reusita sociala, aratandu-si casa, masina, …la fel si femeia.


C. A: Acest fenomen decurge din tendinta de a pretui imaginea, nu esentele. Barbatii se afiseaza cu femeiele care arata bine, pentru ca utilitatea lor materna nu mai este prioritara.


T: Din prisma experientei profesionale vaste precum si din cea a barbatului, ce atribute credeti ca ar trebui sa salasluiasca intr-o femeie pentru a fi retinuta de sufletul unui barbat?

C. A: Pentru a fi retinuta ca frumoasa, trebuie sa stie sa se arate si celorlalti barbati; pentru a fi retinuta ca desteapta, trebuie sa stie sa se exprime in doua trepte; pentru a fi retinuta ca posibila sotie, trebuie sa o poata prelungi pe mama Lui.

T: Exista in literatura un personaj feminin pe care l-ati putea da drept un prototip al femeii ideale, a ceea ce-si doresc barbatii?

C. A:In literatura nu exista o astfel de femeie, din moment ce cartile raman in rafturi oricat de frumoase ar fi, asa cum ramane femeia frumoasa in casa, dupa ce este citita.

T: Stiu ca organizati uneori la Institutul de Relatii Umane sesiuni deschise pe teme de interes general. Una dintre cele mai recente s-a numit Cu ce te alegi din iubire? Ati aflat raspunsul? Daca da, care este acesta?

C. A: Sesiunile deschise ale Institutului au devenit tot mai atragatoare publicului select. Din discutiile avute pe tema “Cu ce te alegi din iubire?” a rezultat ca te alegi cu viata in formele cele mai curate: copil, intensitate, naturalete.

T: Va considerati un om fericit?

C. A: Da. Pur si simplu da.

T: Vi se intampla uneori sa priviti viata ca pe o dupa-amiaza plictisitoare de duminica?

C. A: Nu viata nu este plictisitoare, cata vreme ii zambesti. Iti raspunde imediat, pentru ca de-abia asteapta sa te umple.

T: Unii spun ca pasiunea aduce cu sine performanta, altii ca masura e cheia succesului. Ce ar trebui sa primeze in viata unui om: pasiunea sau masura?

C. A: Cand e vorba despre tine, e buna pasiunea. Cand e vorba despre ceilalti, e buna masura, cu unele exagerari de moment. Dar atentie: succesul ar trebui sa fie raportat la propria persoana, nu la cei care concureaza cu tine.

T: Daca ati mai avea o viata, v-ati alege aceeasi meserie? Motivati de ce?

C. A: Nu eu am ales meseria asta, ea m-a ales pe mine. Si… adevarul este ca mai am o viata, pe dedesupt. Si inca una, pe deasupra. Cel putin asa spun teoriile unificatoare (cuantica, fractala, non-lineara, ce a corzilor…).

T: Vorbiti-ne putin despre proiectele pe care le aveti.

C. A: Acum scriu la cartea despre moartea fiecaruia. Incerc sa infiintez o clinica a dependentelor, fie ele fata de substante, fie fata de jocuri de noroc, internet, pornografie. Ma apuc la vara de renovat casa parintilor. Am niste proiecte despre cum sa-i conving pe romani sa-si tina tara curata. Iar la Institutul de Relatii Umane vreau sa adun oameni luminati intr-un grup de discutii asupra evenimentelor si curentelor la scara nationala.