joi, 30 aprilie 2009

Interviu cu Silvia - De la Vegas


Cu siguranta una dintre cantaretele care nu doar arata foarte bine dar are si o formare muzicala solida este Silvia Launeanu, solista trupei De La Vegas. Intotdeauna prezenta ei pe scena mi-a transmis naturalete si siguranta de sine. Nu s-a sfiit niciodata sa vorbeasca, despre ea asa cum este, fara artificii si fara a se ascunde in spatele unei imagini construite pas cu pas, iar acest lucru m-a facut sa o apreciez din plin. Plina de spontaneitate asa cum s-a remarcat si la emisiunea “Inelul cu diamant”la care a participat, Silvia mi-a vorbit despre ea si despre proiectele ei.

T:
Reprezentati unul dintre cele mai profesioniste si longevive proiecte de pe piata muzicala. A fost greu sa va gasiti un loc in muzica romaneasca?

S: Atat eu cat si Daniel Robu ne-am inceput carierele ca solisti si apoi, practic, la cererea publicului, am format proiectul De La Vegas. Prima piesa pe care am cantat-o impreuna a fost "Fata cu vioara", aceasta aducandu-ne foarte multe satisfactii profesionale. In aproape 10 ani, de cand exista proiectul De La Vegas, am trecut si prin momente dificile dar cred ca intotdeauna ne-am gasit locul in muzica romaneasca si tocmai de aceea existam de atatia ani si functionam foarte bine si in prezent.

T: Cum ti se pare peisajul muzical autohton? Ce iti place si ce te dezgusta la el?
S: Muzica produsa in Romania se imbunatateste vizibil, devenind competitiva si pe plan international. Ma dezgusta ca se promoveaza pe toate planurile non-valorile, dar nu intr-atat de mult incat sa intru in detalii.

T: Stiu ca ai fost protagonista musicalului The Rocky Horror Show. Ce a reprezentat aceasta experienta pentru tine?

S: A fost o experienta pozitiva pentru mine, o mare provocare, si sunt foarte multumita ca am invatat lucruri noi si simt ca am devenit o artista mai buna, complexa.

T: De curand ai fost desemnata castigatoarea inelului cu diamant. Care au fost atuurile tale in aceasta competitie?

S: In primul rand, am intrat de la bun inceput in emisiunea "Inelul cu diamant" ca intr-o competitie sportiva. Am fost pe tot parcursul probelor, foarte atenta, echilibrata, si am tratat multe situatii cu umor. Cred cu tarie ca atuul principal a fost naturaletea, pentru ca nicio clipa nu mi-am dorit sa par altfel decat sunt eu in viata de zi cu zi. Tocmai de aceea am acceptat invitatia de a participa la acest show pentru ca oamenii sa ma poata cunoaste mai bine si sa ma vada in diferite situatii atipice

T: Am citit undeva ca niciodata nu ai o coregrafie stabilita pentru show-urile tale. De unde vin toate acele miscari, din instinct, din faptul ca devii una si aceiasi cu muzica pe care o canti?

S: Chiar daca sunt momente in care lucram la coregrafie, totusi imi place foarte mult pe scena sa fac ceea ce simt. Comunicarea cu publicul este esentiala pentru mine si de aceea prefer sa nu fac totul ca dupa o reteta, ci spontan. Fireste ca se poate intampla sa nu fii foarte inspirat intr-o zi, dar conteaza enorm feedback-ul pe care il simti din partea publicului.

T: Intotdeauna cand incepem sa descriem o persoana incepem cu parul. El este practic purtator al mesajelor noastre despre noi, cel lung fiind cel mai adesea considerat un simbol al libertatii. Parul tau lung ce ar trebui sa ne spuna, despre tine?

S: Nu am stiut ca parul lung este considerat un simbol al libertatii, dar daca asa este, atunci poate fi adevarat, pentru ca sunt o persoana independenta si imi place foarte mult sa ma simt si sa fiu libera,dar nu de aceea am parul lung. Parul meu atat de lung este de fapt o razbunare. Toata copilaria mama m-a tuns foarte scurt, baieteste, in timp ce eu adoram fetele cu parul lung.

T: Banatul” e fruncea” se spune. Cum ai descrie femeia banateana in raport cu celelalte? Ce o face speciala?

S: Da, stiu ca se spune ca "Banatul e fruncea" dar noi, banatenii, trebuie sa dovedim prin fapte acest lucru. Femeia banateana este exact ca celelalte femei din oricare alta zona a tarii, dar parca putin mai mandra de originea ei. Pentru mine tot ceea ce reprezinta Banatul este special si asta pentru ca prietenii mei din copilarie sunt acolo in Timisoara, casa in care am crescut, toate amintirile mele din copilarie sunt foarte proapspete in mintea mea, in sufletul meu, si simt si acum ca radacinile mele sunt clar de origine banateana. Niciodata nu voi uita cine sunt,de unde am plecat si cine imi sunt adevaratii prieteni.

T: Foarte multe lucruri stiute despre tine sunt legate de muzica si mai putine despre tine ca om.
Asa ca da-mi voie sa te intreb si cateva lucruri mai de suflet.
Cine este Silvia, dincolo de imaginea exotica pe care o vedem pe scena si care cu siguranta ne incanta privirile?

S: Pai, Silvia este exact cea pe care o vedeti voi pe scena. Fara artificii de niciun fel. Sunt o persoana curajoasa si imi place sa ma arat lumii exact asa cum sunt. Este grozav sa te simti iubit si apreciat de oameni pentru simplu fapt ca ai curajul sa spui ceea ce gandesti si sa faci lucrurile in care chiar crezi.

T: Esti o femeie extrem de frumoasa si senzuala. As vrea sa stiu daca risca o femeie frumoasa sa nu stie daca a fost aleasa pentru ca reprezenta un trofeu sau pentru toate celelalte lucruri care-i completau aspectul fizic?

S: Sunt foarte multi barbati care, intr-adevar, alearga dupa trofee, dar eu intotdeauna am stiut sa-mi aleg barbatul care m-a iubit pentru ceea ce reprezint eu ca om. Am avut putine relatii, toate de durata si toate traite la intensitate maxima.

T: Tie ce-ti place cel mai mult la tine? Care este calitatea cu care te mandresti?

S: Imi place ca am simtul umorului si acest lucru ma salveaza de multe ori din situatii delicate

T: Ai fost si esti o persoana extrem de discreta in ce priveste viata personala. Acesta lipsa de informatii a condus in vreun fel la inventii ale oamenilor despre intimitatea si relatiile tale?

S: Da, sunt o persoana discreta dar in momentul in care am fost intrebata despre viata mea personala am raspuns fara sa ezit. S-au mai strecurat, pe parcursul anilor, mici informatii eronate, dar nu m-au afectat in niciun fel. Sunt o persoana deschisa si nu imi este greu sa discut despre viata mea de dincolo de scena.

T: Ce te intristeaza cel mai mult?

