vineri, 24 aprilie 2009

Barbati si barbati...!

Mare dreptate avea cel care spunea ca barbatii se impart in doua categorii: cei care ar trebui sa ne placa si nu ne plac si cei care nu ar trebui sa ne placa, dar ne plac.
Cei mai multi barbati pe care i-am cunoscut erau de parere ca te poti indragosti de un barbat fara ca el sa faca ceva anume, ci doar pentru simplul fapt ca el exista. Li se parea sufiecient sa poposeasca in universul tau pentru o perioada, asa cum te cazezi la hotel pentru relaxare si odihna, si gata tu erai cucerita iremediabil. Nici vorba de cunoastere, similitudini, eforturi.....! Astea probabil ne raman atribuite noua femeilor, in mintea lor. Intr-un procent mult mai mic existau si cei care se straduiau atat de tare, incat efectul era invers proportional cu asteptarile lor. De aici a aparut dilema mea: ce sa faca un barbat sa nu fie nici prea mult, nici prea putin, nici prea” nimic”?
Imi amintesc de strategiile de cucerire prost alese ale unora. Imposibil sa nu fi intalnit genul de barbat care din timiditate sau poate din prea multa dragoste, disimula o indiferenta naucitoare. El spera in naivitatea lui, ca te va indarji si vei capitula fara prea multe explicatii. Niciodata nu lua in calcul posibilitatea ca indiferenta etalata de el te va trimite cu sageata albastra spre alta minte si alt trup.
I-am mai intalnit pe cei care initiau o relatie cu o femeie, sedusi de mitul lui Pygmalion, mai exact, de ideea ca ar putea sa o schimbe creand-o dupa bunul lor plac. Dar oare s-au intrebat vreodata cata responsabilitate asumata implica aceasta initiativa? Formand o persoana dupa criteriile tale, nu devine ea in timp ceva foarte previzibil, mai are ea in mana asul spontaneitatii cu care ar putea sa-ti faca zilele noi si pline de emotii? Si daca ea se schimba, poti fi sigur ca mai exista un altul care sa o vrea asa cum tu ai cladit-o, in cazul in care plictiseala te va face sa-i spui intr-o zi:”gata!”?
Nu-i pot uita nici pe cei ce considerau insistenta-calea spre succes. Telefoane, mailuri, sms-uri plus prezenta lui la orice ora din zi si din noapte formau doar arsenalul care cu siguranta te trmiteau in celalalt colt al lumii. El ramanea nedumerit si incerca sa gaseasca explicatii ale purtarii tale pe care o vedea necuviincioasa si plina de lasitate. Cum in mintea lui povestea voastra de dragoste era perfecta, iar el plin de afectiune, nu intelegea ce anume sa te fi facut sa-ti schimbi casuta de mail si numarul de telefon. Explicatia pe care o gasea, idioata de altfel, era: ca esti o neserioasa ce ai vrut doar o aventura. Niciodata mai mult de atat!
Am intalnit si pe cei care te priveau din start ca o sursa infinta de durere, suferinta. Erai practic o continuare a esecurilor lor. Asta se intampla in cazul in care in trecutul lui una din iubite il ranise suficient de tare, incat sa poata traduce bitch, cu femeie.. Dupa ce la prima intalnire, acuza intreaga tagma feminina de misandrie si infidelitate la a doua intalnire se astepta sa-i sari de gat, indragostita pana peste urechi de neincrederea lui in el si in „ELE”.
Ah! Uitam cea mai des intalnita categorie, grandomanii. Cucerirea este un sport pentru ei, iar femeia intotdeauna are un pret. Fac uz de accesoriile care ii completeza: masina, casa, pozitie sociala, pe care ti le servesc din primele minute ale conversatiei, fara legatura, asa buluc una dupa alta. Sistemul folosit este acesta: tu il intrebi ce mai face? Iar el intr-o clipita iti spune ca a fost trafic mare in Dorobanti unde locuieste, masina lui ...nu a gasit loc de parcare, iar cheile de la birou le-a uiat langa vioara Stradivarius...Si asa in 3 minute ai aflat tot ceea ce al credea ca e important sa se stie despre el. Daca te mai invita si la un jus si o salata, cu siguranta ca se astepata sa te balangani de incantare ca o trestie, clocotind de dorinta mocnita.Iar daca reactia ta nu e , esti catalogata drept o femeie tuta, care nu-l meriti, iar atentia lui se muta cu el cu tot la domnisoara cu plete blonde, prajita de solar de alaturi, care stie sa-i aprecieze lucrurile din posesie.
Si uite asa stand lucrurile ma intreb de ce doar foarte rar femeia e privita doar prin ea si nu prin celelalte. Daca un barbat s-ar stradui mai mult sa-i faca un compliment personalizat, ce n-ar putea fi spus oricarei femei de pe lume, daca i-ar admira o suvita care ii da conturul atat de perfect al fetei, daca i-ar privi mainile care i-ar vorbi despre ea, daca ar uita o clipa de atat de banalele confidente referitoare la alte partenere, daca sms-urile ar avea o masura, iar prezenta lui o siguranta...oare nu ne-am lasa mai usor seduse?
Acesti barbati exista, dar sunt rari. Sunt aceia pentru care a face sa se simta bine o femeie in compania lor le aduce o satisfactie imensa. II apreciez, desi stiu ca si asta este tot din egoism, si anume egoismul de a-ti oferi satisfactii, chiar daca asta la o prima impresie ar parea altruism.

