Ora 8:00. Ceasul zbârnâie ca scos din minţi. Încerci să te ridici, în timp ce mintea îţi ordonă să te mobilizezi, corpul nu se supune şi leneş întredeschizi ochii pentru a privi încă o zi soarele, oamenii, maşinile, norii. Îţi updatezi întălnirile în timp ce robotic îţi prepari cafeaua, licoarea care crezi că va fi miraculoasă. Priveşti ştirile înfulecând croissantul şi începi să-ţi anticipezi într-un fel sau altul ziua ce va urma.
Aşa facem toţi, împrumutându-ne obiceiurile unii altora. Cred că timpul nostru este timpul contaminării.
Prima dată ne contaminăm cu vise, încă de când suntem mici, visăm să ne trăim istoria noastră, să ne găsim sufletul pereche. Visăm la iubiri perfecte, la fericiri inexplicabile si la dureri inexistente. Trăim ore de reverie în care imaginaţia ne motivează căutările. Studiem oamenii de lângă noi, iar atunci când găsim la ei gesturi care ne par seducătoare, cuvinte care ne mângâie suav auzul şi buze care rostesc senzual, ne contaminăm. Devenim o parte din ei, împrumutându-le acele particularităţi care i-au făcut atât de deosebiţi şi de demni de copiat în faţa noastră.
A doua oară ne contaminăm sufletul. Uneori cu seducţii incomplete, alteori cu orgolii care-şi vor revanşa, făcându-ne să ne trădăm sentimentele reale. Ne infestăm cu răutatea cu care cândva am fost serviţi gratuit şi al cărui gust l-am simţit amar, cu umilinţa la care au fost supuşi măcar o dată în viaţă făcându-ne să părem slabi în faţa dorinţei, ne infestăm cu bacteriile geloziei care ne-a măcinat sufletul cândva. Constaţi, dar nu te poţi opri! Vrei să ieşi din această stare şi privind în jur: observi siderată cum pe o bancă lângă tine doi tipi de ţin de mână şi vezi că unul s-a contaminat cu feminitate. Citeşti o carte şi ce reţii este că cineva s-a apucat să realizeze o clonă şi iei cunoştinţă de contaminarea cu trufie.
Zi de zi, vezi cum unele din noi ne pierdem identitatea, pierzând din vedere că putem fi nu numai soţii tandre, dar şi femei care ştiu să răzbată într-o lume condusă de bărbaţi, putem jongla, fiind şi mame devotate dar nu în detrimentul femeii din noi, acelei sublime făpturi care poate seduce şi care poate reţine orice bărbat. Ne trezim copleşite de griji, bolnave de prejudecăţi ridicole şi aspiraţii la care doar visăm, fără a avea curajul de a încerca să le dăm o formă. Ne pregatim cuminţi pentru încă o noapte, lăsănd pijamalele să ne ascundă trupul, deşi el al vrea să simtă aşternutul delicat, închidem ochii pentru a nu lăsa să se vadă lumina din ei şi adormim contaminate de complexe şi răutăţi.
Şi întorcându-mă la prima frază, visez un alt final: de data asta te aşezi în pat, încrezătoare în tine, sigură că eşti o femeie ce ştie ce vrea şi zâmbind, îţi priveşti mâinile, singurele”vinovate” de actiunile tale, laşi ca genele să-ţi măture fin obrajii şi adormi convinsă că mâine va fi prima zi în care nu te vei lăsa contaminată de preconcepţii, şabloane şi temeri.
Aşa facem toţi, împrumutându-ne obiceiurile unii altora. Cred că timpul nostru este timpul contaminării.
Prima dată ne contaminăm cu vise, încă de când suntem mici, visăm să ne trăim istoria noastră, să ne găsim sufletul pereche. Visăm la iubiri perfecte, la fericiri inexplicabile si la dureri inexistente. Trăim ore de reverie în care imaginaţia ne motivează căutările. Studiem oamenii de lângă noi, iar atunci când găsim la ei gesturi care ne par seducătoare, cuvinte care ne mângâie suav auzul şi buze care rostesc senzual, ne contaminăm. Devenim o parte din ei, împrumutându-le acele particularităţi care i-au făcut atât de deosebiţi şi de demni de copiat în faţa noastră.
A doua oară ne contaminăm sufletul. Uneori cu seducţii incomplete, alteori cu orgolii care-şi vor revanşa, făcându-ne să ne trădăm sentimentele reale. Ne infestăm cu răutatea cu care cândva am fost serviţi gratuit şi al cărui gust l-am simţit amar, cu umilinţa la care au fost supuşi măcar o dată în viaţă făcându-ne să părem slabi în faţa dorinţei, ne infestăm cu bacteriile geloziei care ne-a măcinat sufletul cândva. Constaţi, dar nu te poţi opri! Vrei să ieşi din această stare şi privind în jur: observi siderată cum pe o bancă lângă tine doi tipi de ţin de mână şi vezi că unul s-a contaminat cu feminitate. Citeşti o carte şi ce reţii este că cineva s-a apucat să realizeze o clonă şi iei cunoştinţă de contaminarea cu trufie.
Zi de zi, vezi cum unele din noi ne pierdem identitatea, pierzând din vedere că putem fi nu numai soţii tandre, dar şi femei care ştiu să răzbată într-o lume condusă de bărbaţi, putem jongla, fiind şi mame devotate dar nu în detrimentul femeii din noi, acelei sublime făpturi care poate seduce şi care poate reţine orice bărbat. Ne trezim copleşite de griji, bolnave de prejudecăţi ridicole şi aspiraţii la care doar visăm, fără a avea curajul de a încerca să le dăm o formă. Ne pregatim cuminţi pentru încă o noapte, lăsănd pijamalele să ne ascundă trupul, deşi el al vrea să simtă aşternutul delicat, închidem ochii pentru a nu lăsa să se vadă lumina din ei şi adormim contaminate de complexe şi răutăţi.
Şi întorcându-mă la prima frază, visez un alt final: de data asta te aşezi în pat, încrezătoare în tine, sigură că eşti o femeie ce ştie ce vrea şi zâmbind, îţi priveşti mâinile, singurele”vinovate” de actiunile tale, laşi ca genele să-ţi măture fin obrajii şi adormi convinsă că mâine va fi prima zi în care nu te vei lăsa contaminată de preconcepţii, şabloane şi temeri.
fain:X
RăspundețiȘtergere