S: Sa vad animale agresate de oameni si batrani care stau la coada pentru a-si cumpara o feliuta de parizer pentru ca nu-si permit mai mult. Ma intristeaza mult sa vad copii abandonati atata vreme cat exista foarte multe cupluri care nu pot avea proprii lor copii, dar isi doresc foarte mult sa devina parinti adoptivi si din cauza birocratiei inutile nu reusesc sa infieze un copilas.

T: Ce-ti aduce zambetul pe buze oricat de suparata ai fi?

S: Figura catelusului meu care de fiecare data cand vin acasa ma intampina cu dragoste enorma.

T: Jumatatea pe scena ti-ai gasit-o, poti spune ca ti-ai gasit si jumatatea in viata personala?

S: Da, pe scena simt ca ma completez foarte bine cu Daniel Robu. In viata personala am intalnit de mai multe ori iubirea dar cred ca este destul de greu sa-ti gasesti cu adevarat jumatatea. Mi-as dori foarte mult sa cred ca barbatul care este in momentul acesta in viata mea este acea jumatate.

T: Descrie-o putin pe Silvia indragostita. Cum e ea ?

S: Mai dezordonata decat de obicei. Uit cheile in usa, uit de semafoare si trec pe culoarea rosie, ma gandesc de doua ori daca am platit sau nu intretinerea, si alte lucruri marunte de acest gen. Avand in vedere ca eu sunt o persoana foarte ordonata, aceste evenimente mai sus enumerate nu-mi stau in fire.

T: Daca ar fi sa te descrii printr-o culoare, melodie, obiect care ar fi acelea?

S: Ma reprezinta foarte mult vioara si tot ceea ce reprezinta acest instrument, forma, sunetul si dificultatea cu care ii sunt descoperite tainele.

T: Ce proiecte ai pentru viitor atat pe plan profesional cat pe plan personal?

S: Pe plan profesional pregatesc alaturi de Daniel Robu urmatorul album De La Vegas care va fi lansat in toamna acestui an. Pe plan personal imi doresc foarte mult ca in curand sa deschid un magazin pentru animale.

T: Un sfat cititorilor…..?

S: De obicei ma feresc sa dau sfaturi, dar imi place intotdeauna sa le spun oamenilor sa-si pastreze optimismul. Intotdeauna dupa ploaie vine soare!

marți, 28 aprilie 2009

Vedeta verii:Short-ul!

Cu siguranta ca dulapul vostru contine si o pereche de pantaloni scurti. E momentul insa sa-i scoateti de acolo! Sezonul acesta sunt indispensabili, daca va doriti sa fiti la moda. Fie ca este din bumbac sau jeans, cu lungimi variate, in culori pastalate sau negru, short-ul revine si chiar se impune. Asadar pregatiti-va pentru ca timp de cateva luni, acest articol vestimentar sa va pune in valoare picioarele si bronzul.!
Un pic trash, dar stylish, short-ul din jeans cu aspect uzat este un must-have al verii. Desi propus pentru sezonul toamna/iarna 2009 de Alexander Wang, iubitoarele de moda, se pare ca n-au mai avut rabdare pana atunci, si au inceput deja sa-l poarte.
De asemenea, puteti sa va jucati taind o pereche de jeans, lasand sa se vada interiorul buzunarelor. Evitati insa pe cei cu aspect prespalat si pe cei cu capse, fermoare in exces.
Sunt usor de combinat, putand astfel aborda stiluri diferite. O vesta scurta, o palarie, un tricou lag pot completa tinuta voastra. Pentru seara, o mica vesta paietata, peste un tricoul alb poate fi o combinatie reusita. De asemenea, o pereche de cizme de vara, platforme sau balerini pot face deliciul unei tinute in care short-ul este vedeta.
Sfaturile de aur ale specialistilor spun ca niciodata nu trebuie sa combini intr-un outfit doua pise din denim. E prea mult si risti sa ai un aer banal si deloc chic. Asa ca lasa imaginatia sa-ti zburde, fa combinatii ingenioase si ai grija ca pielea ta sa arate imbietor. Vedetele au dat startul, voi? Eu deja am cazut in capcana si chiar saptamana trecuta mi-am achizitionat unii. Cu ce m-a cucerit acesta tendinta? Cu simplul fapt ca–ti permite sa-i porti in tot soiul de combinatii, fara a arata cheap si vulgar. In schimb, continui sa detest pantalonii scurti purtati cu colanti.



Mischa Barton, Ashley Olsen, Linsay Lohan

Victoria Beckam
Nicole Richie
Kate Moss

luni, 27 aprilie 2009

Interviu cu Sylvia- (DJ Rynno)

Sursa foto: blue-sylvia.blogspot.com

„Feel”, „Save Me”, „Fantasy of love”- piese care incing atmosfera in cluburi si despre care m-am intrebat la momentul aparitiei lor: ale cui sunt? Eram sigura ca vin de pe meleaguri straine. M-am inselat, recunosc! Aveam sa aflu apoi, ca cea care canta se numeste Sylvia, este fosta componenta a trupei A.S.I.A si actuala „partenera de viata „ a lui Andrei, de la „Alb si Negru”si partenera de scena a lui DJ Rynno. Pentru ca nu este doar o femeie frumoasa ci si una care canta admirabil, pentru ca are multe proiecte in care este implicata, fiindca business-ul nu-i e strain, fiindca de curand s-a casatorit, m-am gandit ca are multe lucruri interesante sa ne povestesca. A avut amabilitatea de a raspunde intrebarilor mele, asa ca am placerea de a va lasa pret de cateva minute in compania ei.

T: De fiecare data cand am ascultat in premiera o piesa de a ta, am fost sigura ca nu este romaneasca. Te-ai asteptat la succesul asta cand ai initiat acest proiect?

S: E o istorie frumoasa,cea a proiectului Rynno si Sylvia. Am pornit de la o simpla piesa ,FEEL si am devenit o trupa care a realizat si a demonstrat multe. Am castigat numeroase premii si cel mai frumos este ca nu am avut pe nimeni in spate. Hotararile le-am luat singuri, piesele , hainele, imaginea ,showul ,absolut tot! Nu ne asteptam sa fim primul proiect romanesc cu 2 single-uri pe piata si fara o casa de productie dar uite ca se mai intampla si minuni..... fara compromisuri!

T:
Ce a reprezentat A.S.I.A pentru tine? Ai nostalgia vremurilor de atunci?

S: Perioada A.S.I.A a fost una frumoasa, grea si importanta pentru mine. Am invatat multe lucruri, am invatat ce inseamna disciplina acestei meserii si asta ma ajuta foarte mult in momentul de fata, mai ales in ceea ce priveste managementul acestui proiect. Exista momente in care sunt nostalgica, dar trebuie sa recunosc ca imi place mult mai mult echipa de acum poate si pentru ca am mai multa putere de decizie.

T: Esti de mult in lumea asta a show-biz-ului. Ce ai putea spune ca are placut si ce te dezgusta la ea cel mai mult?