10 comentarii:

  1. bravo..daca as fi prezenta as fi aplaudat,pe cint de minunat pe atit de adevarat,eu ma consider o norocoasa,am cunoscut un baiat care ma iubeste iar cuvintele frumoase si complimentele sunt la ordinea zilei,sunt fericita,dar desigur ca detest baietii care ce cred mari regi(cu banii parintilor) si se mai rid si de suferinta domnisoarei,trist dar adevarat si rusinos pt cei ce se o simt pe piele..

    RăspundețiȘtergere
  2. Maybe...If you change the way You look at things...the things you look at...CHANGE.
    Barbatii gindesc logic...femeile gindesc emotional.Asa am fost creati.Totul in natura materiala este dualistic.Ziua si noaptea, plus si minus...etc
    Iar pentru cei care transcend acest dualism....sint deja "Enlightened" problemele astea nu mai au importanta.
    Cind eram mai tinar, eram de parerea ca o femeie este ca o floare...facuta sa fie admirata...culeasa..pusa intr-o vaza cu apa...samd.
    Dar mai intii trebuie sa indepartezi spinii.
    So vezi?...aceasta problema poate fi dusa la nesfirsit.In contextul ca una din parti vrea sa iasa invingatoare.Aici e greseala.
    I remember a prayes of Saint Francis of Assisi about how to overcome this constant battle for ones righteousness over the other.

    Lord, make me an instrument of your peace.
    Where there is hatred, let me sow love;
    where there is injury,pardon;
    where there is doubt, faith;
    where there is despair, hope;
    where there is darkness, light;
    and where there is sadness, joy.

    O Divine Master, grant that I may not so much seek
    to be consoled as to console;
    to be understood as to understand;
    to be loved as to love.
    For it is in giving that we receive;
    it is in pardoning that we are pardoned;
    and it is in dying that we are born to eternal life.

    RăspundețiȘtergere
  3. Tatiana am zambit trist citind randurile acestea.
    Cea mai suprinzatoare remarca a facut-o fostul meu partener "Sunt atat de usor de pastrat!Eu nu am nevoie de multa afectiune si atentie.Prea multa afectiune m-ar pune pe fuga!"
    Scriind aceste randuri realizez ca asa si-a creat el lumea iar eu am fost incapabila sa ii ofer afectiunea pe care o aveam la purtator pentru ca probabil undeva in subconstient realizam ca nu e pentru el tipul asta de manifestare.
    Pentru mine barbatii au devenit niste necunoscute.Am senzatia ca al meu comportament natural nu se potriveste deloc cu lumea lor.

    RăspundețiȘtergere
  4. Draga Nina ma bucur ca impartasim intr-un fel aceleasi opinii.Esti o norocoasa a ai intalnit un om sincer care te iubeste. E mare lucru!Multa dragoste si de acum incolo.

