Nunta -o zi plina de contradictii!

Nunta ta! Ziua pe care o astepti de cand erai doar o copila inocenta, de cand ai invatat sa iubesti si de cand ai simtit sarutul iubitului pe buzele fragede.
Momentul unic in care crezi ca dragostea dintre o femeie si un barbat este absoluta si nu accepta tradari si implicit nici iertare.
Este momentul cel mai excitant, dar si unul dintre cele mai stresante. Acel moment magic, este cu siguranta cel in care iti alegi rochia de mireasa.
Si de ce sa nu uiti macar in acea zi de conservatorism, si sa nu adaugi ceva mega-original? De la scoaterea unei manusi cu dintii, asa cum personajul Gilda o facea in scena unui film, pana la invitatii virtuale placate in ciocolata, de la alegerea unei teme care sa sustina intreaga ceremonie pana la plecarea mirilor pe motociclete. Totul pare permis atata timp cat tabuurile au fost desfintate, iar lumea a evoluat facand din ce in ce mai multe concesii in ceea ce priveste limitele intre care poti alerga.
Astazi poti fi o mireasa hippie, cu flori de camp in par, si buchet de margarete, cu o rochie simpla si zambet psihedelic, sau poti sa joci un rol de diva cu tiara stralucitoare, bijuterii scumpe si suras insinuant.
Poti incerca sa te invalui in culori de ivoire, rose poudree, sau gri perle, poti sa transpui in realitate orice fila a imaginatie tale.
Totul e permis!
Dar ce te faci cand nu te poti debarasa de traditii si superstitii care-ti adumbresc fericirea momentului...? Cum sa uiti aceasta mostenire colectiva, pe care o detinem cu totii?
Este superstitia o creatie a celor mai in varsta, sau este un motiv pentru a nu iesi din tiparele vechi? Eu cred ca superstitiile sunt pentru cei nostalgici dornici de o apartenenta a unei lumi vechi cu valori stabile si continuitate.
Oare este adevarat ca daca iti calci barbatul in biserica va deveni supus si obedient. Va merge cu capul plecat si ti va cersi toata viata ok-urile?
Si daca nu ploua in ziua nuntii tale, veti ramane intreaga viata saraci si plini de datorii. Sa cauti atunci sa-ti programezi nunta in lunile tomnatice, cand zilele sunt cu precadere noroase, iar ploaia este ceva banal.
Nu spun ca nu are un fundament aceasta traditie, posibil ca ploaia care era considerata un simbol al belsugului ar fi putut da nastere unei superstitii, dar de aici pana la a deveni un ritual mi se pare un drum lung.
Multitudinea de interdictii de genul ”nu trebuie sa vezi alte mirese”, “nu intoarce capul“, nu fac decat sa sporeasca teama ca nu cumva sa ai un moment de uitare si sa faci vreunul din acele lucruri interzise.
Si pentru ca intr-o directie totul e permis iar in alta nu, ma opresc si ma intreb oare tot echilibrul sa fie cheia succesului?
Poate ca ar trebui sa privim aceste traditii ca pe sarea si piperul nuntii, ca pe acele detalii care fac din nunta o petrecere diferita de toate celelalte.
Cred ca totul consta in a imbina datele problemei, a lua partile rele dandu-le o alta interpretare mai usor de suportat, a pastra o constanta si a nu cadea intr-o extrema sau alta.Cineva spunea ca traditiile iti arata ca ne nastem din cineva si venim de undeva. Cu siguranta avea dreptate, nu sunt impotriva lor atata timp cat nu fac victime in randul celor mai slabi de inger.