S: Cand muncesti foarte mult si vezi ca lumea iti canta piesele in concerte, cand se creeaza energia aia intre artist si public, cred ca este satisfactia suprema. Noi ne adresam targetului de club si la evenimentele speciale am incercat mereu sa venim cu showuri inedite ceea ce am si reusit. Nu as vrea sa vorbesc despre partile proaste care sunt nenumarate. Poate cu alta ocazie...

T: Care a fost cel mai nebunesc lucru pe care l-ai facut „din dragoste de muzica”?

S: Pai am cantat la un moment dat la Turabo si pentru ca am vrut sa facem un spectacol inedit am preferat sa cheltuim toti banii care ne reveneau de pe urma concertului pe dansatori, make-up artisti, acrobati decat sa castigam noi. Deci pot spune ca am cantat gratis doar pentru a avea un show frumos si astea ne-a adus si satisfactii pentru ca am semnat mai apoi contracte destul de importante.

T: Ce proiecte de viitor ai?

S: Lansarea noului nostru single, filmarea videoclipului si pregatirea showului de vara - costume noi, coregrafii, etc!

T:
Ai atins de-a lungul timpului multe domenii: muzica, televiziune, business. Ce atlceva te mai tenteaza?

S: Nu prea mai am timp de altceva. Imi doresc sa incep noi business-uri pe viitor pentru ca imi plac provocarile dar deocamdata nu am timp.

T:
De exemplu : daca ti s-ar propune sa joci intr-un film, ce rol crezi ca te-ar prinde cel mai mult, mai exact ce rol ai accepta fara sa clipesti macar?

S: Nu cred ca sunt o buna actrita, desi unii spun ca as fi. Nu m-a tentat niciodata sa joc in filme, nici n-am stat foarte mult sa ma gandesc, nici macar nu stiu daca mi s-ar potrivi un rol pozitiv sau negativ. Oricum....am o parere foarte proasta despre telenovelele romanesti deci...........

T:
Stiu ca de curand te-ai casatorit? S-a schimbat in vreun fel Sylvia, odata cu noua titulatura de femeie casatorita? (spun asta pentru ca multe femei asociaza casatoria cu ideea de captivitate, nu se mai simt libere, devin mai blande si mai caline) Tu cum te simti acum?

S:
Inainte sa-l intalnesc pe Andrei si eu eram de parere ca o casatorie te limiteaza insa atunci cand dai peste omul potrivit acest pas vine de la sine, te implineste, iti da o anume siguranta. Eu mi-am dorTi foarte mult acest lucru si imi place sa cred ca va fi pentru totdeauna.

T:
Care este pentru tine culmea fericirii? Dar a durerii?

S: Pentru mine iubirea este cea mai de pret traire pe care o poate avea un om deci tot ce tine de culmea fericirii sau a durerii pentru mine se leaga de prezenta sau absenta acestui sentiment.

T:
Ce este esential intr-o relatie pentru ca ea sa se apropie de cea ideala?

S:
Cred ca trebuie sa existe comunicare si acea legatura spirituala inexplicabila ce leaga doua suflete. Bineinteles ca o relatie frumoasa nu este deloc usoara, fiecare trebuie sa" munceasca" sa pastreze armonia si sa mentina focul viu!

T: Muzica ta creaza o stare, transmite emotii, e altceva... La fel e si viata ta: adica e guvernata mai mult de ratiune sau mai mult de sentimente, de partea emotionala?

S:
Eu sunt capricorn si sunt o persoana destul de realista si pragmatica cand vine vorba de partea materiala a vietii insa sunt foarte sensibila si imi explim din plin sentimentele cand vine vorba de oamenii dragi mie.Viata personala va fi mereu mult mai importanta decat cariera.

T:
Ce apreciezi cel mai mult la un om?

S:
Loialitatea si prietenia.

T:
Esti o femeie foarte seducatoare, cum ai respins barbatii care te-au dorit dar care pe tine nu te-au interesat? Ai facut uz de principii, de umor....? De obicei cand se simt respinsi barbatii devin ostili, frustrati si dusmanosi.

S:
Cred ca de fiecare data am stiut sa ma fac inteleasa fara sa-i ranesc orgoliul barbatului respectiv. De cand ma stiu am fost implicata in relatii stabile si cu toate ca imi place sa stiu ca sunt o femeie dorita, am stiut cum sa-mi "tin in frau" admiratorii. Nu prea am avut surprize neplacute.

T:
Ce ai vrea sa stie oamenii despre tine si nu stiu inca?

S: Ca am muncit pentru toate lucrurile de care ma bucur azi, nu mi-a picat absolut nimic din cer si nu am uitat de unde am plecat! Nu mi-e rusine de nimic atunci cand ma uit in trecutul meu!

T:
Cand te simti trista sau dezamagita unde iti incarci bateriile?

S: Depind sufleteste de sotul meu si el stie sa ma vindece de toate ranile sufletesti.mai nou imi place sa ma relaxez in mijocul naturii, sa fie liniste si sa nu sune telefonul, daca mai am in mana si o carte buna, totul e perfect!

T:
Ce te-a cucerit cel mai mult la sotul tau?

S:
Cred ca....TOT! Nu pot sa punctez ceva anume pentru ca sunt atat de multe lucruri........in primul rand este acel "ceva" inexplicabil ce-mi provoaca si acum fluturasi in stomac. Am trecut prin foarte multe lucruri impreuna, ne-am pierdut si ne-am regasit. Acum stiu cum este si fara el si pretuiesc de 1000 de ori mai mult momentele petrecute impreuna.

T:
Ai vreun talent ascuns? Care este acela?

S: Cand eram in liceu aveam un foarte mare talent la scris si din cand in cand mai si pictam. Imi pare rau ca nu mi-am dezvoltat aceste hobbyuri, dar sper sa le reiau intr-o buna zi!

T:
Esti o femeie frumoasa, iubita, cu o voce superba. Este ceva ce-ti lipseste sau poti spune ca te simti implinita?

S: Imi doresc ca anul acesta sa ne putem termina casa si probabil ca-mi mai lipseste un bebe dar mai e pana atunci. In cariera mi-as dori succes si pe plan international cu toate ca piesele noastre sunt cunoscute in foarte multe tari.

T: Spune-ne trei lucruri pe care o femeie ar trebui sa nu le faca niciodata?

S:
Sa nu puna banii inaintea dragostei, sa nu uite ca frumusetea fizica e trecatoare, sa nu se bazeze 100% pe un barbat.

vineri, 24 aprilie 2009

Barbati si barbati...!

