Interviu cu Lola

Acum ceva vreme ii descopeream blogul si implicit faceam cunostinta atat cu Lola cat si cu margelele ei pline de povesti. M-a fascinat istoria ei de viata, curajul de a lasa in urma tot ce ii era familiar pentru o lume total noua, pasiunea cu care si-a transformat un hobby intr-o afacere cat si minunile care ii ies din maini. Asa am decis sa ii pun Lolei cateva intrebari ale caror raspunsuri mi-au demonstrat ca niciodata nu e prea tarziu sa faci ceea ce-ti doresti si ca numai aceasta iti poate aduce satisfactia totala. Asadar va fac cunostinta si voua cu Lola, asa cum ii place ei sa i se spuna, o femeie curajoasa, optimista, creativa, sotie, mama, care a stiut sa ia decizii importante in momente cheie.

T: Lola B. Lou- ce semnificatie au cuvintele astea? Unde isi regasesc originea?

L: Lola era numele mamei mele. B. Lou duc cu gandul la ceea ce fac si suna melodios.

T: Cum a devenit hobby-ul un business? Povesteste-mi de inceputurile tale…?

L: Am inceput in joaca, fara sa am un plan sau sa anticipez ceea ce a urmat. Eram in Spania si am cumparat un pachet de lut dintr-o librarie pentru ca nu stiam ce sa fac cu atata timp liber. Cand am vandut primul sirag de margele probabil a inceput business-ul.

T: Ce-ti hraneste pasiunea pentru margele?

L: Inca n-am dezlegat misterul. E un freamat interior, o neliniste. Tot ce stiu e ca ma trezesc zilnic cu aceeasi bucurie de a le face.

T: Mai poate fi considerate astazi arta o sursa de profit?

L: Ma feresc sa generalizez. Pentru unii e pentru altii nu.

T: Cand te simti pe deplin recompensata pentru munca ta de a fabrica aceste superbe margele cu povesti?

L: Cand mi se spune “multumesc”, cand simt oamenii insufletiti si inspirati de ceea ce fac.

T: Care a fost destinatia blogului tau la inceput: promovarea muncii tale sau dorinta de a impartasi experientele tale celorlalti, poate singuratatea…?

L: Initial am vrut sa fie o adresa la care cei interesati sa gaseasca fotografii cu margelele. Pe urma blogul s-a dezvoltat organic, creatia plastica impletindu-se cu povesti si intamplari.

T: Stiu ca ai emigrat, de ce ai ales Portugalia?

L: Portugalia m-a ales. Firul lucrurilor a dus acolo.

T: Stiu ca inainte sa pleci lucrai ca copywriter in TVR, era un job, presupun, ce conferea o anumita stabilitate. Ce era de partea cealalta a balantei?

L: Da, imi oferea stabilitate, dar niciodata satisfactia unui lucru pe care sa-l pot duce la bun sfarsit asa cum as fi vrut. De partea cealalta mai era si o mare plictiseala.

T: A fost parasirea tarii cea mai grea alegere pe care ai avut-o de facut in viata?

L: Am parasit tara cand nu mai aveam de ales si atunci a fost simplu.

T: Cum ai perceput instrainarea?

L: Ma simt cetatean al lumii, nu o romanca instrainata. Ma acomodez foarte usor in orice loc. Chiar imi place desprinderea pe care mi-o da lipsa de apartenenta .
Radacinile mele sunt romanesti si asta e important, dar imi place contactul cu alte culturi, imi place sa descopar oamenii in esenta lor, dincolo de nationalitate.

T: Care este locul unde te ascunzi de ceilalti cand vrei sa fii doar cu tine?

L: Ma ascund in mine insami.

T: Cum sa ne-o imaginam pe Lola cand lucreaza? Unde sta, cu ce e imbracata, ce asculta….?

L: Stau in living daca e rece afara sau pe terasa cand se incalzeste. De obicei ma asez pe jos. Port tricouri si pantaloni de trening din ce in ce mai patate cu vopsea. Ascult Radio Marginal, muzica de ipod sau inchid tot si ma minunez cum pensula mea atinge lutul fara sa scoata vreun sunet.

T: Intr-o lume guvernata de hi-tech cat a prins la noi acest fenomen hand-made?

L: N-am suficiente date sa vorbesc despre fenomenul hand-made, dar stiu ca in paralel cu hi-tech-ul margelele mele au cautare, adica au prins.

T: Ce diferente sesizezi din acest punct de vedere la noi fata de alte tari?

L: Exista peste tot oameni care prefera lucruri originale in locul celor de serie. Diferente majore nu cred ca sunt.

T: Exista cineva sau ceva care sa te inspire cel mai mult, care sa-ti sporeasca la cote maxime creativitatea?

L: Ma inspira foarte multe lucruri. Natura in primul rand. Sunt uimita de simplitatea, rigoarea, diversitatea si estetica formelor din natura.

T: Prin ceea ce face :este Lola mai mult un creator de vise sau un om ce a gasit modalitatea de a descrie povestile traite?

L: Sunt si una si alta asa cum pot fi definita inca in alte multe feluri.

T: Spune-ne cateva atuuri pe care le au produsele handmade ca sa promovam mai mult conceptul. Spun asta pentru ca inca romanii in mare parte sunt adepti ai consumerism-ului si ai branding-ului?

L: Oamenii sunt diferiti. Cei care vor branduri vor prefera, probabil, in continuare brandurile. Cei care isi gasesc rostul consumand vor consuma, dar eu ma adresez altor categorii.
Persoanele care vor margelele mele sunt inteligente, sensibile, genul de oameni care inteleg ce conteaza in viata, care stiu sa descopere profunzimile existentei

T: A purta handmade e un indemn de a iesi din anonimat fiind altfel? Este vorba de un limbaj aici pe care il poate exprima oricine intr-o maniera proprie, nealterata de conceptul : “la moda”

L: A purta handmade e o alegere nu un indemn. Cautam cai de exprimare, vrem sa ne marcam unicitatea si atunci lucrurile personalizate ajuta intr-un fel .

T: Blog-ul tau este o sursa de emotie ori de cate ori il deschid, ma face sa ma transpun foarte usor, sa intru in atmosfera pe care tu o descrii. Nu ai vrea sa scrii o carte?

L: Daca o carte va vrea sa fie scrisa de mine cu siguranta se va intampla asta, dar eu nu imi propun nimic. Imi place sa ma las surprinsa de viata.

T: Cum ai defini gustul succesului?

L: Succesul e o recunoastere de catre ceilalti a valorii muncii mele. Nu e ceva despre care se poate spune ca are gust. As vorbi mai degraba de bucurie decat de succes. E o mare rasplata sa simt ca ceea ce fac foloseste. Eu cred in bine, in partea luminoasa a lucrurilor si cand reusesc sa transmit oamenilor un pic de incredere am sentimentul ca nu traiesc degeaba.