    Chriss, noi nu avem spini si nu spun asta fiindca as fi o feminista.Cred ca ne interpretam gresit atata tot. In alte posturi chiar am aparat barbatul(ex post: Cat iubire, cat umilinta?). Incerc sa fiu impartiala, si nu am scris niciun rand cu ura sau cu misandrie. Doar asa am simtit atunci.

    Aytana, si pentru mine barbatii sunt necunoscute numai ca uneori mi se intampla sa fiu empatica cu unii din ei si asa imi gasesc niste raspunsuri. Nu spun ca raspunsurile reprezinta un adevar general valabil, e vorba de subiectivism, dar e un mod de a gasi explicatii, motivatii ale purtarii lor uneori inexplicabile la o prima vedere

    RăspundețiȘtergere
  5. Si eu caut mereu raspunsuri.Si ma intreb daca e vreun bai in toata povestea asta.Caci unele lucruri sunt pur si simplu fara raspuns.
    Ma intreb ce efect ar avea un raspuns potrivit asupra mea?! :)
    Probabil m-ar ajuta sa devin mai inteleapta desi tot nu m-as da jos din lumea mea cu norisori roz.

    RăspundețiȘtergere
  6. La mine functioneaza. Am nevoie uneori de o explicatie logica, desi sentimentele nu prea au treaba cu logica ci cu partea emotionala. Nu cred ca devin mai inteleapta:), dar macar imi ofer mie o alternativa diferita de aceea de a lasa lucrurile inexplicabile. Cat despre norisorii roz ei se incapataneaza sa ne populeze cerul mintii.

    RăspundețiȘtergere
  7. Pentru toate aceste comportamente (dintre care pe unele le-am recunoscut si eu) nu ar putea fi un raspuns mult mai simplu? De exemplu, stereotipia in gandire.
    Complimentele personalizate cred ca sunt dificil de realizat nu din cauza a ceea ce suntem noi pentru ei, ci datorita incercarii lor de a fi altfel. "Esti atat de frumoasa" poate sa fie, prin simplitatea cuvintelor, fraza care in ziua aceea ne face fericite. "Esti atat de frumoasa" poate sa para un excrement urat mirositor servit pe un platou de tinichea.
    PS: eu cred ca toti avem spini, apropo de ce a zis Chris.

    RăspundețiȘtergere
  8. @floare de mai -Bine ai venit pe blogul meu! Referitor la ce ai scris, poate fi si din cauza stereotipiei in gandire! Eu prefer complimetele personalizate insa pentru ca asta ma face sa vad ca mintea lui a lucrat pentru mine. A cautat niste detalii si le-a gasit. Mai inseamna si ca imaginea mea i-a poposit o vreme in minte.

    RăspundețiȘtergere
  9. Dar poate nu se pricepe la cuvinte. Tu (cel putin din ce am vazut pana acum pe blogul tau) esti o tipa complexa, o femeie a cuvintelor. Ai cunoscut oameni care stiu sa fie naturali fara efort (inclusiv dr. Cristian Andrei!). Nu stiu, cel mai probabil ai dreptate...dar ma gandesc ca ar trebui sa luam in calcul toate posibilitatile inainte sa blamam "sarmanii" barbati. Adica din ce am vazut eu pana acum, este un efort suplimentar pentru ei sa fie mai lirici ("esti buna" ar fi un mare compliment, daca ar fi sa aleaga ei - bine ca nu le permitem!).

    RăspundețiȘtergere
  10. @floare de mai: intentia mea chiar nu a fost aceea de a-i blama pe barbati. Stiu ca nu sunt buni comunicatori si au simtul ridicolului dezvoltat, iar din aceasta cauza prefera sa nu-si concretizeze sentimentele in cuvinte. Chiar asa cum ii spuneam mai sus lui Chris, am posturi care pun si femeile intr-o lumina nefavorabila. Vreau sa fiu impartiala. De asta uneori atrag atentia asupra unor lucruri care tin de partea masculina iar alteori de cea feminina.
    Multumesc pentru cuvintele frumoase!

    RăspundețiȘtergere