Mare dreptate avea cel care spunea ca barbatii se impart in doua categorii: cei care ar trebui sa ne placa si nu ne plac si cei care nu ar trebui sa ne placa, dar ne plac.
Cei mai multi barbati pe care i-am cunoscut erau de parere ca te poti indragosti de un barbat fara ca el sa faca ceva anume, ci doar pentru simplul fapt ca el exista. Li se parea sufiecient sa poposeasca in universul tau pentru o perioada, asa cum te cazezi la hotel pentru relaxare si odihna, si gata tu erai cucerita iremediabil. Nici vorba de cunoastere, similitudini, eforturi.....! Astea probabil ne raman atribuite noua femeilor, in mintea lor. Intr-un procent mult mai mic existau si cei care se straduiau atat de tare, incat efectul era invers proportional cu asteptarile lor. De aici a aparut dilema mea: ce sa faca un barbat sa nu fie nici prea mult, nici prea putin, nici prea” nimic”?
Imi amintesc de strategiile de cucerire prost alese ale unora. Imposibil sa nu fi intalnit genul de barbat care din timiditate sau poate din prea multa dragoste, disimula o indiferenta naucitoare. El spera in naivitatea lui, ca te va indarji si vei capitula fara prea multe explicatii. Niciodata nu lua in calcul posibilitatea ca indiferenta etalata de el te va trimite cu sageata albastra spre alta minte si alt trup.
I-am mai intalnit pe cei care initiau o relatie cu o femeie, sedusi de mitul lui Pygmalion, mai exact, de ideea ca ar putea sa o schimbe creand-o dupa bunul lor plac. Dar oare s-au intrebat vreodata cata responsabilitate asumata implica aceasta initiativa? Formand o persoana dupa criteriile tale, nu devine ea in timp ceva foarte previzibil, mai are ea in mana asul spontaneitatii cu care ar putea sa-ti faca zilele noi si pline de emotii? Si daca ea se schimba, poti fi sigur ca mai exista un altul care sa o vrea asa cum tu ai cladit-o, in cazul in care plictiseala te va face sa-i spui intr-o zi:”gata!”?
Nu-i pot uita nici pe cei ce considerau insistenta-calea spre succes. Telefoane, mailuri, sms-uri plus prezenta lui la orice ora din zi si din noapte formau doar arsenalul care cu siguranta te trmiteau in celalalt colt al lumii. El ramanea nedumerit si incerca sa gaseasca explicatii ale purtarii tale pe care o vedea necuviincioasa si plina de lasitate. Cum in mintea lui povestea voastra de dragoste era perfecta, iar el plin de afectiune, nu intelegea ce anume sa te fi facut sa-ti schimbi casuta de mail si numarul de telefon. Explicatia pe care o gasea, idioata de altfel, era: ca esti o neserioasa ce ai vrut doar o aventura. Niciodata mai mult de atat!
Am intalnit si pe cei care te priveau din start ca o sursa infinta de durere, suferinta. Erai practic o continuare a esecurilor lor. Asta se intampla in cazul in care in trecutul lui una din iubite il ranise suficient de tare, incat sa poata traduce bitch, cu femeie.. Dupa ce la prima intalnire, acuza intreaga tagma feminina de misandrie si infidelitate la a doua intalnire se astepta sa-i sari de gat, indragostita pana peste urechi de neincrederea lui in el si in „ELE”.
Ah! Uitam cea mai des intalnita categorie, grandomanii. Cucerirea este un sport pentru ei, iar femeia intotdeauna are un pret. Fac uz de accesoriile care ii completeza: masina, casa, pozitie sociala, pe care ti le servesc din primele minute ale conversatiei, fara legatura, asa buluc una dupa alta. Sistemul folosit este acesta: tu il intrebi ce mai face? Iar el intr-o clipita iti spune ca a fost trafic mare in Dorobanti unde locuieste, masina lui ...nu a gasit loc de parcare, iar cheile de la birou le-a uiat langa vioara Stradivarius...Si asa in 3 minute ai aflat tot ceea ce al credea ca e important sa se stie despre el. Daca te mai invita si la un jus si o salata, cu siguranta ca se astepata sa te balangani de incantare ca o trestie, clocotind de dorinta mocnita.Iar daca reactia ta nu e , esti catalogata drept o femeie tuta, care nu-l meriti, iar atentia lui se muta cu el cu tot la domnisoara cu plete blonde, prajita de solar de alaturi, care stie sa-i aprecieze lucrurile din posesie.
Si uite asa stand lucrurile ma intreb de ce doar foarte rar femeia e privita doar prin ea si nu prin celelalte. Daca un barbat s-ar stradui mai mult sa-i faca un compliment personalizat, ce n-ar putea fi spus oricarei femei de pe lume, daca i-ar admira o suvita care ii da conturul atat de perfect al fetei, daca i-ar privi mainile care i-ar vorbi despre ea, daca ar uita o clipa de atat de banalele confidente referitoare la alte partenere, daca sms-urile ar avea o masura, iar prezenta lui o siguranta...oare nu ne-am lasa mai usor seduse?
Acesti barbati exista, dar sunt rari. Sunt aceia pentru care a face sa se simta bine o femeie in compania lor le aduce o satisfactie imensa. II apreciez, desi stiu ca si asta este tot din egoism, si anume egoismul de a-ti oferi satisfactii, chiar daca asta la o prima impresie ar parea altruism.

miercuri, 15 aprilie 2009

Parfumuri ce-mi vorbesc...

Daca as da o definitie: parfumul este istoria unei amintiri sau a unui fapt, un simt al imaginatiei.
Imi place mirosul de soare. Mi-am amintit mirosul lui cand zilele trecute am vazut o fetita, cu par balai si codite de veverita. Poate ca unii stiu despre ce miros vorbesc, este mirosul parului de copil, mirosul cositelor despletite ale lolitei, mirosul copilariei. Desi vara, cand soarele ma izbeste brutal sau alteori ma mangaie pe crestet nu intotdeauna imi lasa si aroma lui. Nu am descoperit inca de ce uneori il simt iar alteori nu. Cert e ca narile mele au pastrat amintirea lui din copilarie, amintire asociata de soare si uluitori pantofi rosii de lac.
Imi place mirosul citadin in care se amesteca atat de ciudat cel de asfalt incins, cu cel de tramvai, kebab, cafea si D&G. Suna ciudat acest amalgam de mirosuri dar toate il alcatuiesc pe cel care reprezinta pentru mine atat familiarul cat si noul. Este imposibil sa nu iubesti mirosul dimnetilor de vara ale unui oras mare. Stiu ca multi vor scoate in fata ideea poluarii, dar daca ar fi doar aer curat, ai mai simti vreun miros oare?Ai mai retrai o amintire, ai mai avea vreo emotie?
Nu sunt indiferenta la mirosul de bulion si zacusca specific lunii septembrie. In fiecare scara de bloc, de la fiecare fereastra il simti. Pare banal si chiar si este, dar pentru mine el anunta venirea toamnei. Eram fericita toamna, acum cativa ani, pentru ca stiam ca voi incepe facultatea si voi lasa oraselul de provincie in spate cu zilele plictisitoare care spuneau ”aici niciodata nu se intampla nimic”. Traiesc acelasi sentiment al unui nou inceput in fiecare toamna si nu primavara cand poate ar trebui.
Stiu ca ce voi spune pentru unii va suna „nefiresc de nefiresc”, dar mirosul de motorina este in topul preferintelor mele, cat si cel de lemn ars ce strabate la tara ulitele. Ma face sa-mi imaginez atmosfera caselor in care bunicii deapana amintiri, unde copii adorm in linistea basmelor si unde viata are simplitate si gust de gogosi. Ma mai las folosita de placerea de a mirosi cozonacul cald, ceaiul de vanilie, respiratia cu iz de guma de mestecat, obrazul mamei.
Mai tresar la mirosului de sarut hulpav. Nu vorbesc despre gustul cuiva, ci chiar despre felul in care mirosi dupa ce buzele ti-au fost umezite si fierbinti. Ador mirosul mainilor unui barbat, pe care il simt atunci cand „ma tine in palma”. E un miros pe care il percep ca fiind cald. Absurd sa atribui cuvantul cald ca o caracteristica a mirosului, dar pentru mine e posibil !
Voi in ce parfumuri va regasiti?

marți, 14 aprilie 2009

Este arta, oare?

Poate ca nu e o perioada propice, tinand cont de criza mondiala in care ne aflam, in a arata lumii lucruri pline de fast si lux, dar nu m-am putut abtine sa nu scriu un articol pe acest subiect.
Asa cum exista cea mai scumpa masina sau cel mai scump sutien din lume, exista si o rochie care are un pret delirant. Anul trecut a fost vorba despre o creatie a lui Chris Aire, estimata la 20 milioane $. Anul acesta, designerul malaesian Faisol Abdullah gandindu-se sa-l detroneze pe Chris, a creat la randul sau, o rochie mult mai scumpa.
Este vorba de o rochie din materiale pretioase precum matasea si taftaua, impodobita cu nici mai mult nici mai putin decat 751 de diamante venite din Orientul Mijlociu. Costul acesteia sfideaza imaginatia, frizand nebunia, ajungand la suma de 30 milioane $. In centrul rochiei se gaseste un diamant de 70 Karate, in forma de para, numit „Privighetoarea din Kuala Lumpur”. Acesta rochie a fost creata pentru a fi prezentata in cadrul „Stylo Fashion Festival” din Kuala Lumpur. Bijutierul Mouawad, cel care a furnizat diamantele, este de asemenea cel care a creat linia de bijuterii Heidi Klum. Angelina Jolie, Jeniffer Lopez, sunt vedete care apeleaza la acest bijutier cu incredere atunci cand trebuie sa paseasca pe covorul rosu.
Dupa spusele lui Nancy Yeoh, reprezentata a festivalului, aceasta rochie va fi prezentata la curtile regale din lume, incepand cu Orientul Mijlociu. Ea a declarat „este arta si inca mai exista suficienti oameni bogati, care vor vrea sa o cumpere. Asa ca nu-mi ramane decat sa vad cui ii prisosesc 30 milioane $...?

Aveti o poseta necompartimentata corespunzator, in care niciodata nu gasiti ceea ce va trebuie? Nu va nelinistiti, daca aveti bani de cheltuit, puteti cumpara un dispozitiv, gen valiza... Karl Lagerfield a creat pentru Chanel, acest suport transparent, numit „Chanel Perspex Briefcase”, in care fiecare obiect isi are locul sau. Chiar si geanta are un loc, asa ca se intelege ca rujul, ochelarii vor avea si ele un spatiu rezervat. Iata marea gaselnita!
Azi gugaleam pe net si nu mica mi-a fost mirarea sa vad tot soiul de lucruri care nu stiu daca au avut ca prioritate in procesul creatiei: functionalitatea si aspectul util dar cu siguranta ca designul si ineditul au contat. Asa am gasit pianul realizat dupa modelul Ferrari, supranumit si Pegasus Guoqin. Este arta as putea spune, daca nu as sti ca are un sistem audio, este controlat de un mini-calculator si are 85 de clape necesare practicii. Costa 310.000 E si a fost conceput de Schimmel. Din pacate nu se decapoteaza si nu are viteza unui Ferrari dar a pastrat culoarea mama a masinilor italiene atat de ravnite.

Interviu cu Lola


Acum ceva vreme ii descopeream blogul si implicit faceam cunostinta atat cu Lola cat si cu margelele ei pline de povesti. M-a fascinat istoria ei de viata, curajul de a lasa in urma tot ce ii era familiar pentru o lume total noua, pasiunea cu care si-a transformat un hobby intr-o afacere cat si minunile care ii ies din maini. Asa am decis sa ii pun Lolei cateva intrebari ale caror raspunsuri mi-au demonstrat ca niciodata nu e prea tarziu sa faci ceea ce-ti doresti si ca numai aceasta iti poate aduce satisfactia totala. Asadar va fac cunostinta si voua cu Lola, asa cum ii place ei sa i se spuna, o femeie curajoasa, optimista, creativa, sotie, mama, care a stiut sa ia decizii importante in momente cheie.


T: Lola B. Lou- ce semnificatie au cuvintele astea? Unde isi regasesc originea?

L: Lola era numele mamei mele. B. Lou duc cu gandul la ceea ce fac si suna melodios.

T: Cum a devenit hobby-ul un business? Povesteste-mi de inceputurile tale…?

L: Am inceput in joaca, fara sa am un plan sau sa anticipez ceea ce a urmat. Eram in Spania si am cumparat un pachet de lut dintr-o librarie pentru ca nu stiam ce sa fac cu atata timp liber. Cand am vandut primul sirag de margele probabil a inceput business-ul.

T: Ce-ti hraneste pasiunea pentru margele?

L: Inca n-am dezlegat misterul. E un freamat interior, o neliniste. Tot ce stiu e ca ma trezesc zilnic cu aceeasi bucurie de a le face.

T: Mai poate fi considerate astazi arta o sursa de profit?

L: Ma feresc sa generalizez. Pentru unii e pentru altii nu.

T: Cand te simti pe deplin recompensata pentru munca ta de a fabrica aceste superbe margele cu povesti?

L: Cand mi se spune “multumesc”, cand simt oamenii insufletiti si inspirati de ceea ce fac.

T: Care a fost destinatia blogului tau la inceput: promovarea muncii tale sau dorinta de a impartasi experientele tale celorlalti, poate singuratatea…?

L: Initial am vrut sa fie o adresa la care cei interesati sa gaseasca fotografii cu margelele. Pe urma blogul s-a dezvoltat organic, creatia plastica impletindu-se cu povesti si intamplari.

T: Stiu ca ai emigrat, de ce ai ales Portugalia?

L: Portugalia m-a ales. Firul lucrurilor a dus acolo.

T: Stiu ca inainte sa pleci lucrai ca copywriter in TVR, era un job, presupun, ce conferea o anumita stabilitate. Ce era de partea cealalta a balantei?

L: Da, imi oferea stabilitate, dar niciodata satisfactia unui lucru pe care sa-l pot duce la bun sfarsit asa cum as fi vrut. De partea cealalta mai era si o mare plictiseala.

T: A fost parasirea tarii cea mai grea alegere pe care ai avut-o de facut in viata?

L: Am parasit tara cand nu mai aveam de ales si atunci a fost simplu.

T: Cum ai perceput instrainarea?

L: Ma simt cetatean al lumii, nu o romanca instrainata. Ma acomodez foarte usor in orice loc. Chiar imi place desprinderea pe care mi-o da lipsa de apartenenta .
Radacinile mele sunt romanesti si asta e important, dar imi place contactul cu alte culturi, imi place sa descopar oamenii in esenta lor, dincolo de nationalitate.

T: Care este locul unde te ascunzi de ceilalti cand vrei sa fii doar cu tine?

L: Ma ascund in mine insami.

T: Cum sa ne-o imaginam pe Lola cand lucreaza? Unde sta, cu ce e imbracata, ce asculta….?

L: Stau in living daca e rece afara sau pe terasa cand se incalzeste. De obicei ma asez pe jos. Port tricouri si pantaloni de trening din ce in ce mai patate cu vopsea. Ascult Radio Marginal, muzica de ipod sau inchid tot si ma minunez cum pensula mea atinge lutul fara sa scoata vreun sunet.

T: Intr-o lume guvernata de hi-tech cat a prins la noi acest fenomen hand-made?

L: N-am suficiente date sa vorbesc despre fenomenul hand-made, dar stiu ca in paralel cu hi-tech-ul margelele mele au cautare, adica au prins.

T: Ce diferente sesizezi din acest punct de vedere la noi fata de alte tari?

L: Exista peste tot oameni care prefera lucruri originale in locul celor de serie. Diferente majore nu cred ca sunt.

T: Exista cineva sau ceva care sa te inspire cel mai mult, care sa-ti sporeasca la cote maxime creativitatea?

L: Ma inspira foarte multe lucruri. Natura in primul rand. Sunt uimita de simplitatea, rigoarea, diversitatea si estetica formelor din natura.

T: Prin ceea ce face :este Lola mai mult un creator de vise sau un om ce a gasit modalitatea de a descrie povestile traite?

L: Sunt si una si alta asa cum pot fi definita inca in alte multe feluri.

T: Spune-Aldinne cateva atuuri pe care le au produsele handmade ca sa promovam mai mult conceptul. Spun asta pentru ca inca romanii in mare parte sunt adepti ai consumerism-ului si ai branding-ului?

L: Oamenii sunt diferiti. Cei care vor branduri vor prefera, probabil, in continuare brandurile. Cei care isi gasesc rostul consumand vor consuma, dar eu ma adresez altor categorii.
Persoanele care vor margelele mele sunt inteligente, sensibile, genul de oameni care inteleg ce conteaza in viata, care stiu sa descopere profunzimile existentei

T: A purta handmade e un indemn de a iesi din anonimat fiind altfel? Este vorba de un limbaj aici pe care il poate exprima oricine intr-o maniera proprie, nealterata de conceptul : “la moda”

L: A purta handmade e o alegere nu un indemn. Cautam cai de exprimare, vrem sa ne marcam unicitatea si atunci lucrurile personalizate ajuta intr-un fel .

T: Blog-ul tau este o sursa de emotie ori de cate ori il deschid, ma face sa ma transpun foarte usor, sa intru in atmosfera pe care tu o descrii. Nu ai vrea sa scrii o carte?

L: Daca o carte va vrea sa fie scrisa de mine cu siguranta se va intampla asta, dar eu nu imi propun nimic. Imi place sa ma las surprinsa de viata.

T: Cum ai defini gustul succesului?

L: Succesul e o recunoastere de catre ceilalti a valorii muncii mele. Nu e ceva despre care se poate spune ca are gust. As vorbi mai degraba de bucurie decat de succes. E o mare rasplata sa simt ca ceea ce fac foloseste. Eu cred in bine, in partea luminoasa a lucrurilor si cand reusesc sa transmit oamenilor un pic de incredere am sentimentul ca nu traiesc degeaba.

joi, 9 aprilie 2009

Advertising si consumerism....

Marturisesc ca publicitatea m-a fascinat intotdeauna, de aici a plecat si chemarea mea pentru PR. In acelasi timp sunt extem de interesata de industria modei, doar ca timpul este inamicul numarul 1, care nu-mi da voie sa-i acord suficiente ore. Stim cu totii ca cel mai bine vinde sexul, iar daca se poate sa fie vorba despre cel intre doua persoane de acelasi sex sau in grup cu atat mai bine. Nefirescul devine firesc dupa sistemul teoriei haosului in care dezordinea e noua ordine.
Publicitatea, este stiut, regleazã sistemul economic prin faptul ca are efecte directe asupra productiei de bunuri si servicii, prin atragerea atentiei consumatorilor asupra acestora, în conditiile în care, datorita aglomerarii pietelor, ele ar putea trece neobservate
Acum cativa ani, rolul unei campanii publicitare comerciale era, pe langa cel de a promova propria imagine, si cel de a lansa noi chipuri, noi manechine. Era sansa pe care miza orice tanara aspiranta la titlul de top-model. Sa fie criza financiara de vina sau nu, cert e ca lucrurile sau schimbat, sau poate, s-au adaptat adresandu-se altor categorii sociale: pensionari si gay, lesbiene. Nu vorbesc prostii! Citeam recent despre baby-boomers si despre faptul ca sunt avizi cumparatori reprezentand un segment vizat de producatori. Cine sunt acestia, poate va intrebati? Ei bine, sunt cei care azi se pregatesc de pensie, cei nascuti dupa al II-lea Razboi Mondial, intre 1946-1960 si care doresc sa traiasca avand confortul binemeritat dupa pensie. William Strauss ii definea ca fiind o generatie de idealisti, egocentrici, de oameni care s-ar lupta pana la moarte pentru idealul fixat. Desi un studiu facut de Graffiti BBDO, ne arata contrariul si anume, ca consumatorii cei mai impatimiti sunt cei ce fac parte din generatia X, adica tinerii nascuti intre 1964-1978, care si-au petrecut copilaria si adolescenta în perioada comunista si au crescut fara brand-uri internationale, astfel fiind in prezent cei mai avizi consumatori, atrasi de produsele de lux. Care o fi totusi categoria cea mai addicted to shopping ramane de aflat.
Ma gandesc poate ca aceasta ar fi cauza pentru care conceptul “old woman in front…!” a fost abordat atat de retailerul Mango cat si de celebra casa de moda D&G. Mango a ales pentru campania tomna/ iarna 2009 intitulata”We love you Lauren”, pe fostul manechin si actrita Lauren Hutton acum o batranica zambitoare si supla.
Kim Basinger (in varsta de 51 de ani) alaturi de Camilla Belle in fotografiile realizate de Inez Van Lamsweerde si Vinoodh Matadin pentru Miu-Miu, primavara/vara 2009, vin sa intareasca ideea. Dolce & Gabbana a ales sa puna in valoare frumusetea Claudiei Schiffer,( putin invechita si uzitata de altfel), alaturandu-i o batranica de 72 de ani, pe nume Hattie, practicanta de yoga si amatoare de clubbing. Imaginile socheaza, cu atat mai mult, cu cat Claudia este asezata intr-o pozitie incitanta in spatele unei alte femei, ceea ce sporeste admiratia comunitatii gay.
Intr-un cuvant, reclama are de toate: desfinteaza tabuuri, creste interesul, starneste reactii.
O alta tendinta remarcata ca luand amploare o constituie reclamele ce au in centrul atentiei actrite celebre si mai putin tinere necunoscute. Vorbesc aici despre publicitatea de tip Star System. Asocierea transfera o parte din capitalul de notorietate si din atributele vedetei asupra mãrcii, permitând în acelasi timp identificarea consumatorului cu aceasta. Probabil ca ideea de plecare este ca acestea vor spori cifra vanzarilor si vor fi mai convingatoare. Scarlet Johansson, Demi Moore, Reese Whiterspoon sunt doar cateva din numele ce ar trebui sa-si imparta faima cu renumite brand-uri.
O alta idee putin bizara pe care am regasit-o in reclame este aceea prin care frumusetea se transforma in socant, lipsit de simt estetic uneori, controversat. Toate acestea fiind menite sa creeze discutii, sa atraga atentia si sa faca valva. Personal, cred ca o reclama vinde mai intai stari, emotii, dorind sa creeze sentimente pozitive fata de brand-ul respectiv. Putem observa asta in reclamele care au ca personaje bebelusi. Ele sunt create special pentru a starni un sentiment placut care sa se asocieze produsului in cauza. Poate ca daca personajul n-ar fi un bebelus bucalat cu ochii turcoise nu ai sta sa privesti reclama, si implicit, nu ai face cunostinta cu Finetti….
Lanvin si fotograful Steven Meisel au mizat pe sentimentele generate de reclama, atunci cand au pus in aceasta toate ingredientele care ar putea sa o faca placuta femeilor. Are dragoste de sine, admiratie narcisista ce duce spre dorinta chiar de a face dragoste cu tine daca se poate, are emotie. Esential pentru a flata femeia si a o face un fan infocat al produselor tale.
Sa nu uitam campania primvara/vara 2009 Calvin Klein, care, nu numai ca a starnit comentarii virulente, dar a fost si cenzurata. Reclama a avut ca personaje principale pe Anna Selezneva si Natasha Poly si a vorbit despre senzualitate si nuditate din perspectiva unei scene de sex in grup. Nimic socant daca te gandesti ca Calvin Klein , in anii ’80, realiza o campanie de promovare in care Brooke Shields afirma sus si tare “Nothing comes between Me and My Calvins". Asadar creativitatea este punctul de plecare al oricarei reclame si e firesc sa o exploatezi la maxim. Ce ma intreb este daca acest tip de “promovare cu conotatii sexuale” a fost un raspuns al cererii si preferintei publicului pentru asa ceva sau ea s-a impus treptat, insinuandu-se inconstient in mintile noastre, ca mai apoi, sa para ca face parte din noi?






miercuri, 8 aprilie 2009

Desene pe paine...Yummy

Pana acum cateva zile nu stiam ca o felie de paine poate fi acccesorizata, poate avea desene sau colaje. O mancam fara mila cu dulceata, cu unt fara a ma gandi la ea ca la o posibila opera de arta. Recunsoc ca aveam grija ca sa fie unsa din belsug, cat mai simetric, dar asta doar pentru o estetica care sa-mi stimuleze apetitul. Ei iata ca cineva a privit-o din alta perspectiva. Ximena Escobar, o artista de origine columbiana a realizat adevarate opere de arta pe feliile de paine. Cunoscuta pentru articolele sale din Rant Magazine-London cat si pentru expozitiile „Art Aid” si „Up All Night”, aceasta doamna si- a folosit imaginatia si tacamurile pentru a realiza mici minuni apetisante. Cam asa arata ideile ei in imagini











Pantofi 2 in 1

Nat-2 shoes

Va vine sa credeti sau nu, exista si pantofi 2 in 1 nu numai sampoane si cafea!
Brand-ul german Nat-2 a creat pantofii multi-functionali! Asemanatori pantofilor sport Converse, ei sunt dotati cu fermoar de-a lungul talpii, putandu-se transforma usor in sandale. Ideali pentru vremea ploioasa, as spune!

vineri, 3 aprilie 2009

Interviu cu dr. Cristian Andrei

Il cunosc pe dr Cristian Andrei de ceva timp, mai exact, de cand am avut o colaborare profesionala, ce s-a concretizat in editarea a doua carti, respectiv "Perna si Ruj" si "Cine m-a facut femeie?". Am dorit insa, sa pot avea ocazia de a-i lua un interviu si iata ca am reusit. Poate va intrebati care este legatura dintre natura blog-ului meu si dumnealui? Un indiciu ar fi: cartile sale care arata intr-un fel preocuparea sa pentru eternul feminin si o anume estetica a vietii. Gandindu-ma la cartile lui imi amintesc cuvintele lui Alain de Botton” am nevoie de altcineva care sa ma ajute sa-mi port istoria, cineva care ma cunoaste la fel de bine, mai bine chiar decat ma cunosc eu insami”. Cam asta imi evoca mie numele Cristian Andrei. As mai putea spune despre dumnealui ca este omul in prezenta caruia te simti cel mai liber, nu are spiritul acela glacial al celor de o breasla cu el, iubeste oamenii si nu doreste sa fie flatat, ceea ce arata ca nu face parte din categoria celor ce vor sa isi proclame valoarea, fapt ce dovedeste ca o are din plin.

T: Ati scris in ultima perioada doua carti ce vizeaza in mod deosebit femeia. Ati reusit sa surprindeti atat de bine trairile ei, incat citindu-le am avut impresia ca a fost scrisa cu sufletul si mintea unei femei. Nu stiu multi autori barbati care sa fi reusit sa se detaseze atat de mult de natura lor masculina. Cum v-ati putut transpune in maniera asta?

C. A: Cred ca aproape tot ce invata un barbat din punct de vedere emotional provine de la o femeie; sau alta… In cariera mea psihoterapeutica am discutat detaliat cu mai mult de 4000 de femei, iar trairile ei s-au intiparit adanc in constiinta mea.

T: Cartile dumneavoastra au mesaje” self help”. De unde atata dragoste de oameni, incat si timpul dumneavoastra liber sa le fie dedicat, scriind carti pentru ei?

C. A: Nu cred ca exista timp liber; cred ca exista timp trait frumos, iar asta nu presupune sa stai tolanit in pat la televizor sau sa ingurgitezi alimentge si bauturi. Am descoperit cat de interesant e sa “scrii” o carte la reportofon, in timp ce conduci prin locuri frumoase intre doua treburi, cat de frumos este chinul de a te trezi noaptea cu o pagina a cartii in minte, sau cat de firesc se prelungesc cuvintele profesiei umaniste in cuvintele unei carti umaniste…


T: In cartea Perna si Ruj vorbiti despre tema infidelitatii. Cum percepeti infidelitatea : un simptom al unei relatii bolnave deja sau o cauza?

C. A: Privita cu un ochi psiho-social si nicidecum moraliceste sau logic, infidelitatea este un fenomen care rezulta din ceea ce fac oamenii care se invart in jurul unui cuplu. Ea este o realitate sociala tot mai vizitata de contemporanii nostri, pentru ca traim intr-o lume cu preocupari erotice non-stop.

T: Credeti ca iubirea ar trebui sa rasfoiasca Registrul Starii Civile inainte sa ne viziteze?

C. A: Starea de iubire si Starea Civila se intalnesc doar formal, odata sau de mai multe ori in viata. Uneori se cauta reciproc, alteori se desfiinteaza reciproc, iar asta se intampla pentru ca una zboara, iar cealalta se infige. Sunt in contratimp aceste stari… Ai observat?

T: Sau o putem invoca ca scuza atunci cand ne atingem de asternuturi straine?

C. A: Nu cred ca iubirea erotica poate fi folosita ca argument sau ca scuza, nici ca scop in viata. Ea este perena, infloreste si se ofileste natural. Cand o simti, e semn ca ai de parcurs o sarbatoare si trebuie sa respiri in ritmul ei, macar o vreme.

T: Este amanta intotdeauna o victima a propriilor ei sentimente, pentru care este blamata si nedreptatita?

C. A: Da, amanta cade victima propriilor sentimente, cand acestea incearca sa se incadreze in povestea de viata a altora, asa cum face o fetita care incearca sa se impinga intre mama si tata cand sunt imbratisati; cred ca multe incep in acele momente din biografia ei...

T: Cum e mai greu sa traiesti azi: ca barbat, fiind permanent provocat de femei “vitrina” diponibile, dar trebuind sa ramai fidel sau ca femeie care permanent esti tentata de barbati cu potential, desi ar trebui sa ramai indiferenta?

C. A: Aici sunt enuntate cele doua mari dileme comportamentale ale celor doua sexe. Poti iesi din aceste dileme, atat ca barbat cat si ca femeie, daca stii sa-ti armonizezi atitudinile cu stadiul de dezvoltare in care te afli. Ca femeie, poti sa te arati tentata, cata vreme stii ce sa faci cu sentimentele starnite astfel.

T: In cea ce a doua carte "Cine m-a facut femeie?" vorbiti despre femeia: bijuterie, cetate, mister. Care credeti ca este scopul prin care femeii i se cere astazi, indirect, masculinizarea, propunandu-i-se printre altele si “aventura eficientei”? Mai exact: de ce trebuie sa arati si sa te comporti ca un barbat, cand el inca mai exista ca specie?

C. A:Valorile societatii sunt acum cele masculine, cu ajustari unisex. Cu alte cuvinte, pentru a te simti implinit ti se cere performanta, fermitate, insensibilitate, iar astea pot fi impachetate in culori si maniere feminine, astfel incat sa devina accesibile si sexului “slab”. Se pare ca barbatul nu prea mai exista distinct azi: nu mai tine pe umeri, nu mai exploreaza, nu mai confera siguranta.


T: Este astazi femeia un “bun mobil”? Intreb asta referindu-ma la tendinta multor barbati de a-si demonstra reusita sociala, aratandu-si casa, masina, …la fel si femeia.


C. A: Acest fenomen decurge din tendinta de a pretui imaginea, nu esentele. Barbatii se afiseaza cu femeiele care arata bine, pentru ca utilitatea lor materna nu mai este prioritara.


T: Din prisma experientei profesionale vaste precum si din cea a barbatului, ce atribute credeti ca ar trebui sa salasluiasca intr-o femeie pentru a fi retinuta de sufletul unui barbat?

C. A: Pentru a fi retinuta ca frumoasa, trebuie sa stie sa se arate si celorlalti barbati; pentru a fi retinuta ca desteapta, trebuie sa stie sa se exprime in doua trepte; pentru a fi retinuta ca posibila sotie, trebuie sa o poata prelungi pe mama Lui.

T: Exista in literatura un personaj feminin pe care l-ati putea da drept un prototip al femeii ideale, a ceea ce-si doresc barbatii?


C. A:In literatura nu exista o astfel de femeie, din moment ce cartile raman in rafturi oricat de frumoase ar fi, asa cum ramane femeia frumoasa in casa, dupa ce este citita.

T: Stiu ca organizati uneori la Institutul de Relatii Umane sesiuni deschise pe teme de interes general. Una dintre cele mai recente s-a numit Cu ce te alegi din iubire? Ati aflat raspunsul? Daca da, care este acesta?

C. A: Sesiunile deschise ale Institutului au devenit tot mai atragatoare publicului select. Din discutiile avute pe tema “Cu ce te alegi din iubire?” a rezultat ca te alegi cu viata in formele cele mai curate: copil, intensitate, naturalete.

T: Va considerati un om fericit?

C. A: Da. Pur si simplu da.

T: Vi se intampla uneori sa priviti viata ca pe o dupa-amiaza plictisitoare de duminica?

C. A: Nu viata nu este plictisitoare, cata vreme ii zambesti. Iti raspunde imediat, pentru ca de-abia asteapta sa te umple.

T: Unii spun ca pasiunea aduce cu sine performanta, altii ca masura e cheia succesului. Ce ar trebui sa primeze in viata unui om: pasiunea sau masura?

C. A: Cand e vorba despre tine, e buna pasiunea. Cand e vorba despre ceilalti, e buna masura, cu unele exagerari de moment. Dar atentie: succesul ar trebui sa fie raportat la propria persoana, nu la cei care concureaza cu tine.

T: Daca ati mai avea o viata, v-ati alege aceeasi meserie? Motivati de ce?

C. A: Nu eu am ales meseria asta, ea m-a ales pe mine. Si… adevarul este ca mai am o viata, pe dedesupt. Si inca una, pe deasupra. Cel putin asa spun teoriile unificatoare (cuantica, fractala, non-lineara, ce a corzilor…).

T: Vorbiti-ne putin despre proiectele pe care le aveti.

C. A: Acum scriu la cartea despre moartea fiecaruia. Incerc sa infiintez o clinica a dependentelor, fie ele fata de substante, fie fata de jocuri de noroc, internet, pornografie. Ma apuc la vara de renovat casa parintilor. Am niste proiecte despre cum sa-i conving pe romani sa-si tina tara curata. Iar la Institutul de Relatii Umane vreau sa adun oameni luminati intr-un grup de discutii asupra evenimentelor si curentelor la scara nationala.

joi, 2 aprilie 2009

Coca Cola poarta Manolo Blahnik!!!!

De ceva vreme silueta sticlei de Coca Cola este din ce in ce mai dorita de marii designeri. Dupa ce a fost imbracata intr- o tinuta feminina si seducatoare de Roberto Cavalli, apoi mai sport de catre Sonia Rykiel, iata ca acum acum Manolo Blahnik s-a gandit ca e timpul sa poarte si semnatura lui.
Asa ca daca sunteti colectionari, garabiti-va: editia este limitata!